4,909 matches
-
la o ficționalizare extremă, încercând să confere prozei sale un statut nou, diferit de ceea ce scrisese anterior. Pe de altă parte, în Romeo, Julieta și lumina (1962) - titlul parafrazând romanul Romeo, Julieta și întunericul al scriitorului ceh Jan Otcenásek -, o suită de povestiri sunt construite sub forma confesiunii, în care personaje reale și fictive se amestecă, sau 51 prozopoeme despre obiecte, ființe, plante și insecte, precum și despre cuvinte sublime, tertipuri și eiusdem farinae (1979) cuprinde, ordonate alfabetic, poeme în proză, meditații
NICOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288451_a_289780]
-
datorită unor puncte de tangență. Poetul combină prețiozitatea livrescă, sonuri populare, glosa fastuoasă, mari teme lirice, pe temeiul unor afinități ce ulterior vor suscita definiri bivalente, genuinul fiind circumscris simbolismului universal. În pofida unei retorici de circumstanță, versurile din volumul Enescu. Suită lirică (1958) se înscriu aproximativ între aceleași coordonate: un „clasicism latent” (H. Zalis) în piese lirice, filigrane confesive, care montează un sâmbure epic pictural. Poezii înscrise în tiparul impus în epocă, dar și altele, de factură clasică, intră în sumarul
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
prin asociații de G. Călinescu. Grifa poetului se învederează pretutindeni: „O «exaltare» poetică lăsată în voie îi pune în mișcare comentariul, conducându-l către reprezentări solemne, către o «incandescență» a funcției verbale” (Gheorghe Grigurcu). SCRIERI: Liturghii negre, București, 1946; Enescu. Suită lirică, București, 1958; Poeme, București, 1963; Parabola focului, București, 1967; Clopotul nins, București, 1971; Secțiunea de aur, București, 1973; Message de Desnos, București, 1973; Poeme, București, 1974; Starea lirică, I-II, București, 1975-1984; Transfigurare - Remise en rêve, ed. bilingvă, tr
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
generație care atinge existența socială nu are alt sprijin decât generația precedentă, prin care ea se va defini sau, mai precis, În contra căreia se va defini, pentru că identificarea presupune diferențierea. În al treilea rând, amprenta timpului Înscrie o generație În suita generațiilor și, totodată, o distinge prin experiența sa unică și durata sa concretă. Generația e o realitate de ordin temporal, ea este imaterială și simbolică. Profund Înscrisă În ordinea socială, ea se Înrădăcinează În dimensiunea istorică constitutivă a ființelor Însele
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
francez - ca Scipio să lase locul regelui David sau Sfântului Apostol Pavel. În chip firesc, autorul Învățăturilor... și-a cules exemplele din istorie, unica depozitară a pildelor, iar istoria aceasta este cea povestită de Vechiul Testament. În Evul Mediu îndreptarea către suita de pilde veterotestamentare nu are concurent, ba mai mult, compunerile cu rost formativ proclamă, toate, funcția proeminentă a referirilor la „eroii” acestei istorii a poporului evreu. Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie intră în acest șir. Cum ținta
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
melodrama prin introducerea unui „prolog” ce constituie, de fapt, epilogul întâmplărilor narate. Romanele care au urmat, Anii iubirii (1955), Sub arșița verii (1957), Între două oglinzi (1965), Succes (1971) și Moartea tânărului veteran (1978), ca și volumele de proză scurtă Suită dramatică (1959) și Mărul cunoștinței (1968) sunt cărți datate. Indiferent de mediul investigat (muncitoresc, studențesc, artistic), tiparele psihologice sunt stereotipe, unele cu o rudimentară schematizare în sensul imperativelor realismului socialist mai întâi, iar mai târziu în linia unui moralism ostentativ
PAPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
Noi, cei vii (1963), autoarea versifică facil și declamativ teme frecvente în literatura momentului, vădind o atitudine entuziast-idilică în raport cu realitățile. SCRIERI: Cercul alb, București, 1945; Anii iubirii, București, 1955; Lângă un geam deschis, București, 1955; Sub arșița verii, București, 1957; Suită dramatică, București, 1959; Noi, cei vii, București, 1963; Între două oglinzi, București, 1965; Mărul cunoștinței, București, 1968; Succes, București, 1971; Moartea tânărului veteran, București, 1978. Traduceri: Dimos Rendis, Pământul patriei, București, 1953 (în colaborare cu Demostene Botez); Romain Rolland, Beethoven
PAPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
derapează destul de repede către o intrigă donjuanescă, prea puțin susținută de epica fragmentată a volumului. În altă carte, Paharul cu muște (1997), se reiau parțial texte din Făpturi neînsemnate, cărora li se adaugă, într-o secțiune aparte (Liberté, libre-service), o suită de fragmente reprezentând câteva „vieți paralele” ale unor personaje prezentate în dublă ipostază: înainte și după decembrie 1989. Urmărind felurite destine, de la mineri și studenți până la disidenți și miniștri, P. contrapune clișeelor paralizate ale limbii de lemn, expuse până la saturație
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
și pentru exotic intrând în balans cu nostalgia de un afectat patetism pentru trecut. După cum mărturisește undeva, paseistei i-ar fi surâs să fie „o florentină din timpul Renașterii”. Multe trimiteri la capodopere ale picturii, sculpturii, literaturii se înfoaie în suita de „siluete și fantezii” Artiștii noștri (1918), în care prozatoarea, se poate spune, își face mâna. Un roman fantasmagoric este Demoniaca (publicat în foiletonul „Rampei”, 1922), etalând o orchestrație de efecte tari: scene de magie neagră, rituri de o înfiorătoare
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
secol. Au fost desigur și anticipări greșite. Oricum, multe dintre argumentele sale au rămas îngropate în istoria livrescă, iar acum, când le revizităm, avem fie tentația de a face o lectură istorică, fie una de a le seria într-o suită de alte construcții teoretice ulterioare ce aparțin aceluiași domeniu, dar care au avansat predicții importante despre vremurile pe care le trăim. Mai există însă o opțiune a raportării la Bell, ca și la autorii occidentali pe care îi voi invoca
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
repertoriu de metafore și simboluri, mai toate gravitând în jurul „grădinarului” și al „arborelui”. Poezia lui se axează pe „metamorfoze” și „altoiri” între microcosmos și macrocosmos, pe raporturi ale eului poetic cu pământul, cerul, timpul, veșnicia, dispariția, precum și pe o continuă suită de „identificări” metaforice ale eului liric cu toate regnurile. Hotărât „să se adune din toate câte sunt”, el tinde „a face grădina din toate cele” și „a fi muzică din creștet până-n tălpi”. M. este un maestru al sonetului. Poemele
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
a lui Marin Sorescu criticul se dovedește a fi un analist minuțios și aplicat, la curent cu conceptele și metodele critice moderne, pe care le utilizează adecvat obiectului cercetărilor sale. Itinerar critic printre poeți, Sub semnul poeziei (1999) reunește o suită de eseuri succinte, axate pe cărți reprezentative ale unor poeți contemporani, asupra cărora M. se apleacă interesat de viziunea acestora asupra poeziei, de mișcarea lăuntrica și de atitudinile lirice. Lirica lui M. se prezintă în două registre, „scindata între miraj
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
26 de ani învățasem/ 26 de cuvinte unul pe an/ combină de recoltat (1951)/ război rece (1952)/ festival (1953) [...] suprapopulație (1976)/ dar nu le-am uitat/ niciodată pe celelalte” (Lexic). Temele predilecte - adolescența, călătoria, iubirea, cuvântul - străbat toate poemele, în suite de variațiuni și improvizații atent supravegheate, care trimit și la tehnicile creativității muzicale, în special jazzistice. De altfel, M. este și autorul unor culegeri de eseuri despre jazz, singulare în peisajul românesc al genului: Cutia de rezonanță (1985), Jazzorelief (1993
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
valoarea romanului nu constă nici în conflictul etic, nici într-un itinerar epic, ci în subtilele intuiții ale autoarei, care sondează psihologia Blandinei, surprinsă în episoade revelatoare, unde intervine contrapunctul naratorului. Și această scriere e memorialistică în haina ficțiunii: o suită de evocări plastice și sensibile ale unor existențe reale, prieteni, rude, profesori, guvernante, muzicieni, pictori, călugărițe, surori de caritate, clerici, poeți - o întreagă lume e condensată aici. Nu lipsesc verva, umorul, anecdoticul, când și când e prezentă și reflecția gravă
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
ale sacralității, generatoare de „nedeslușite bucurii”. Două piese de teatru, Ruth și Coborâți la prima?, publicate tot postum, în 2003, sunt construcții intelectuale, dezbateri de idei în formă literar-scenică. Între textele recuperate postum se află Floarea de foc (2001) - o suită de secvențe autobiografice și concomitent un jurnal de idei - și Kairos (1996), un „eseu de teologie a istoriei”. SCRIERI: Oamenii nimănui, București, 1937; Spiritul științific, București, 1938; Destrămare, București, 1939; Certitudine și adevăr, București, 1945; ed. îngr. Rodion Galeriu, pref.
MIRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]
-
eseuri referitoare la scriitori clasici și contemporani. M. și-a încercat disponibilitățile analitice și în chestiuni cum ar fi polemica dintre I. Heliade-Rădulescu și Andrei Șaguna în privința traducerii Bibliei (Teologie și filologie, 2003), în timp ce Literă și duh (2003) oferă o suită de meditații la Evangheliile duminicilor de peste an. În proza din O privire spre Ioan, M. experimentează echilibrat, pornind de la formele clasice, în căutarea unui unghi vizual și de reflecție capabil să configureze o poetică originală. Autorul este receptiv la tendințele
MOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288199_a_289528]
-
al treilea și al patrulea din secolul trecut și ecoul ei de durată. Concepția fundamental antimimetică promovată de Lucian Blaga în teatru fundamentează și legitimează un nou tip de dramă, cu o structură proteică, urmărind să restituie teatrului românesc o suită de forme dramatice (misterul antic, misterul renascentist, drama expresionistă, drama freudiană, pantomima, tragedia antică, fresca istorică, parabola, jocul cu măști ș.a.). Tehnica „teatrului nou”, tendințele stilistice expresioniste, psihanaliza și mitul se întâlnesc pentru a defini un altfel de teatru, așezat
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
pentru care valori precum eroismul sau creativitatea rămân cardinale. În generația tinerilor formați la începutul anilor ’90, prioritatea convingerilor politice a declinat mereu această prioritate a ordinului etic față de orice epistemologie alternativă. Aspiram mai ușor, din convingere sau printr-o suită de convergențe, la titlul de „golan” mai degrabă decât la cel de „academician” - ambele revendicate glorios de Eugène Ionesco. Discuțiile avute la Asociația Foștilor Deținuți Politici au însemnat mai mult decât comentariile de manual la autori precum Eminescu, Caragiale sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la pas cu impasul”. Cărturar de vocație, Patapievici a decis în favoarea construcției instituționale în lupta cu relativismul ideologic, pentru care „miza nu este adevărul, ci performativitatea”1. Asumarea directoratului revistei Idei în dialog (2004) poate fi înțeleasă în exact această suită de gesturi publice, fapt care a generat pentru prima oară în România postbelică resurecția unei conștiințe culturale conservatoare. Scrierea volumului Omul recent poate fi motivată de această descoperire predominant autohtonă a dezastrelor produse de alianța dintre socialismul atavic și postmodernismul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Nature et de la Grace, ¬8). Kant (1724-1804) recunoaște maiapoi doar „fondatorul moral al lumii” (Critica rațiunii practice), iar Hegel (1770-1831) consacră „conceptul însuși”, fără a disocia ferm între ființă și Dumnezeu, respectiv între natura umană și natura divină 3. Această suită de gânditori moderni este responsabilă pentru „constituția onto-teologică a metafizicii” (Martin Heidegger). Construcția eminamente discursivă a teologiei scolastice contrastează cu elaborarea retoric-poetică și inspirația mistică a teologiei răsăritene. Treptat, definiția lui Dumnezeu pierde elementul personal (înlocuit printr-un simplu construct
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dumnezeu” ca pe o amenințare? Cum se poate obține un modus vivendi real în contextul modernității târzii? Vor putea oare comunitățile care compun societatea plurală să evite conflictul doar plătind prețul scump al segregării? Oricare ar fi răspunsul la această suită de interogații și dileme, pentru afirmația „Viu este Domnul Dumnezeul nostru” omul societăților contemporane va reveni cu o ultimă nelămurire: care Dumnezeu și de ce tocmai El? Cu alte cuvinte: de ce un singur Dumnezeu și nu mai mulți? Este greu de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și cumpene" Cine sunt eu? Ce spun eu despre mine? - acesta este titlul cărții părintelui Teofil Părăian, aflat în conversație cu mitropolitul Antonie Plămădeală 1. Mitropolitului Antonie Plămădeală îi revine meritul de a fi inițiat, în cursul anului 2003, o suită de convorbiri inedite cu arhimandritul Teofil Părăian, în care domină aspectul autobiografic. Mai mult decât în alte împrejurări, gândul părintelui se dezlănțuie pe aproape fiecare filă, dând la iveală detalii nemaiștiute din viața sa: istoria vizitei făcute de copilul Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al unei investigații critice. Numai o inteligență crucificată va descoperi „comoara ascunsă”. Unitatea dintre Vechiul și Noul Testament stă în cunoașterea lui Iisus Hristos ca „Domn și Dumnezeu” (Ioan 20, 28). Această credință este la temelia recunoașterii de către Biserică a unei suite de texte - tulburătoare și greu de înțeles, altminteri - din Vechiul Testament. Dacă ne-ar fi permisă o hiperbolă, am spune că istoria ereziilor dogmatice în sânul Bisericii creștine se hrănește din acest deficit de cunoaștere a „minții lui Hristos”. Nerecunoașterea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ausnahmezustand) pe care - în opinia mea, în mod arbitrar și tautologic - tot instanța suverană o definește și proclamă 15. Robert Bellah este, am spus-o deja, autorul contemporan care a studiat cel mai sistematic noțiunea de religie civilă, într-o suită de articole și cărți publicate începând cu 196716. În Statele Unite, referințele religioase în viața publică sunt ubicue, dar nu e câtuși de puțin sigur că ele servesc întotdeauna unor cauze nobile. În principiu, religia civilă americană ar oferi, asemenea religiilor
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
corelație cu combinatorica structurală specifică Strategia este un „mod deliberat de programare a unui set de acțiuni sau operații de predare și învățare orientate spre atingerea în condiții de maximă eficacitate și eficiență a obiectivelor prestabilite”, „acțiuni decompozabile într-o suită de decizii-operații, fiecare decizie asigurând trecerea la secvența următoare pe baza valorificării informațiilor dobândite în etapa anterioară” (Potolea, 1983). Sintetic, particularitățile strategiei sunt următoarele (Iucu, 2001): • strategia presupune un mod de abordare a unei situații de instruire specifice, atât din
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]