5,786 matches
-
parcă mulțumindu-mi pentru privirile mele admirative, care o șlefuiau, nu mă uit niciodată după femei cu priviri animalice, pofticioase, numai după alea cărora eu le zic “penale” mă extaziez, îmi vine să zburd, să sar pe ele, să mă tîrăsc în genunchi după cururile lor, sigur că totul e disproporționat și mă prostesc, e ca și cum m-ar înnebuni o copie în ipsos după Canova, “Amour et Pshyche”!, de exemplu, statuetă cumpărată de la bîlci cu două-trei hîrtii colorate, echivalentul a două
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
a băut mult. Văd că merge încet și atent. Pe vremuri nu ținea cont de asta. Era mai „viteaz” la volan...”. „Uite-al dracu’ ce atent conduce! E fricos... Aseară ne-a adus în mare viteză și acum abia se târăște. Dacă am probleme la serviciu cu întârzierea, îl pun să plătească dublu! De fapt, așa ar fi normal, că destul m-am chinuit cu el toată noaptea... E un lăudăros. Bun de gură, că în rest e vai de mama
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
Toate Articolele Autorului Din liniștea grădinii a vietii fără vise noi fost-am coborați spre a urca . Apoteoza veșniciei cu margine deschise, o ducem precum Atlas ; matricea-i ne-a marca . În noi trăiește veșnicia și-ncununati suntem cu constelații . Târându-se-n noi, timpul roade nimicnicia din unii după alții, ce lasă aspirații. Noi suntem timpului un trup de huma purtându-i strălucirea de aură fetala. Fir de nisip clepsidrei, ce clipă i-o consumă pe vertical, până la fluviul Styx
NOI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360473_a_361802]
-
înțesat cu suflete, așa ne și bejeneam. Cât să fi mers prin hățișurile nopții și ale unei pădurici, nu pot spune... Frica de nemți ne-a fost busola întru salvare, iar stelele, călăuzele strădaniei noastre. Într-un târziu, mai mult târându-ne, am nimerit la o poartă ce deschidea intrarea între niște ziduri înalte de piatră; casa, cum aveam să vedem mai târziu, anunța ca un avanpost, de departe, satul. În aer plutea ademenitor miros de mâncare. Nasurile noastre păreau, în
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
ca dracu’! - Fiindcă asta sunt!... Nu-ți mai place parfumul meu natural!? Și se luară la ceartă. Femeia îl îmbrânci dorind să-l scoată din grotă. - Ieși! De mâine mă vei găsi într-un palat! De azi înainte o să te târăști la picioarele mele! - Îți arăt eu ție! - îi răspunse diavolul și prinzând-o în brațe o trânti pe piatra rece și umedă. - Ce faci, nenorocitule? Mă violezi? Huuu! Piei, Sarsailă! Ia-ți mâna spurcată de pe mine! - În talpa iadului vei
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
altă parte unde pietrele se sfărâmă iar munții fierb și se cutremură marea, din nimic răsar flori de cireș. Pe harta lumii, pe un platou uriaș, mai la stânga, oamenii se zvârcolesc, postesc a mâncare și libertate de 55 de ani, târându-se în țărână cu lacrimi de plastic, plângându-și marii conducători. Ei au construit un templu și-o cetate a chinului. Cenușiul și repetarea zilei în uniforma unei ideologii, îi îmbracă în zâmbetul nebuniei. Undeva mai sus, frigul nordului se
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
au afundat împovărații ani, pregătindu-i jertfa curată pe Golgota românească. Sufletul i s-a îmbrăcat în dor de prea cucernic cer, iar zborul de heruvimi i-au scuturat peste vise, lumini. Din albul crezului mărgăritar, și-a nălbit pașii târâți prin celulă și setea și jalea cu care-a stat împreună, au suspinat pe mucedele paie. Dar crezul i s-a ațâțat în prinosul îndurării și-n rodul răstignirii. Creanga cerului tresare și pe bolta lui nuntită, o primăvară plină
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
a iubirii. Ultima dorință a zugrăvit-o într-o cântare mamei, printre luceferi și poeme. Briza nedumeririi, răscolește nostalgia nocturnă și în coșmarul neputinței o rază din soarele aprins și parfumul unui fir de liliac, zămislesc crini printre zăbrele. Ne târâm pașii printre mărăcini și-n ocară:/ e calea pe care o suim cu străbunii din veac./ Ne târâm anii osteniți-surghiun, și nici măcară/ nu ne putem revolta la bucuria clipelor ce tac./ Ne târâm pașii peste răscruci magistrale,/ ca niște
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
nostalgia nocturnă și în coșmarul neputinței o rază din soarele aprins și parfumul unui fir de liliac, zămislesc crini printre zăbrele. Ne târâm pașii printre mărăcini și-n ocară:/ e calea pe care o suim cu străbunii din veac./ Ne târâm anii osteniți-surghiun, și nici măcară/ nu ne putem revolta la bucuria clipelor ce tac./ Ne târâm pașii peste răscruci magistrale,/ ca niște nevolnici îmbătați de himere fără orizont,/ Unde-s cnuturile noastre de spini? În ce lumi astrale?/ Și de ce
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
liliac, zămislesc crini printre zăbrele. Ne târâm pașii printre mărăcini și-n ocară:/ e calea pe care o suim cu străbunii din veac./ Ne târâm anii osteniți-surghiun, și nici măcară/ nu ne putem revolta la bucuria clipelor ce tac./ Ne târâm pașii peste răscruci magistrale,/ ca niște nevolnici îmbătați de himere fără orizont,/ Unde-s cnuturile noastre de spini? În ce lumi astrale?/ Și de ce ne-am lepădat de ele ca Pilat din Pont?/ A căzut pe lespedea veșniciei o lacrimă
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
oare-ti va venit și ție rândul Când umilit, în genunchi, o să privești doar pământul Că sistemul asta e defect cu toti-o știm Dar cu frica zilei de mâine stăm și ne mințim. Că pentru o pâine mulți se târăsc Iar ăștia mai șmecheri p-aia slabi îi umilesc La dracu', viața asta nu-i dreapta deloc Ca odata îți dă,iar în rest îți ia tot E mai nașpa că în jungla Aici fără să te naști, sistemul asta
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
vezi că te distruge,” îmi spuneam. Zilele treceau și de câte ori îmi aminteam de acel episod mă umpleam din nou de rușine mustrandu-ma singur: ,, Cum ai putut să cazi atât de jos, nu vezi că aceasta prietenie a ta te târaște în mocirlă.” Însă timpul trecea și am început să uit într-o oarecare măsură acea rușine. După un timp eram din nou în compania acelui prieten plin de farmec. Însă atât de vulgar deschis față de oameni nu se mai manifestă
O ZI A RUSINII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360055_a_361384]
-
ținuturile Vietnamului. Cum în Europa nu era niciun conflict armat, iar noi nu simțeam nevoia să trecem aceste probe, le priveam cu ochii spectatorului distrat și făceam glume pe seama „hipopotamilor” ce se bălăceau în clisa mizerabilă, ca apoi să se târască prin nisipul fierbinte până li se zvântau hainele, și iar să transpire făcând eforturi până la epuizare ca să scotă cel mai bun barem al umilinței. Când am ajuns noi, câteva batalioane de vietnamezi, pe care i-am luat drept copii, căci
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > LINIȘTE ACADEMICĂ Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1320 din 12 august 2014 Toate Articolele Autorului s-a umplut de praf gura cerului văd melci târându-se anemic atât de liberi în nevederea lor mută fluturii au aripi surde și mii de culori care strigă ca la un zbor de condor prăbușit sunetul ierbii ce crește din pământul verde deplin sparge timpanul ciclopic al nopții ca
LINIŞTE ACADEMICĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360127_a_361456]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > LIMBA ROMÂNĂ, ULTIMA MĂNĂSTIRE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1339 din 31 august 2014 Toate Articolele Autorului Luna își odihnește obrazul pe Limba Română. Ea își unduie sunetele ca niște pene de egretă. Limba târâtă la Roma odată cu Decebal, aspră ca tăișul sabiei ascuțit printre pietre tăcute , și-a întors fața mandră către schitul lui Dumnezeu, munții Carpați. Soarele se răsfrânge în inima ei pulsând veșnicii. Picioarele cuvintelor romanești caută harul în somnul gliei încălțate
LIMBA ROMÂNĂ, ULTIMA MĂNĂSTIRE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360122_a_361451]
-
-De ce faci asta,frate? Putea să fie altfel. -Da,putea,dar tu mi-ai răpit șansă la un viitor.M-ai distrus și te voi distrge și eu pe tine. O trapa în podea se deschise și Will fu târât înăuntru și legat de mâini și picioare cu o sfoară iar la gură cu o carpa.Trapa se închise lasandu-l pe Will în întuneric în timp ce se zbătea să scape. Era întuneric afară. Un întuneric cosmic care-i îngheța sufletul
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
în mâini, adunând cât mai multe picături și întrecându-se să compună unui bulgăre cât mai mare. “Mingile” de ceară se păstrează în casă de pe un an pe altul. Alți penitenți poartă în spate câte o cruce grea și își târăsc picioarele în lanțuri care le rănesc gleznele. Explicația “măștii” lor e foarte simplă și de natură practică: se dorește ascunderea identității purtătorilor, lucru explicabil dacă ținem seama de brutalitatea cu care se autoflagelează unii dintre ei. Prin autobiciuire, cătușe fixate
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
decolteul, rochia mulată pe un trup carnal, bine rotunjit, fața fardată poate prea strident, cu buzele groase, pofticioase, un surîs studiat, care exprima ironia intelectualului ce disprețuiește vulgul, ochii mari, rimelați abundent, genele înțepenite cu Mascara, un parfum greoi se tîra după ea, ca un cîine după umbra stăpînului. Magdalena dispăruse brusc, n-am înțeles atunci din ce cauză, sigur că nu aveam nici un viitor împreună, ea avea vreo douăzeci și opt de ani, eu nici șaptesprezece cînd m-am îndrăgostit de ea
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > MI-E DOR DE VOI... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Îmi mai târăsc un an din bătrânețe... Atâtea gânduri și nevoi s-au strâns. Înconjurat de clipe de tristețe Mereu mai ai o lacrimă de plâns. Și nu le plângi, că pâine n-ai pe masă Sau bolul de făină s-a golit
MI-E DOR DE VOI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359582_a_360911]
-
Acasa > Versuri > Farmec > CANICULA DIN CUVINTE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezii de Al.Florin ȚENE Canicula din cuvinte Căldura injectase lenea în noi De-mi târam gândurile-n picioare. Cărările dormeau visând la ploi Iar frazele virgule aveau razele de soare. Am deschis cuvântul umbrelă și căldura s-a retras În afara cerului de cuvinte adjectivale, Dar textul scris a rămas pe la colțuri ars, Eu ieșind din
CANICULA DIN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359635_a_360964]
-
de sus intrigat și puțin subțire Își face loc pe portativul crengilor din vie Când tu îmi cânți sonata de iubire, Motiv și inspirație pentr-o poezie. Al.Florin Țene Canicula din cuvinte Căldura injectase lenea în noi De-mi târam gândurile-n picioare. Cărările dormeau visând la ploi Iar frazele virgule aveau razele de soare. Am deschis cuvântul umbrelă și căldura s-a retras În afara cerului de cuvinte adjectivale, Dar textul scris a rămas pe la colțuri ars, Eu ieșind din
CANICULA DIN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359635_a_360964]
-
că ține mai mult la deșteptu’ de frati‑meu. Dar îl pârăsc bunicii. Da! Ea ține la mine. Bunicu’ nu se bagă. E prea bătrân și tata nu‑l ia în seamă aproape niciodată. Mai e și bolnav. Abia își târăște picioarele după bastonu’ ăla, săracu’ de el! Dar putea să stea și el cu gâștele că și așa nu mai face treabă”. Vorbind cu sine în căutare de justificări și mijloace de răzbunare, Gavrilă mergea nemulțumit și nervos, lovind bolovanii
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
cu punga pentru a-l lovi. Mișu a parat cu antebrațul, a prins-o de mână și i-a forțat-o prin răsucire până i-a dus-o la spatele trupului încovoiat de durere. Cuprinzând-o cu ambele brațe, a târât-o și a împins-o din nou spre mașină. Referință Bibliografică: Urme de dragoste Cap. II / 7 - / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 389, Anul II, 24 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marian Malciu : Toate Drepturile
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
că a vrut să-l omoare fostul meu soț. Știa. I-am văzut privirea când a negat. Poate nu-l cunoștea, dar a auzit! A auzit când îl judeca și a tras concluzia... Cred că nu a vrut să mă târască în alt proces. A făcut și el ceva bun...”. Ușa biroului de avocatură era închisă. „Am venit prea devreme, dar nu plec. Stau aici până vine. Trebuie să-i povestesc totul. Cu amănunte. Am încredere în ea. Nu are cine
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
cu stropi strălucitori în lumina soarelui ce se răsfăța pe cerul fără nori al unui februarie primăvăratec, fiecare val se oprea o clipă pe țărm, ca apoi ușor, cu o neînțeleasă părere de rău, să se retragă înapoi în mare, târând după sine câte un pumn de nisip ca pe o amintire. Nisip, pe care alte și alte valuri care soseau în urma sa, îl reîntorceau țărmului, înzecit. Pentru puțin timp, copiii au privit nemișcați, parcă ascultând neauzitele cuvinte pe care marea
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]