30,883 matches
-
copiilor lui, când Musa nu mai are urechi decât pentru jurământul lui, în întuneric, atunci se strecoară Baha, însoțită de alte două slujnice, care nu mai au nici chip, nici nume și, în curând, nici mâini, pentru că Musa le va tăia amândurora mâinile și limbile imediat ce va afla cum au intrat femeile, cu desagile lor pline cu pietre, în iatacul unde creștina cea blondă se roagă. Cu spatele la ele, în genunchi, cu coatele sprijinite de pat, cu palmele împreunate, cu perlele care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ești în Santa Cruz. Ai luat-o pe lângă Alcázar, stânga, dreapta și iar stânga. Porți o rochie cu buline... Urăsc bulinele. Și eu. Nu contează. Porți o rochie cu buline și mănânci... nu, nu mânânci nimic. Sad Mac. Asta o să tai. Prea grafic. Pentru cine? Pentru tine. 19. atunci Cred că era octombrie. Împlinea 47 de ani. Nu i-ai fi dat. Înaltă, fără păr alb, suplă în mișcări. Ca Audrey Hepburn. Uite că nu m-am gândit la asemănarea asta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mine în povestea asta... În care dintre ele? A lui Ivan? A lui David? A mea, pardon, a lui Alex și a lui David?... A ta? Mă plictisesc... Ah, asta pot să înțeleg foarte bine. Plictiseala e o mare bă taie de cap. Am să ți spun, atunci, o altă poveste. Una complet neplictisitoare. Și tot cu portocali. Regele Rodrigo al Spaniei o iubește în taină pe fiica celui mai bun prieten, a celui mai loial dintre vasalii săi. Ea are
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui e o grădină de portocali replantați noaptea, pe neștiute, în jurul iatacului unei mirese forțate să-l accepte. Și a funcționat? Asta mă depășește cu desăvârșire. Ce știu e că el a pierdut Spania, ea a înnebunit și și-a tăiat venele, tatăl ei și-a vândut regele lui Musa... Nu lui Tariq? Ajungem și la Tariq. Asta e altă poveste... Nu sunt cumva prea multe povești? Nu ți se pare că te pierzi în ele? Că-mi complici prea mult
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
somn, de durere multă, uite-i că au ajuns, noaptea, neștiuți, în inima grădinii de portocali. Un alt dar de nuntă. O nuntă silită a regelui cu fiica cea tânără, mult prea tânără, a contelui de Ceuta. Acolo i-au tăiat gărzile. În zori, s-a aflat că Florinda de Ceuta, neconsolată, necins tită, netrecută bine de vârsta copilăriei, și-a pus capăt zilelor. El conde don Julián, tatăl ei, a omorât trei cai până a ajuns, sleit de puteri și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mereu în drum. N-ar fi știut ce să facă cu tine, n-ar fi știut cum să te ia... Te-ar fi strivit, cum a strivit-o și pe mama ta. Te ar fi opa cizat. Ți-ar fi tăiat aripile. Nu înțelegi? Nici măcar nu a fost vorba de o alegere - pur și simplu nu s-a pus problema altfel. Lingurița executa cercuri concentrice în ceșcuța minusculă, ca un iaz auriu, miniatural, închis între pereți de sticlă. Le urmăream așteptând
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cerc, hotăra materialele potrivite pentru fiecare centimetru de construcție, alegea plantele ce urmau să întregească priveliștea noului colț de grădină închipuit de ea. Uneori se strecura în bucătărie. Schița mâinile sclavelor curățând vinete, adăugând mulukhiyah și sumac în vase acoperite, tăind rodii, amestecând iaurtul cu tahini. Adulmeca toate aromele și se străduia să le învețe după nume, desena frunzele arborelui Corchorus din poveștile Sumayyei, studia amestecurile de za’ttar, maramiyeh și coriandru, strivea șofran între buricele degetelor și-și colora desenele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
asta îți aduci aminte? ce altceva îți mai aduci aminte?, nici mie nu mi-e foame. Asta a mai rămas, am să fac rezervare pentru mâine și iau și o noapte de cazare acolo și vocea Adei, mică, mică, dar tăind aerul ascuțit cu un sunet metalic, fără culoare. — Eu nu mă urc pe vasul ăla. 48. eu Vezi tu, așa se întâmplă în toate poveștile. La un moment dat, acțiunea trenează. Suspans. Moment binevenit de lâncezeală, cât să răsufle cititorul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și un tată, la care va găsi iubire și înțelegere și care se vor putea bizui pe el la bătrînețe. Ceva îl oprea să viseze mai departe. Și pînă aici și era deja copleșit de emoții a căror greutate îi tăia respirația. Va fi posibil să guste și el, măcar o dată, din dragostea necondiționată de care au parte copiii cu părinți? Va putea să-și ostoiască dorul care-l măcinase în tot acest timp? Se opri. Nu era bine. Deja se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu provocarea supremă: prada. Chemarea sîngelui se dovedea de necontrolat. Și, pentru că toți lupii o fac, avea să pîndească. Avea să alerge. Avea să sară. Avea să ucidă. O secundă de ezitare, după care țîșni. Vîntul îi umflă nările fremătînde. Tăie aerul cu viteza unui fulger și ateriză precis, exact în mijlocul grupului de căprioare. O secundă de ezitare, după care săriră. Șocate, disperate, înnebunite de spaimă, căprioarele se împrăștiară în toate direcțiile, țipînd gutural tardive avertizări de pericol. O secundă de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
10 Chemarea inimii N iciodată locurile n-au trepidat de mai multă agitație. Nici șoimii, din înaltul cerului privind, n-ar fi reușit să urmărească de la cap la coadă întortocheata deplasare a vreuneia dintre viețuitoare: căprioarele alergau în toate direcțiile, tăind pădurea în lung și-n lat, fără oprire; păsările comentau guralive, ducînd informațiile dintr-o parte în cealaltă și înapoi; pe pămînt și prin apă, prin copaci și prin văzduhul necuprins, toată suflarea fremăta între întrebări și răspunsuri. Lupino nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
carnea pe mine cînd îmi amintesc urletul acela sfîșietor! Și crede-mă, fiule, că, în atîta amar de vreme, mi-a răsunat în suflet de mult mai multe ori decît și-ar putea cineva imagina... Am aruncat prada; am alergat, tăind pădurea de-a dreptul, zgîriindu-mi fața, afundîndu-mi picioarele în noroaie, rostogolindu-mă în hăuri adînci și urcînd apoi, dintr-o suflare, dealuri nesfîrșite. Nu simțeam pămîntul sub picioare, nu vedeam pe unde trec; nu vroiam decît să ajung la mama
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Prima silabă a numelui meu o știi? Cap! D’aia să ții minte: unde nu-i cap, vai de picioare!” Și o țineau minte: amenințări, mustrări, avertismente. Pleca într-o deplasare pe o săptămână? La întoarcere se și repezea să taie câte o zi așa, retroactiv, magazionerului, că avea grijă contabila să-i spună tot... O grăsană spălăcită, Cernevschi Ilenuța, care debita incoerent, abia trăgându-și sufletul, pe un ton plângăreț, tot ce a făcut ea „în absența dumneavoastră”, pe când alții
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
dictaturii proletariatului”!) și... „cearșafuri”: chelneri și frizeri ciubucari, șefi de aprozar care fură la cântar, profesori care dau preparații fără să declare la fisc câștigurile „ilicite”, academicieni care își însușesc lucrările subalternilor, ingineri care nu predau construcțiile la termen. Aici „tăia în carne vie”, era necruțător, încât Primul (Secretar P.C.R.) a prins drag de el, acordându-i „onoarea” să-i compună discursurile, de fiecare dată cu exclamații măgulitoare: „De ce nu am eu condeiul tău?! Scriitor m-aș face, Bacalbașa al zilelor
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Nu m-așteptam să fie atât de bun...”, adică „ați mai învățat și voi ceva gazetărie de la mine, deși nu vă stă gândul decât la coniac și la pocăraș!”. Dacă vreun „nenorocit” de redactor avea replică, reproșându-i că prea taie pasajele în care se critică „anumite aspecte”, că prea se teme tot timpul „să nu se interpreteze”, Radu Mercea se înroșea de furie, începea să se bâlbâie, riscând o curioasă tiradă despre acțiunile sale de mare „îndrăzneală”: câți responsabili de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
parc și la ora asta matinală? Văd că nu a pierdut obișnuința de a fi... inspirat. În lunga-i șefie o fi apărut de multe ori acolo unde nu era nici așteptat, nici dorit. Ca un copoi pe urma vânatului, tăind într-un păienjeniș de cărări aceeași suprafață de tăpșan. Acum este și el pensionar, și obișnuita (acum 30 de ani) șliboviță a fost înlocuită cu vodca. Nume cu aceeași pravoslavnică rezonanță. A scos sticla din sacoșa de polietilenă, dintre foi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
recunoaște totul. Din nefericire, peste restul discuției între conte și Anna timpul a așternut perdeaua opacă a uitării. Fusese văzut trecând prin sat, vorbind Dumnezeu știe cu cine, bătrân și sărac, cu o traistă peticită. Firul se curmă brusc, ca tăiat de o mână aprigă. Scotocind totuși în sertarele vremii, toți cei neîncrezători ori mânați de îndrăzneală au putut să găsească dovada clară a acestei călătorii. Plecase în grabă, căci pipa zăcea încă umezită în iarba dimineții ce a urmat. Nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dintre mape. Frumoasă domnișoară, Mi-ați robit simțurile. De când v-am zărit prima oară deschizând portița verde a căsuței dumneavoastră, domni șorică dragă, sunt nebun. Nu mai am somn, nu mă mai pot gândi la nimic altceva decât la frumusețea... Tăie frumusețea și scrise trăsăturile. Ei, na. Oi fi vreun pui de pictor acum. Îi veneau în minte substantive, de-a valma. Ce căuta el să exprime însă nu părea să se simtă bine în nici un cuvânt cunoscut. Pitorescul? Merge să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
întregul oraș. Scotoci prin toate cotloanele societății, își abandonă pantofii lângă un tomberon și atinse cu piciorul gol și cu un soi de satisfacție crudă stradă după stradă, suportând cu bucurie durerea frigului de primăvară și pietricelele ascuțite care îi tăiau talpa. Curând, își scoase și sacoul. Nici nu-și mai amintea unde îl lăsase. Cureaua și cămașa. Pantalonii. Într-un târziu, sub un cer desuet și buclat trandafiriu, se așeză gol pușcă pe trotuarul din fața porții verzi. O zări ieșind
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cea de-a doua tinerețe de ceva anișori și cu mult peste greutatea admisă atât de sistemul ei osos, cât și de bunul-simț) o priveliște în tonurile de gri-șoarece ale ușilor de fier puse sub un lacăt ce putea să taie pofta oricui nu ar fi fost dispus să și-o pună singur în cui. Trecând cu greu peste fireasca chemare de a încropi ceva întru potolirea bestiei ce zace până la urmă în stomacul oricărui muritor, indiferent de vârstă, statut sau
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Caută răvășind totul pe măsuță și se întoarce cu un registru. Pompierul zâmbește, actorul își desăvârșește desenul, sticla își ia la revedere pas cu pas de la propriul conținut, cu părerea de rău că până la urmă capul pleșuv sabia nu-l taie. Din vălătucii de aer cald din stradă se naște o nouă statură care se lipește de pereți înaintând printre uși. E redactorul-șef de la Informația de București, Petru Co marnescu, omul care poate să taie și să spânzure în cerneală
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
capul pleșuv sabia nu-l taie. Din vălătucii de aer cald din stradă se naște o nouă statură care se lipește de pereți înaintând printre uși. E redactorul-șef de la Informația de București, Petru Co marnescu, omul care poate să taie și să spânzure în cerneală tipografică întregi cariere artistice. Actorul nu pare însă impresionat și continuă să-și admire balele din barbă. Statura masivă a redactorului-șef face o mișcare demnă de baletul de la Balșoi și din două răsuciri e
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu este altceva decât o conversație în care nici unul dintre interlocutori nu are dreptul de a încredința publicului cele discutate, fără a-l prejudicia grav pe celălalt. A oferi curiozității publicului ezitările, "tururile" și "retururile" adversarului (etapele negocierii) înseamnă să "tai punțile" din spatele acestuia, dar și pe cele din spatele tău, expunându-te astfel, la un eșec aproape sigur. Sunt de acord că, în zilele noastre, discreția nu mai este la modă. Societatea de azi are gustul bârfelor, iar anumite ziare chiar
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
autoritatea. Istoria diplomatică este plină de astfel de dispute. În anul 1661, la Londra, la numirea ambasadorului Suediei, oamenii contelui de Watteville și ambasadorul Spaniei, s-au certat aprig cu lacheii contelui d'Estrades, ambasadorul Franței; aceștia din urmă au tăiat hamurile de la trăsura ambasadorului spaniol. Au fost scoase imediat săbiile din teci și, la scurtă vreme, mulți francezi, spanioli și englezi, zăceau însângerați pe caldarâm. Grație cerului, de atunci încoace nu s-au mai văzut astfel de încăierări, și aceasta
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Karina nu ar fi trecut pe acolo. Să recunoaștem că scena amintește de alte celebre răpiri, unele politice, altele mercantile, altele fiind chiar o vendetă. Povestea continuă în același registru, spectaculos, producând o emoție înaltă cititorului: Coborî cuțitul pe piept tăind, rând pe rând nasturii bluzei care ascundea trupul Karinei. Karina se înfioră și se crispă, dar el nu se opri. Desenă conturul sânilor pe marginea sutienului cu același vârf ascuțit și cu o mișcare abia perceptibilă tăie banda care ținea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]