2,234 matches
-
de țară, adică dorința de a scăpa de pomii extrem de nefirești din grădina din spatele casei, ca și de tot ceea ce reprezentau ei. Iar asta Însemna, fără să-mi dau seama, că Începusem deja să calc În picioare sufletul tatălui meu. Tânjeam din ce În ce mai mult, În taină, după ceea ce nu găseam la noi: spațiu, sălbăticie, dealuri, păduri... Cred că tânjeam mai cu seamă după crânguri, după copacii „adevărați“. Cu una sau două excepții - și anume terenurile mlăștinoase din Essex și tundra arctică -, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de tot ceea ce reprezentau ei. Iar asta Însemna, fără să-mi dau seama, că Începusem deja să calc În picioare sufletul tatălui meu. Tânjeam din ce În ce mai mult, În taină, după ceea ce nu găseam la noi: spațiu, sălbăticie, dealuri, păduri... Cred că tânjeam mai cu seamă după crânguri, după copacii „adevărați“. Cu una sau două excepții - și anume terenurile mlăștinoase din Essex și tundra arctică -, am urât Întotdeauna ținuturile plate și lipsite de arbori. Acolo timpul pare că s-a Înscăunat ca stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
asemenea strămoși de rând, Însă tatălui meu, aflat doar la o generație distanță de cei care se ridicaseră din obscuritatea imemorială a regiunii vestice până la Londra mercantilă a Înstăriților, nu-i convenea deloc. Nu era snob, ci pur și simplu tânjea după un soi de trai mai răsărit decât Îi permitea viața. (Din păcate, nu poseda nici măcar supapa snobului, aceea de a Încerca să facă ceva ca să-l obțină, Întrucât era extrem de strâns cu banii, cum, de fapt, chiar și trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ori și Într-atâtea feluri că pielea mea se răscroise după senzațiile pe care trupul ei mi le oferea pe atunci. De aia nu mai reacționa, pielea mea, vreau să spun, În nici un fel. În lunile cât am fost Împreună, tânjeam necontenit după ea. Pe toate le facem, Adi... Vorbele astea, rostite Într-una din primele nopți, mă chinuiau Încă. Mai cu seamă că, Într-adevăr, le-am cam făcut pe toate. Eu, zdravăn, mișcându-mă neobosit În vrăjitoarea mea preaumezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-i rânduiala de la Dumnezeu. De departe veniți? Bătrânul e pus pe taifas, dar văzând că nu primește nici un răspuns, intră și el într-o muțenie deplină, cu gândurile la ale lui. Așezat comod, Marius privește cu nesaț orașul după care tânjise atâta timp. Ca viitor arhitect judecase la rece apariția modernismului în construcțiile capitalei printr-un Horia Creangă, Duiliu Marcu sau chiar Marcel Iancu, considerând că farmecul deosebit al Bucureștiului se datora în special numeroaselor spații verzi și grădinilor largi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rugase cu lacrimi fierbinți în fiecare seară la toți sfinții din calendar să vegheze mereu asupra lui și să-l călăuzească pe drumuri ferite de primejdie. Acum, avându-l atât de aproape, la numai câțiva pași de îmbrățișarea după care tânjise atâta timp, este cuprinsă deodată de teama că sentimentele nu-i mai sunt împărtășite, că speranțele ei sunt iluzorii și în final cruda realitate îi va aduce o uriașă decepție. Chiar dacă se încurajează repetându-și mereu că este absurd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gata să se năpustească asupra lui. Treptat, atmosfera senină dar mai ales certitudinea că nu este așteptat după fiecare colț sau copac de un inamic înarmat până în dinți decis să-l omoare, au adus liniștea după care sufletul său traumatizat tânjise atât de mult. Asemeni naturii ce-și pregătește un nou ciclu de viață ieșită de sub mantia rece și imobilă a iernii, tot astfel și spiritul tânărului ofițer se primenea, eliberându-se de negurile în care fusese silit să trăiască. Instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un an Înainte, În august 1944, În noaptea aceea de neuitat pentru mine și generația mea ascultasem, la aparatul de radio, gîtuit de emoție mesajul tînărului rege prin care anunța națiunii armistițiul și trecerea țării alături de Națiunile Unite, spre care tînjisem Încă de pe băncile liceului, cînd frontierele fuseseră negate și aruncate În aer. Marele nostru rege, care urca pe umerii lui tineri riscul acelei răscruci de Istorie. Eram mîndru, credeam că poporul acesta al meu avea să intre - În sfîrșit - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
deci putea fie să nimicească timpul acela, În primul rînd pentru ea, or fiecare are dreptul la partea lui de cer deschis, fie să-l revigoreze, ceea ce ar fi fost o aberație tragică pentru amîndoi chiar dacă În noi am fi tînjit la asta. Dar ea Îmi Întrerupse gîndirea: - N-a fost să fie! repetă. Apoi se Îndreptă spre fereastra ce dădea În curte, și, privind florile Întîrziate aflate de-a lungul gardului, spuse atingîndu-mi cu tandrețe mîna dreaptă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
modelor și în afara timpului. Lângă ea, Stefan Vinke la superlativ. Teribil atunci când experimentează teama, cu adevărat viteaz atunci când o depășește, permanent în căutarea unui suflet tovarăș, Siegfried se descoperă pe sine abia în dragostea arzătoare pentru Brünnhilde, el, cel care tânjea dupa iubire, dar nu a cunoscut-o niciodată. Schimbarea de paradigmă de care vorbeam la început este împlinită. Cei doi sunt eroii care și-au modificat sinele, prin uniunea fabuloasă a sentimentului și renunțarea la individualitatea cea veche. Götterdämmerung Memoria
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
este un eliminativist în ceea ce privește adevărul și valorile de adevăr și că, după părerea mea, el vrea în primul rînd să le relativizeze, pentru a ne debarasa de miturile care le înconjoară. ș...ț Ce anume îi determină pe oameni să tînjească după încredere și sinceritate, privind, în același timp, cu suspiciune apelurile la Adevăr în formele lui ideale și sublime? Răspunsul meu - iar în acest punct nu cred că el diferă de cel al lui Rorty - este că ei vor ca
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
la apariția ei; explicațiile cu privire la democrație trebuie să facă distincție între funcție și geneză". Lansarea unei democrații noi presupune că țara respectivă a fost guvernată anterior printr-un regim nedemocratic. Se subînțelege de asemenea că unii cetățeni pot cere sau tînji în continuare în secret după vechiul regim sau după instaurarea altuia nou, de același tip. Prin definiție, o democrație nouă este incompletă, adică, trebuie să instituționalizeze sau chiar să introducă toate elementele unei democrații stabile. O democrație nouă nu se
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
cum ar tremura pământul, cum ar turba vînturile! Frica, răsturnarea, groaza și dezbinarea ar rupe la pământ, ar submina, sparge, dezrădăcina din încheieturi concordia și liniștea dintre state. Dacă ar lipsi treptele între oameni, această scară a tuturor planurilor mari, tânjește executarea acestor. Fără aceste trepte cum ar putea să se ție în dreptul lor vecinic breslele, demnitățile în școli, frăția în orașe, pacinica legătură de negoț între țărmuri despărțite, respectul pentru bătrânețe, sceptru, coroană și laur? Ia treptele dintre oameni, discordează
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
găsit femeia care să-l iubească și să se căsătorească cu ea, să-și întemeieze și el o familie a lui, cu copiii lui, care să-l iubească, nu să-l bârfească în oraș, ba chiar și mai rău. Petea tânjea după iubire! Ei, da! asta era cheia sufletului lui Petea! Auzind-o pe Matilda exprimîndu-se astfel, ai fi putut crede că Petea era un suflet ales, că în timp ce noi ne bălăcăream în pasiuni urâte și mici, el tânjea după ceva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rău. Petea tânjea după iubire! Ei, da! asta era cheia sufletului lui Petea! Auzind-o pe Matilda exprimîndu-se astfel, ai fi putut crede că Petea era un suflet ales, că în timp ce noi ne bălăcăream în pasiuni urâte și mici, el tânjea după ceva înalt, sigur, iubire, mai e vorbă? Dar ce dracu se întîmpla între el și tipesele cu care încerca sau credea că îl vor face fericit, de îl dădeau afară porcăindu-1, aruncîndu-i la început lucrurile în stradă, în prada
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Dacă aveam de gând să ating fuste și chiloței, ele se cuvenea să fie din materialul roșu al steagului conducător; dacă îmi trecea prin cap să mângâi pulpe și coapse, le-aș fi găsit tatuate cu secera și ciocanul; dacă tânjeam după un sărut umed și sexual, el nu putea veni decât de pe buzele Elenei Ceaușescu. Din împreunarea noastră fierbinte s-ar fi născut armate de pici revoluționari, copii de aur ai socialismului, firesc și echitabil înzestrați cu frumusețea Ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
piață și cotrobăiam prin dulapul din bucătărie, în căutarea borcanelor mici și parfumate, legate cu țipla aia tăioasă pe care orice copil al comunismului și-a dorit, măcar o dată, s-o spargă. Acolo, dedesubt, clipoceau formele și culorile după care tânjeam: negru-vișiniul cireșelor amare; mieriul strugurilor albi; rozul unduit dintre petalele de trandafiri; maroul înghesuit și siropos al nucilor verzi; portocaliul cojilor de lămâie și gref. Închis în recipienții ermetici ai amintirilor, amețit de-aromele dulcețurilor și-ale jeleurilor topite după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a anticomunismului ca retorică oficială de stat / 389 4.2. Memoria colectivă în contextul justiției tranziționale / 389 4.3. Raportul Tismăneanu: comisionarea politică a adevărului istoric / 390 4.4. Rezistența nostalgică: memoria roșie a comunismului / 396 4.5. Nostalgie vicariantă: tânjind după trecutul pre-biografic / 405 4.6. Tipologia reglării de conturi între prezent și trecut / 416 Concluzii generale / 427 Bibliografie / 441 Abstract / 463 Résumé / 465 Lista tabelelor Tabel 1. Analiza lexicală a Bucoavnei de la Bălgrad (1699) / 51 Tabel 2. Tipologia naționalismelor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în care sunt aglutinate habitusuri politice, practici sociale și atitudini ataviste înrădăcinate în comunism rămâne încă unul ancorat în spațiul postcomunismului. Puternica nostalgie populară după comunism, o perioadă după care sondajele de opinie publică arată că jumătate din populației încă tânjește retrospectiv, certifică ideea că, în fond, postcomunismul românesc se prelungește în contemporaneitate. 3.6.2. Sistemul educațional Proiectul modernizator, a cărui finalitate a fost proiectată în crearea unui sistem de învățământ public de masă care să înregimenteze întreaga populație de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
tovarăși mi-au fost întotdeauna copiii, dar nu pentru că eu însumi sunt un copil, ci pur și simplu pentru că tot timpul am simțit nevoia să fiu printre ei. Când, la începutul șederii mele în satul acela, deci atunci când plecam să tânjesc singur în munți, când rătăceam de unul singur și, mai ales la amiază, mă întâlneam uneori cu toată ceata aceea zgomotoasă de copii ieșiți de la școală, cu trăistuțele și tăblițele lor de ardezie, cu strigăte, cu râsete, cu jocuri, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Pe la ora șase se pomeni la gară, pe peronul de unde se lua trenul spre Țarskoe Selo. Curând, izolarea îi deveni insuportabilă; un nou avânt îi cuprinse cu înflăcărare inima și, pentru o clipă, o lumină strălucitoare împrăștie bezna în care tânjea sufletul lui. Își cumpără bilet până la Pavlovsk și se hotărî nerăbdător, să plece; însă, desigur, îl urmărea ceva, și acest ceva era realitatea, nu fantezia, cum înclina el să creadă. Aproape instalat în vagon, aruncă subit pe podea biletul de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în fugă, de câteva ori pe zi, scările terasei, ieșea în stradă și de acolo își admira proprietatea, mărind de fiecare dată suma pe care avea de gând s-o pretindă de la viitorul chiriaș. Prințului, care era vlăguit, zdrobit, care tânjea, casa îi plăcu foarte mult. De altfel, în ziua mutării la Pavlovsk, adică a treia zi după criză, prințul avea înfățișarea unui om aproape sănătos, deși lăuntric încă nu se simțea înzdrăvenit. Se bucura de toți cei pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
drumul lor, ei calcă în fiecare clipă pe alături. Toți dau mereu dovadă de timiditate cuviincioasă, ei - nu. Ce-i drept, Lizaveta Prokofievna se speria chiar prea des, însă nu era totuși vorba de acea cuviincioasă sfială mondenă după care tânjeau. De altminteri, se prea poate ca numai Lizaveta Prokofievna să fi fost îngrijorată: fetele erau încă tinere, deși foarte perspicace și ironice, iar generalul, cu toate că era și el perspicace (cu destule eforturi, firește), în cazurile dificile nu spunea decât: hm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Prokofievna de cele două surori, care râdeau cu hohote; dar mama lor s-a supărat foarte tare și a spus că toate trei sunt niște proaste. „Hm! E tare molâie, cu adevărat o «curcă plouată», nimic n-o mișcă, dar tânjește și câteodată se uită cu tristețe la mine! De ce-i amărâtă, de ce?“ Uneori îi punea această întrebare lui Ivan Feodorovici, după cum îi era obiceiul, isteric, amenințător, așteptând un răspuns rapid. Ivan Feodorovici făcea: „hm!“, se încrunta, strângea din umeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ai adus, dacă e vorba de băiețandrul acela tuberculos, care a izbucnit atunci în plâns și ne-a invitat la înmormântarea lui, observă Evgheni Pavlovici. A vorbit atunci cu atâta elocință despre zidul casei vecine, încât neapărat va începe să tânjească după acest zid, poți fi sigur de asta. — A spus adevărul: o să se certe, o să se încaiere cu tine și o să plece, și cu asta, basta! Și, cu demnitate, Lizaveta Prokofievna trase mai aproape coșulețul cu broderiile ei, uitând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]