3,177 matches
-
te trezești de dimineață și nu se-aude nicio voce, nimeni nu te strigă mama și nu trebuie să pregătești micul dejun nimănui, niciun fel de personaj din desene animate n-are pretenția să-ți invadeze casa, instalându-se în sufrageria ta de parcă i-ar aparține, să fii singură înseamnă să-ți auzi gândurile extrem de limpede, ceea ce la început e bizar, e ca și când altcineva ți-ar vorbi, un soi de extraterestru care seamănă destul de mult cu tine și care, îți dai
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
Citeam pe rupte, mai tot ce-apărea, ne împrumutam unii altora, în lanț, cărțile strecurate în pachetele sau bagajele venite din străinătate ; făceam partide de văzut filme pe casete, nopți întregi, în grupuri care-aveau aer „de club“ cinefil, în enorma sufragerie a ultimului Mureșean, istoricul Mircea Gherman. Trăiam cât de bine ne pricepeam, înjuram cu toții cam aceleași lucruri (un bun substitut pentru iluzia solidarității). Uneori eram chiar fericiți, orice va fi însemnând asta... Maria-Ruxandra a dat primele semne de existență cândva
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
mi-a povestit, tremurînd toată, vezi bine - „crede-mă, Eliza, a fost Îngrozitor. Ea se-ncuiase În camera de sus și nu voia să plece, iar jos John, cu pistolul Încărcat În buzunar, mergea de la un capăt la altul al sufrageriei și zicea: «Dacă nu-i gata Într-o jumătate de ceas Îi zbor creierii chiar de-ar fi să mă coste viața», iar Will, palid ca un mort“ - spunea bătrîna - „se plimba de colo-colo În veranda din față frîngîndu-și mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
oră. A bătut ora zece. Și-atunci am auzit... se furișa pe aleea din spatele casei, apoi am auzit gardul scîrțîind sub fereastră... și-apoi s-a strecurat tiptil și-a-nceput să se tîrască de-a lungul verandei de la ușa sufrageriei. „Doamne!“ - am zis, m-am luminat deodată, am priceput - „au venit! sînt aici! Ce să mă fac, singură cu copiii, cum să dau piept cu niște criminali?“ Atunci am priceput, firește, Înțelesul Înștiințării: „Doi... doi“ și „Douăzeci... douăzeci“ - mă Înștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
alung din vas și le vânez pe jos, pe gresie, după ce le alerg bine-bine prin toată bucătăria. Dar dintre toate jucăriile, pixurile sunt cele mai nostime. Ele scriu, adică lasă urme, dar se și rostogolesc. Pe ele le învârt prin sufragerie. Într-o zi, unul ceva mai bleg a nimerit sub dulap și n-a mai putut ieși de-acolo. Am vrut să-l scot dar nu încăpeam și l-am așteptat să iasă singur. N-a ieșit. I-o fi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
care să-l ferească de încăierări, nu e jurnalist. Ca să nu se vadă că, de ciudă, n-aveam somn după isprava asta, că nu-mi mai ardea să mă joc, am intrat cât am putut de repede sub masa din sufragerie, care are pe ea o față de masă lungă, cu ciucuri, și am stat ghemuit pe un scaun până seara, când am ieșit la cină. Mi-era milă de PAM, că i-am doborât draperia, dar eram tare mândru de mine
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
planuri despre cât avea să stea la bord. Această decizie avea să fie discutată cu îndepărtatul său alter-ego. Ceea ce urmă fu un tur rapid printr-un dormitor cu o baie alăturată, apoi o încăpere mică, o combinație între birou și sufragerie - cel puțin aceasta era părerea tacită pe care și-o făcu despre locuință; ce făcea din această încăpere - birou, era ceva ce semăna cu un ecran de televizor și alte echipament electronic aflat fie pe un perete, fie pe rafturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
meu pe toate părțile, mă cufundam în somn. Nu existau ore fără somn, nici măcar ultime gînduri. Noaptea era o altă cameră, un spațiu separat, unde nu pătrundea nimic din ceea ce ar fi trebuit să se întîmple în altă parte. Dormitor, sufragerie. Hol, baia comună. Stradă și rîu. Club, birou. Dar în aceste ultime luni totul începuse să se schimbe. Granițele se încețoșaseră, ecluza deschisă. Stăteam la birou și mă gîndeam la apă. În vreme ce copiam coloane în registru, cifrele se schimbau sub
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
urmeze orice idee care i s-ar prezenta. Deodată, pe când examina un recipient plin cu apă degravifiată, ideea veni. Planul lui devenea și mai realizabil, continuându-și vizita cu ghid. Aruncă o privire în fiecare din cele patru camere, o sufragerie și o cameră de control posterioară de pe puntea principală, apoi coborî pe puntea inferioară, dar de astă dată în căutarea unui lucru anume. Sesizase mai înainte prezența unor ființe umane sub punte. Numără șase oameni și șase femei cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
trebuia să se mai gândească la el însuși ca aparținând unei anumite planete; dar tot mai păstra ceva afecțiune pentru sistemul solar. Îi atrase atenția un zgomot și plecă de la fereastră și constată că sclavele de pe puntea inferioară trebăluiau în sufragerie. Le privi gânditor, observând că aceea care era tânără și frumoasă era mereu înghiontită de celelalte femei. În jur de 19 ani, estimă Gosseyn. Își ținea ochii plecați, semn grăitor. Dacă se pricepea la Talamice - și era cazul - putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în 1948..." sau "Jean Dupont (1918) este socialist..." Orice, inclusiv opiniile politice ale lui Jean Dupont, sunt supuse schimbărilor, și nu putem, în consecință, să le menționăm decât dacă sunt determinate în timp. Treptat Gosseyn conștientiză cadru]. Întoarse capul spre sufragerie, unde servitorii trebăluiau mai devreme. Nu se mai vedeau. Zărea colțul mesei care părea pregătit deși nu se vedea mâncarea. Privirea se îndreptă spre Leej, zăbovi asupră-i până constată că se ridica și se ducea la ușa dinspre camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
puteți da seama de valoarea avertismentului prezent după faptul că nici unul dintre voi nu a putut să prevadă apelul în chestiune. Repet: Orice Prezicător găsit la bordul navelor de război ale lui Enro va fi executat fără excepție. Reveni în sufragerie, își termină masa și reveni în sala de control. După două ore și jumătate, din acest post de observare, văzu departe, luminile unui oraș. La cererea lui Yanar, nava coborî spre o clădire pe care Leej o numea Gara aeriană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
întîlnise. De două sau trei ori în timpul slujbei, ușa s-a deschis pe furiș și cei de lîngă ea și-au schimbat locurile pentru a face loc vreunui bătrîn sau bătrîne care își ținea respirația. Thaw stătea lîngă dulapul de sufragerie îmbrăcat în cel mai nou costum. Brusc își aduse aminte că pastorul nu-i vizitase mama în ultimele săptămîni, dar asta nu pentru că-și neglijase îndatoririle îera un tînăr serios și nervos), ci pentru că ar fi fost considerat un intrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și în clipa în care intră în vechiul atelier, ceilalți studenți îl primiră cu urale ironice. Domnul Watt murmură: — Mai bine mai tîrziu decît niciodată, Thaw, dîndu-i o hîrtie prin care i se cerea să proiecteze un panou decorativ pentru sufrageria unui vapor de lux. Luă un placaj și toată dimineața stătu s-o umple cu un triton și o sirenă alergînd după coada celuilalt cu o furculiță și un cuțit, apoi zise: — Asta-i tot ce pot face mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urmeze orice idee care i s-ar prezenta. Deodată, pe când examina un recipient plin cu apă degravifiată, ideea veni. Planul lui devenea și mai realizabil, continuându-și vizita cu ghid. Aruncă o privire în fiecare din cele patru camere, o sufragerie și o cameră de control posterioară de pe puntea principală, apoi coborî pe puntea inferioară, dar de astă dată în căutarea unui lucru anume. Sesizase mai înainte prezența unor ființe umane sub punte. Numără șase oameni și șase femei cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
trebuia să se mai gândească la el însuși ca aparținând unei anumite planete; dar tot mai păstra ceva afecțiune pentru sistemul solar. Îi atrase atenția un zgomot și plecă de la fereastră și constată că sclavele de pe puntea inferioară trebăluiau în sufragerie. Le privi gânditor, observând că aceea care era tânără și frumoasă era mereu înghiontită de celelalte femei. În jur de 19 ani, estimă Gosseyn. Își ținea ochii plecați, semn grăitor. Dacă se pricepea la Talamice - și era cazul - putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în 1948..." sau "Jean Dupont (1918) este socialist..." Orice, inclusiv opiniile politice ale lui Jean Dupont, sunt supuse schimbărilor, și nu putem, în consecință, să le menționăm decât dacă sunt determinate în timp. Treptat Gosseyn conștientiză cadru]. Întoarse capul spre sufragerie, unde servitorii trebăluiau mai devreme. Nu se mai vedeau. Zărea colțul mesei care părea pregătit deși nu se vedea mâncarea. Privirea se îndreptă spre Leej, zăbovi asupră-i până constată că se ridica și se ducea la ușa dinspre camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
puteți da seama de valoarea avertismentului prezent după faptul că nici unul dintre voi nu a putut să prevadă apelul în chestiune. Repet: Orice Prezicător găsit la bordul navelor de război ale lui Enro va fi executat fără excepție. Reveni în sufragerie, își termină masa și reveni în sala de control. După două ore și jumătate, din acest post de observare, văzu departe, luminile unui oraș. La cererea lui Yanar, nava coborî spre o clădire pe care Leej o numea Gara aeriană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
-i facă o casă mare și luminoasă. Reintrară și ei în casa mică și cam întunecoasă a portarului, dar spoită cu var alb și ținută curată de nevasta lui nea Cercel. Femeia nu suporta porumbeii, fiindcă, zicea ea, au și sufrageria și privata și promenada în același loc. — La primăvară vii să-i cumperi perechea, porumbeii se vând câte doi, i-a mai spus portarul. — Crezi că aș putea să mă fac porumbar, când voi fi mare? Nu m-am hotărât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Cât am reușit să văd afară, că era cam beznă, mi s-a părut că domnul Crețu se chinuie cam tare să coboare din trăsură și mersul îi e nesigur. A intrat în hol, dădea să pătrundă cu galoșii-n sufragerie, dar mama, care l-a întâmpinat, i-a spus cu grația ei admirabilă, de adevărată stăpână a casei: „Dacă doriți să vă lăsați galoșii, vă poate ajuta feciorul, ca să nu vă murdăriți!“ Și i-a arătat unde le e locul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Dreyfus!“ Iar în partea de jos a paginii, aceeași masă, devastată, cu oaspeții bătuți măr și cu explicația, scrisă la fel de mărunt: „Ils en ont parlé.“ Cu acest apropo fin, toată lumea fu invitată la cină. Erau 15 la masa mare din sufragerie, o masă din lemn masiv, care se putea mări sau micșora după voie: o cifră convenabilă, deși 16 ar fi fost și mai bine, pentru simetrie, iar copiii la masa lor, mai mică, 5 la număr. Nicu făcea naveta între
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o simplă nevastă, îi spusese Ghazal surâzând. Eu duc grija ta, a băiatului, a biroului de avocatură... Doar pe ea nu se numărase. Grija pentru ea părea ultima, nemărturisită. Într-o după-amiază, când taică-său îl găsise mâncând singur, în sufrageria gătită cu față de masă și șervețele, îl apostrofase cu amărăciune: — Băiete, numai tu știi ce ar trebui să aștepți de la o nevastă! Dar Omar nu știa, nu știuse, n-avusese timp să priceapă nici din casa lor, de când mamă-sa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
După perfidia împăcată a acestui joc de cuvinte, vorbiră ca și cum s-ar fi despărțit cu o secundă înainte. Povestiră despre Armin ca și cum ar fi fost de față și despre Omar de parcă atunci i-ar fi așternut să mănânce în aceeași sufragerie. Dintr-odată, Ghazal întrerupse totul cu un glas hotărât: — Tată socrule, va trebui să mă ierți înainte sau după ce mă ajuți. Bătrânul suflă cu putere aerul și i-l auzi ca pe fornăitul unui animal obosit. Avea optzeci de ani
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
țigară: " Ciudat... Ce caut eu aici? Cine sânt ăștia?" Alungă gândul cu fumul. * ― Șerbănică, te-am rugat de-atîtea ori să nu mai târșești picioarele. Aduni toate țoalele după tine. Ce Dumnezeu! Nu te fă mai bătrân decât ești. Intră în sufragerie cu un teanc de farfurii. Șerban Miga clipi confuz. ― Dar Florence... Nici n-am fost la bucătărie. Un val de roșeață năpădise figura dolofană până la rădăcina părului alb. Rotunjimile și trăsăturile moi îl făceau să semene cu o femeie. Nevastă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sânt harnici, șopti. În general, trebuie să recunoști că nu te-au dezamăgit. Ce mai încolo și-ncoace, draga mea, dă-mi voie să te felicit. Planul tău se dovedește ad-mi-ra-bil! Îți țin pumnii pe mai departe. Se întoarse în sufragerie ducând tăvița cu amândouă mâinile. Lumina din priviri se stinsese. Ochii semănau din nou cu două albăstrele presate de mult într-un album. CAPITOLUL IV O INTERVENȚIE NEPREVĂZUTĂ Scarlat lăsă lopata și aprinse o țigară. Nu-și mai simțea palmele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]