1,881 matches
-
mai vechi decât cele din Mesopotamia. Totuși, pentru că descifrarea inscripțiilor încă nu s-a putut realiza, nu se poate stabili dacă ele reprezintă într-adevăr un text sau protoscriere. În Europa cele mai vechi scrieri par a fi cele de pe Tăblițele de la Tărtăria, descoperite la Tărtăria în județul Alba, România, și datate la circa 4000 î.Hr. Aceste inscripții sunt prea sumare pentru a putea fi descifrate. Cunoștințele despre civilizația din valea Indului care a înflorit între mileniile al III-lea și
Protoscriere () [Corola-website/Science/325888_a_327217]
-
elaborarea unui tratat de pace care a fost definitivat abia în 1.259 î.e.n. (anul 21 al domniei lui Ramses al II-lea). Acest pact mutual, primul mare tratat internațional cunoscut astăzi din istorie, a fost gravat pe o mare tăblița de argint, statuând „fraternitatea frumoasă și pacea frumoasă pentru eternitate”, cu clauze de neagresiune, de asistență mutuala (alianță defensivă) și privind extrădarea refugiaților politici. Ramses a ordonat că textul tratatului să fie gravat în hieroglife și pe pereții templului din
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
cu clauze de neagresiune, de asistență mutuala (alianță defensivă) și privind extrădarea refugiaților politici. Ramses a ordonat că textul tratatului să fie gravat în hieroglife și pe pereții templului din Karnak. Astăzi sunt atestate două versiuni: una în limba akkadiana (tăblițele de la Hatussa / Bogaz-Köy) și cealaltă în limba egipteană (stela gravata de la Karnak). La începutul textului de pe stela de la Karnak s-a menționat primirea la Pi-Ramses (capitala Egiptului) a tăbliței de argint trimise de Hattusilis al III-lea. După aceea s-
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
din Karnak. Astăzi sunt atestate două versiuni: una în limba akkadiana (tăblițele de la Hatussa / Bogaz-Köy) și cealaltă în limba egipteană (stela gravata de la Karnak). La începutul textului de pe stela de la Karnak s-a menționat primirea la Pi-Ramses (capitala Egiptului) a tăbliței de argint trimise de Hattusilis al III-lea. După aceea s-a transcris traducerea egipteană a textului akkadian, la care s-a adăugat o clauză privind tratamentul umanitar aplicabil fugarilor repatriați și familiilor acestora.
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
incendiate și distruse mai multe cartiere ale orașului. A fost incendiată și hala țesăturilor, în care se afla depozitul bibliotecii universitare. În desfășurarea evenimentelor au fost distruse circa 800 de incunabule, 300.000 de cărți, precum și numeroase manuscrise, printre care tăblița cu textul E în rongorongo, găsită în Insula Paștelui. Au pierit de asemenea numeroase manuscrise și biblioteci aflate în locuințele profesorilor, distruse de război. În octombrie 1914 Universitatea din Cambridge a adresat invitația de a găzdui pe timpul războiului, invitație rămasă
Universitatea Catolică din Leuven () [Corola-website/Science/324478_a_325807]
-
de un șanț, care au conferit colinei formă dreptunghiulara cu margini abrupte, pe care o are până astăzi, iar în centrul sau a fost înălțat un palat, probabil, al conducătorului cetății, si care a ars ulterior într-un incendiu. Între tăblițele egiptene din epoca bronzului târziu, cunoscute ca "Scrisorile de la Țel al Amarna" se află câteva care au fost trimise faraonului de către conducătorii orașului în secolul al XIV-lea î.e.n., ca, de pildă, corespondență regilor Zimredda (EA 329), Yabni-ilu (EA 328
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
explicat că acel om nu vorbea deloc engleza, ci doar greaca. Activitatea de traducere a început pentru Melas care a fost nevoit să traducă în limba greacă întrebările clienților săi și răspunsurile scrise în greacă de acel om pe o tăbliță. Cei doi englezi îl somau pe omul cu fața bandajată să semneze niște documente, amenințându-l cu moartea în caz contrar. Profitând de faptul că cei doi răufăcători nu înțelegeau niciun cuvânt în limba greacă, interpretul a început să adauge
Traducătorul de greacă () [Corola-website/Science/323613_a_324942]
-
2400 î.Hr.. Prima oară era folosit prin trasarea unor linii în nisip cu pietricele. Acesta a fost probabil primul computer și cel mai avansat sistem de calcul cunoscut din aceea perioadă- precedând metoda elenă cu 2000 ani. Abacul este o tăbliță dreptunghiulară, folosită de oameni în antichitate pentru efectuarea calculelor. Abace cu un design modern sunt încă folosite astăzi ca instrumente de calcul. Mecanismul de la Antikythera este considerat a fi cel mai vechi computer analogic mecanic cunoscut. A fost proiectat pentru
Istoria informaticii () [Corola-website/Science/323134_a_324463]
-
lupta l-a omorât, si suprimat de tentativa propriului frate Arsites să-i imite exemplul Ochus a adoptat numele Darius (surse grecești adesea în numesc Darius "Nothos", "Bastard"). Nici numele Xerxes ÎI nici Sogdianus nu apar în datele a numeroase tăblițe Babiloniene din Nippur; aici efectiv domnia lui Darius ÎI urmează imediat după cea a lui Artaxerxes I.A purtat lupte cu Macedonia (Alexandru Macedon și cu tatăl acestuia). La un final a murit înfrânt de Alexandru Macedon/Cel Mare
Darius al II-lea () [Corola-website/Science/324165_a_325494]
-
găsește o colecție de inele sigilare, cel mai remarcabil fiind confecționat din corneon, o piatră semiprețioasă. În epoca romană, acest fel de sigilii se aplicau pe un suport de ceară de albine, care la rândul lui erau aplicate pe o tăbliță de bronz. Se regăsesc pe mesajele trimise în secolele II-III de înalți demnitari către supușii lor sau pe contracte și înțelegeri semnate între negustorii din Orient și cei din Dacia. "Muzeul Județean Teleorman", din Alexandria, posedă "Inelul sigilar de la Plăviceni
Inel sigilar () [Corola-website/Science/326662_a_327991]
-
II, Cernăuți, 2005; 18. "Puțin mai mult (55 de poeme)", ediția I, (ilustrații de Mircia Dumitrescu; prefață de Theodor Codreanu); Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2005; 19. "Cărțile de la Vidra I" • Cartea de Lut, poezii de Carolina Ilica, incizate pe tăblițe de lut (amintind de tăblițele de lut de la Tărtăria) realizată de artistul plastic Nicolae Moldovan, 2006; 20. "Din foc și din gheață/ De feu et de glace", Ars Multimedia, Metz, Franța și Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2006; 21. "Puțin
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
mai mult (55 de poeme)", ediția I, (ilustrații de Mircia Dumitrescu; prefață de Theodor Codreanu); Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2005; 19. "Cărțile de la Vidra I" • Cartea de Lut, poezii de Carolina Ilica, incizate pe tăblițe de lut (amintind de tăblițele de lut de la Tărtăria) realizată de artistul plastic Nicolae Moldovan, 2006; 20. "Din foc și din gheață/ De feu et de glace", Ars Multimedia, Metz, Franța și Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2006; 21. "Puțin mai mult (55 de poeme
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
G.W.B. Huntingford a remarcat că denumirea "Socotra" nu este de origine greacă așa cum s-a crezut, ci este derivată din sanscrită "dvipa sukhadhara" ("Insula Fericirii"). O descoperire recentă a unor texte în mai multe limbi, ce include o tăbliță de lemn din Imperiul de la Palmira datând din secolul III î.Hr., indicând originea celor care au folosit insula ca o poartă a negoțului (comerțului). O tradiție locală spune că apostolul Toma a convertit locuitorii acestei insule la creștinism în anul
Socotra () [Corola-website/Science/325789_a_327118]
-
să se folosească de singura bogăție care se găsea peste tot: argila. Alături de apa adusă prin canalele artificiale de irigații, argila a dus la creșterea economică și a fost folosită ca suport al textelor scrise. Primele dovezi de scriere sunt tăblițele din jurul orașului Uruk din anul 3200 î.Hr.; acestea sunt mici bucăți de argilă, aproximativ dreptunghiulare, care au gravate pe ele imagini simplificate de animale, plante, unelte - numite „pictograme” - precum și semne abstracte mult mai numeroase care au fost interpretate ca numere
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
fost prima încercare sistematică de a fixa vorbirea, dar era o utilizare destul de limitată, cu pictogramele se puteau reprezenta obiecte concrete dar nu se putea reda articularea propoziției. Pentru că acest cod era știut doar de cel care cunoștea semnificația desenelor, tăblițele de la Uruk nu au putut fi complet descifrate. În 300 de ani, Mesopotamia a făcut (deși parțial) pasul următor (nereușit încă de alte civilizații): "semnul" în loc să indice un obiect, a început să reprezinte un sunet, ajungându-se astfel la posibilitatea
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
linii complexe pe stratul de argilă proaspătă. În cele din urmă semnele au ajuns să aibă aspectul de cui, "cuneo", de unde derivă denumirea de cuneiforme. Dacă la început semnele erau realizate de la dreapta la stânga și citite vertical, odată cu creșterea dimensiunii tăblițelor, semnele au căpătat succesiune orizontală și se citeau de la stânga la dreapta. Această schimbare a avut loc doar la scrierea pe tăblițe, cea din gravurile în metal sau piatră și-a menținut structura primitivă deoarece acestea erau materiale prețioase care
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
denumirea de cuneiforme. Dacă la început semnele erau realizate de la dreapta la stânga și citite vertical, odată cu creșterea dimensiunii tăblițelor, semnele au căpătat succesiune orizontală și se citeau de la stânga la dreapta. Această schimbare a avut loc doar la scrierea pe tăblițe, cea din gravurile în metal sau piatră și-a menținut structura primitivă deoarece acestea erau materiale prețioase care erau importate din zone îndepărtate și serveau pentru înregistrarea evenimentelor cele mai importante. A apărut prin urmare o diferență între scrierea oficială
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
grup restrâns de preoți și literați. În mileniul al II-lea î.Hr., în timpul babilonienilor, scrierea cuneiformă a atins forma sa clasică, așa cum apare în "Codul lui Hammurabi". Babilonienii au inventat dicționare și gramatici și au practicat studiul limbiilor străine. Numeroase tăblițe ale bibliotecii regale au fost scoase la lumină prin săpături la Ninive, capitala imperiului asirian. Un sfert din aceste tăblițe sunt dicționare și gramatici ale limbilor sumeriană, babiloniană și asiriană. Asirienii au folosit scrierea ca element de integrare a reprezentărilor
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
clasică, așa cum apare în "Codul lui Hammurabi". Babilonienii au inventat dicționare și gramatici și au practicat studiul limbiilor străine. Numeroase tăblițe ale bibliotecii regale au fost scoase la lumină prin săpături la Ninive, capitala imperiului asirian. Un sfert din aceste tăblițe sunt dicționare și gramatici ale limbilor sumeriană, babiloniană și asiriană. Asirienii au folosit scrierea ca element de integrare a reprezentărilor din marile lor opere monumentale, creând o formă de comunicare compusă din imagine și limbaj. Cuneiforma a fost scrierea de
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
De-a lungul întregii civilizații faraonice, cele două forme de scriere (hieroglifică și hieratică) coexistă, fiind folosit ca suport diferite materiale: piatră pe care scribii-dăltuitori scluptau inscripții oficiale, fragmente de ceramică sau calcar (ostraca) folosite pentru notări scurte cu penelul, tăblițe din lemn, uneori acoperite cu un strat de ceară, folosite de obicei pentru exercițiile din școli. În hieratică se foloseau și fâșii din in folosite de obicei la îmbălsămarea mumiilor. Nu a existat niciun obiect sacru sau profan care să
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
greacă. Din cauza posibilităților pe care le oferea papirusul, plantă care creștea din belșug în mlaștinile Nilului, egiptenii nu au fost nevoiți să realizeze o schematizare mai accentuată a hieroglifelor așa cum s-a întâmplat cu cuneiformele mesopotamiene care erau zgâriate pe tăblițele din argilă. Folosirea ușoară a scrierii cu cerneală pe sulurile de papirus a dus la folosirea complicatelor hieroglife pe toată durata civilizației egiptene antice, hieroglife uneori asemănătoare cu benzile desenate din zilele noastre. Plinius cel Bătrân, în opera sa "Naturalis
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
așa zisele inscripții proto-sinaitice și proto-caneene). La jumătatea mileniului al II-lea î.Hr. în regiunea siriano-palestiniană sunt prezente două forme de alfabet: cel cuneiform din Ugarit și cel linear fenician. În anii 1920, la Ugarit, Siria, s-au găsit numeroase tăblițe de argilă, unele cu o formă de scriere cuneiformă cunoscută, altele cu o scriere diferită de orice formă de scriere cuneiformă, având o structură alfabetică de treizeci de litere. Tăblițele au fost datate ca fiind din secolul al XV-lea
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
În anii 1920, la Ugarit, Siria, s-au găsit numeroase tăblițe de argilă, unele cu o formă de scriere cuneiformă cunoscută, altele cu o scriere diferită de orice formă de scriere cuneiformă, având o structură alfabetică de treizeci de litere. Tăblițele au fost datate ca fiind din secolul al XV-lea î.Hr. sau din 1300 î.Hr.. Alfabetul ugaritic a fost folosit de limbi foarte diferite, dar distrugerea civilizației ugaritice în secolul următor și lipsa argilei în Palestina au dus la dispariția
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
a avut loc la sfârșitul secolului al VIII-lea î.Hr. - de-a lungul secolului al VII-lea î.Hr.. Din alfabetul calcidezilor care au întemeiat o colonie la Cuma a derivat alfabetul etrusc care a apărut în jurul anului 700 î.Hr., o tăbliță de fildeș datată în această perioadă și conținând un text în limba etruscă se află la biblioteca Marsiliana d'Albegna, Toscana.. Alfabetul grec a fost adaptat cerințelor limbii etrusce, care era diferită structural de cea greacă. Romanii au împrumutat alfabetul
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
Toscana.. Alfabetul grec a fost adaptat cerințelor limbii etrusce, care era diferită structural de cea greacă. Romanii au împrumutat alfabetul grecilor din Cuma, dar nu se știe sigur dacă direct sau prin intermediul etruscilor. Romanii foloseau diferite materiale pentru a scrie: tăblițe din lemn pe care scriau cu pensula, cioburi de vase și scoici pe care scriau cu pana (un fel de trestie) sau tăblițe de lemn acoperite cu un strat de ceară pe care scriau cu stiletul (un fel de ac
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]