6,881 matches
-
poate analiza și alege soluția cea mai potrivită pentru el. - Părinte Nicolae, acum în încheierea acestui interviu, ce ne spuneți, credeți că putem să ne revenim? - Acum un an, doi, trei nu credeam, dar m-a încurajat, de pildă, protestul tăcut al românilor împotriva vaccinării cu Gardasil, din anul 2009. Au tăcut și s-au opus. Asta înseamnă că sunt lucruri care se pot organiza, inclusiv în privința salvării familiei de la pieire. Numai că orice s-ar organiza, trebuie să aibă acoperire
INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DE LA VALEA PLOPULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364740_a_366069]
-
locurile doar de ele știute. Atâta forfotă și totuși atâta tihnă, atâta împăcare. Părea că fiecare celulă a universului, funcționează fără greș, fiecare dintre ele știind ce are de făcut și coordonându-se impecabil cu celelalte.Tulpinile drepte de păpușoi, tăcute ca santinelele cu pușca pe umăr, străjuiau foșnind arar din frunze, toată această forfotă. După un timp, zumzetului de albine, i se alătură ca într-o orchestră și în uruitul molcom al centrifugii, prin deschizătura ei îngustă, începea să curgă
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 970 din 27 august 2013 Toate Articolele Autorului ți-am scris mereu cuvinte, cu cerneala lacrimii plânse din dorurile-mi nerostite gândurilor tale ascunse. ți-am spus și oful inimii, m-ai ascultat, tăcut, tăcut eu nu citeam că sub priviri, ochii tăi, m-au tot urât ! rămâi cu tot necuprinsul în lumea ta pierdută - voi fi tot lacrima cu visul, că-mi ții ușa zăvorâtă ! Referință Bibliografică: Elegia XIII / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe
ELEGIA XIII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364940_a_366269]
-
a întrebat-o dacă vrea să vorbească, dar ea i-a spus că dorește să rămână singură și o să vină mai târziu ca să doarmă. Isac a sărutat-o și i-a respectat dorința, apoi a plecat, iar ea a plâns tăcut până nu a mai avut lacrimi. Ura pentru cei care îi omorâseră copilul, o ardea ca focul și s-a simțit în clipele acelea solidară cu toatemamele din lume, care își pierduseră copii, indiferent de împrejurări. Se întreba cu disperare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
a întrebat-o dacă vrea să vorbească, dar ea i-a spus că dorește să rămână singură și o să vină mai târziu ca să doarmă. Isac a sărutat-o și i-a respectat dorința, apoi a plecat, iar ea a plâns tăcut până nu a mai avut lacrimi. Ura pentru cei care îi omorâseră copilul, o ardea ca focul și s-a simțit în clipele acelea solidară cu toatemamele din lume, care își pierduseră copii, indiferent de împrejurări. Se întreba cu disperare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
Acasa > Poezie > Delectare > FRIZĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului FRIZĂ Se retrage valul, singur și tăcut, Îi rămâne-o dâră, ca un mic făgaș. Pe nisip persistă urmele de pași, Iar pe buze, palid, ultimul sărut. Nu-și mai află marea cale și sălaș, E la fel de tristă ca la început, Stâncile se-nmoaie, parc-ar fi
FRIZĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366289_a_367618]
-
ta creștinească, Căldură din sufletul tău bun Și dragoste părinteasc!. Doar cei bogați,nu știu ce-i mila Și îi privesc nepăsător. În ochii lor citești doar sila, De-i întâlnește-ntâmplător. Ei nu au vrut această soartă, Însă crucea își duc tăcuți. Zgribuliți,goi, mergând prin zloată, Cu durerea, din ochii muți. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: VINE CRĂCIUNUL ȘI PENTRU EI? / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1817, Anul V, 22 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Zidaru
VINE CRĂCIUNUL ȘI PENTRU EI? de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366339_a_367668]
-
urzit de Dumnezeu Nici frunzele nu-i legănau sfârșitul nici păsări nu-i doineau la căpătâi, murise îngerul iubirii într-o seară când te ruga cu el ca să rămâi. La capul lui doar crucea de mesteacăn mai amintea de el tăcut și tern și din pământul aromind a reavăn se auzea doar geamătu-i etern Leonid IACOB Referință Bibliografică: moartea îngerului / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 436, Anul II, 11 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob
MOARTEA ÎNGERULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366337_a_367666]
-
furiș. Înserarea se lasă domol. În colțul grădinii, printre arbuștii pitici, pe care i-am plantat unde era locul mai gol, se văd sclipiri jucăușe, - sunt, probabil, niște li- curici. Pe-o viță-de-vie un greier și-ncearcă arcușul. Luna coboară tăcută prin ramuri, să-și caute undeva, peste vale, culcușul. În bălți e o nebunie; broaștele sunt scăpate din hamuri. Mă-ntorc liniștit și calc apăsat. Pe potecă mă-ncurcă lăstarii. Somnul ștrengar mă trage la pat, iar din urmă m-
ÎN GRĂDINĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366333_a_367662]
-
aleargă peste ani Când amintiri se destramă alene Și pașii se-mbină fugari În vremuri demult ancorate Te zăresc ca prin vis răsărind Din amurgul ce cântă și șoapte Se-aud tot mai des suspinând. Te-am lăsat în urmă tăcută Nu ai plâns, nu ai râs Doar privirea așterne o umbră Pe fereastă schițând un surâs. Mă poartă demult remușcarea Că plecând am uitat să mai vin Acolo unde se naște chemarea Unui părinte cu chipul divin Azi însă mă
JOC DE DOI (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366366_a_367695]
-
din noapte, din mare Pe urme albastre se-adună Dureri și iubiri împreună Ce am văzut azi în tine? Mă uit în jur...nu e nimeni Doar gându-mi aleargă alene Pe urmele calde, pe gene Și valul amurgului plânge Tăcut, tremurând și se stinge Odată cu pașii ce-n șoaptă Aleargă pe valuri, așteaptă Un semn, o chemare, o umbră Să se ridice din undă Nu știu ce-am văzut azi în tine Mă-ntreb și tresar...nu e nimeni Singurătatea
TAINELE NOPŢII (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366384_a_367713]
-
senină Pe fruntea noastră plină De gânduri ,de lumină Nici nu mai am odihnă De când te-am întâlnit Doar gândurile zboară Tăcute-n infinit Și poate că odată Când ziua va veni Mă voi deschide ție Numai de vei dori Tăcute umbre pleacă Și mâna se ridică Pe capetele sfinte O șoaptă se-nfiripă Și palma e întinsă Să o atingi ușor Cu buzele tăcerii Cu ochii plini de dor ------------------------------- Adelaide, 20 decembrie 2016 Liliana STOIAN, născută la 6 iulie 1961
TAINELE NOPŢII (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366384_a_367713]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DE-ACUMA... Autor: Antonela Stoica Publicat în: Ediția nr. 2350 din 07 iunie 2017 Toate Articolele Autorului DE-ACUMA... De-acuma cresc cu florile de-a valma Sub soare din tăcute dimineți Doar nemurirea ta-mi râvnește palma Te-adun din lacrimi false de profeți... De-acuma existența-i doar o clipă Când viața toată-ncape-ntr-un "Acum" Și-o mângâiere caldă, pe aripă; Dar repetat te pierzi, pe-același drum... De-acuma
DE-ACUMA... de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366474_a_367803]
-
dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo, la Cânșor, era reședința lui de vară, o colibă din lemne acoperită cu carton gudronat
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
se desprinde. Când ești în lanțuri, cu-o pânză de bomfaier ajungi olimpic. Vând pentru iarnă greieri de apartament fără TVA. Laurul știa pe ce cap va ajunge, dar ținea secret. Din mămăligă aburul duce în cer gratitudinea. Câțiva ghiocei tăcuți sunt suficienți pentru un discurs. Aștept în genunchi primăvara să o rog să mă facă pom. Rândunelele se întorc din alte lumi pe același drum. Pământu-și spunea în vară poveștile oricărui hârleț. Din oră-n oră, cocorul din vârf de
PANSEURI ÎN 17 SILABE (II) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366545_a_367874]
-
dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo, la Cânșor, era reședința lui de vară, o colibă din lemne acoperită cu carton gudronat
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo, la Cânșor, era reședința lui de vară, o colibă din lemne acoperită cu carton gudronat
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
slab dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunzătoare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci undeva pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo, la Cânșor, era reședința lui de vară, o colibă din lemne acoperită cu carton gudronat. Își
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
slab dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunzătoare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci undeva pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo, la Cânșor, era reședința lui de vară, o colibă din lemne acoperită cu carton gudronat. Își
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
din ochi până-n mărimea tocului pe jumătate sprijinit pe caldarâm și te întrebi nu-i oare cel din fața ta un impostor ce fără un cuvânt îți cere și tu- i dai ce-a mai rămas întreg din tine perpetuu plâns tăcut și fără lacrimi... chiar nu știi cât de bogați sunt cerșetorii de iubiri târzii, ușor aprinse ca și un foc de toamnă, prea greu de stins apoi și... toate astea neavând vreun rost ? Gabriela Blănariu Referință Bibliografică: Amor adult cu
AMOR ADULT CU BUZUNARUL DOLDORA DE VISE ŞI MINCIUNI de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366578_a_367907]
-
în Ediția nr. 1152 din 25 februarie 2014. adie-un vânt Adie-un vânt iernatic pe chipul meu și-al tău și-n plete ne tot curge ninsoarea nemiloasă, când la fereastra oarbă iubiri apun mereu și cad în înserarea tăcută și pâcloasă. Tu vezi? Pe unda nopții în liniștiri osoase doar stelele reci adastă în nemurirea lor. Le-am împărțit odată în seri de mai frumoase ... Citește mai mult adie-un vântAdie-un vânt iernaticpe chipul meu și-al tăuși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
și uzat. - Uite și două linguri, o linguriță și două furculițe. - Sărumâna. O ușă mereu se deschide țipând. - Ai înțeles? - Ce? - Schimb butucul. - Să-l schimbi. Prieteni ajunși prizonieri în durere, bagajele duc la mașini. Tot plouă, e frig. Copilul tăcut, din ochi urmărește, rămasul în urmă al unui cămin. Se rupe de stare, îi vine să plângă, și mama observă dar tace, sperând să nu plângă. Viața devine un zero. Povara de nou început ne ridică. O ploaie rece, un
26 IUNIE 2010 de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366709_a_368038]
-
din ochi până-n mărimea tocului pe jumătate sprijinit pe caldarâm și te întrebi nu-i oare cel din fața ta un impostor ce fără un cuvânt îți cere și tu- i dai ce-a mai rămas întreg din tine perpetuu plâns tăcut și fără lacrimi... chiar nu știi cât de bogați sunt cerșetorii de iubiri târzii, ușor aprinse ca și un foc de toamnă, prea greu de stins apoi și... toate astea neavând vreun rost ? Gabriela Blănariu ... Citește mai mult îl vezi
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
o clipă, îl măsori din ochi până-n mărimea toculuipe jumătate sprijinit pe caldarâm și te întrebi nu-i oarecel din fața ta un impostor ce fără un cuvânt îți cere și tu- i daice-a mai rămas întreg din tine perpetuu plâns tăcut și fără lacrimi...chiar nu știi cât de bogați sunt cerșetorii de iubiri târzii,ușor aprinse ca și un foc de toamnă, prea greu de stins apoiși... toate astea neavând vreun rost ?Gabriela Blănariu... XXVIII. GRAFFITI-N SUNET PE PEREȚII
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
doar : LA MULȚI ANI !Gabriela Blănariu... XXXII. ȘI ALBUL DOARE, de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 968 din 25 august 2013. De-un timp tot mai des visez lebede, albe semne de-ntrebare peste-albastru despletite stau la rând cuminți, tăcute și... așteaptă. O zbatere de arcuri albe-n noapte, sfârșit de lebădă - debut de simfonie și-n mine-i pace și mi-e bine. Să fie vremea ultimului cântec, sfârșit de alb-destin final ? Ori poate-i doar un vis cu
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]