3,383 matches
-
ar fi mai nimerit ! Sînteți o mînă de scarabei de bălegar care v-ați spurcat să faceți afirmații „subliminale” despre români : RAHAT (vezi-l pe Patapievici cînd se referea la poporul român), ISTERIE (vezi-te pe tine) (...) Băiețică, lasă-te taică de elucubrații ! Astea ale tale sînt mai ieftine decît ale grupului Vacanța Mare. Dacă treci însă de acest gen de invective - cum o fac și majoritatea forumiștilor -, nu poți să nu recunoști măcar greutatea de „realitate socială” a acestor dialoguri
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și delicat, cu ochi fermi, atenți și abătuți. Am ieșit o vreme din șanțurile noastre și ne-am apropiat de el. L-am întrebat dacă se mută în bloc la noi și dacă femeia aceea nesfârșită e maică-sa. Da` taică-su unde e? "Tata e tîmplar", ne-a zis, ca și când acesta ar fi fost răspunsul la întrebare. Până la urmă l-am lăsat în pace, pentru că nu făcea decât să se uite lung la noi și să ne răspundă scurt la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plânge : Nu știu ce să mă fac cu Gelu, se plânge. Nu știu cum să mai pro-ce-dez, stă toată ziua închis la el, cu mine n-are ce vorbi niciodată și, dacă-i spun câte ceva, din orice se enervează și repede. Când trăia bietu taică-su parcă era altfel, și atmosfera din casă parcă era alta, Ilie știi și tu ce fire veselă și deschisă avea, se plânge cumnată-sa. — Ce să faci, n-ai ce să faci, lasă-l în bobii lui, îi zice
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să ne căsătorim, în fiecare zi îmi trimitea comisionarul cu flori... Coșuri de flori și parfumuri... De la fereastră vedeam chipiul roșu al comisionarului. Și Ivonei îi trimitea cartoane de prăjituri sau fructe glasate și caroline de la Capșa. Pe Ivona, și taică-su, și Lulu, amândoi au răsfățat-o... — Asta mi-a dat-o după ce-am făcut un raclaj. Ce îngrijorat era bietul Lulu când a venit să mă ia ! O săptămână m-a obligat să nu mă ridic din pat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu fii nervoasă când tot aștepți, tot aștepți ! E normal pentru un om ca Niki să se poarte ca un copil ? Și, de fapt, ce copil ? ! De fapt, niciodată Tudor nu și-a permis atâtea pozne câte și-a permis taică-său. Este însă un subiect care nu-mi face nicio plăcere ! Voiam doar să-ți spun că numai din cauza nervilor povestesc - nu, nu sunt neliniștită, dar nemulțumită sunt ! Și ce vorbeam ? A, despre moartea bietului Geblescu ! Ca să fiu sinceră, cred
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
te lungeai cu o carte În mînă, În camera ta de adolescent, citind. Singurul care ținea să-și exprime uneori dezaprobarea față de traseul comod și lipsit de un orizont autentic pentru care transpirai zilnic Într-o sală de sport era taică-tu - o făcea printr-un set de slogane cinic-comice, lipsite de orice tact pedagogic. Responsabil era ultimul lucru, care l-aș spune despre tine, un tînăr de 18 ani. Dacă cineva ți-ar fi vorbit despre căderea comunismului, ai fi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
largă, ajungem la poarta unității. Drumul de asfalt se oprește aici, mai departe se continuă cu un fel de potecă pentru mașini, un drum forestier Îngust, care se furișează abrupt pe lîngă gardul de ciment al unității. Mă despart de taică-meu, fără prea multe sentimentalisme, Îi promit că-i scriu Într-o săptămînă. Dacă se poate, o să-l sun să-i spun cum m-am adaptat - dacă nu-i scriu, Înseamnă că nu m-am adaptat. Sosesc și alte mașini
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aduce tatăl ei, un antrenor de sport notoriu, cînd vine de la concursuri din Germania; vă arată inelul de argint haios, cu două turturele minuscule care scot un sunet delicat cînd Își mișcă mîna. Iar Mircea, despre niște chestii pe care taică-său, director de uzină agricolă, i le aducea din Franța, În copilăria lui - Încă mai păstrează stiva făcută ferfeniță de cărți de benzi desenate franțuzești cu Doc Justice, Rahan și Corto Maltese. Ați Întreținut mirajul lumii normale, cu cioburi strecurate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o jumătate de oră. Alerg pe aleile dintre pavilioane, apoi pe poteca ce urcă pe sub plasele de camuflaj pînă la postul de telecomunicații, unde se află centrala prin care se poate vorbi cu exteriorul. CÎnd am vorbit ultima dată cu taică-meu, a zis că o să vină să mă scoată Într-o Învoire În oraș, vreau să-l rog să-mi aducă șosete mai groase. Intru În clădirea plină de antene, scundă, pe jumătate Îngropată În pămînt, și Îl găsesc pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe Aursulesei hlizindu-se, plictiseala care e gata să-l omoare se hlizește și ea. Te caută o gagică. Mă Îndoiesc că mă sună „gagica“, am convenit s-o lăsăm moartă, așa că mă așez și aștept, sperînd că e totuși taică-meu. Aursulesei e veteran, dar e unul din băieții buni. Nici nu ar putea să fie altfel, nu cred că are un metru șaizeci. În mod normal nu are ce să caute În armată, există un barem fizic pe care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să muncească Într-o fabrică. I-a promis cineva că-l angajează la o magazie. Ceva, să ia și el un ban. După o oră, se aude clopotul care anunță stingerea, așa că plec. Aursulesei Îmi promite că dacă mai sună taică-meu Îi spune el ce vreau să-mi aducă. Îi las pachetul meu de țigări. La raportul de dimineață, ni se spune că săptămîna viitoare o să urce În unitate ofițerul de contrainformații. I se spune CI-stul. Pentru un moment se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la fel. Dacă o ține așa două zile, căpiezi, ajungi să te dai cu capul de-un copac, ca să-ți sară dopurile din urechi. — Aha. Alunecăm la vale În Întuneric, pe poteca Îngustă, rîzÎnd reținut. E duminică. Îl găsesc pe taică-meu la poartă, vorbind cu locotenentul bateriei noastre. Militarul pare intimidat de aerul lui de artist. Nu știu cum vine asta, pentru că nu e ceva evident, ține mai degrabă de atitudine. Îi iese fără să vrea. Și dacă tot l-a intimidat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se poate fura cîte o bucățică și arunc În gură. Pentru că e o zi Însorită și caldă, găsim o pajiște Într-un crîng, la marginea șoselei, și improvizăm un picnic copios. Timp de o jumătate de oră mănînc neîntrerupt, În timp ce taică-meu mă privește făcînd mici comentarii. Se amuză de uniforma mică și uzată, care stă să plesnească pe mine. — Oprește-te, o să crape de tot. În cele din urmă, Îmi face o poză. Așa cum stau ghiftuit, pe o pătură, Între
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În care se simțea bine În acest oraș, era malul lui de Euxin. Și avea de ce. După 7 ani de pușcărie politică, pentru bătrînul scriitor Craiova a fost cam ce-a fost Tomis pentru Ovidiu, domiciliu forțat. Era coleg cu taică-tău la Teatrul Național, soția lui, coana Lizica, un om cu un umor trăznit, inteligent, lucra În birourile filialei locale a Uniunii Artiștilor Plastici. Asta e cam tot ce știam atunci despre el. Partea cu pușcăria, o poveste doar pentru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o șapcă enormă, foarte rotundă, dar cu partea frontală arcuită În sus. Pur și simplu nu puteai să-ți iei ochii de la el, părea un tip important. Era un tip important, atașat militar al României la Moscova, ți-a zis taică-tău după ce generalul a ieșit fericit, cu două peisaje sub braț - ți-a zis-o ușor mirat de faptul că un asemenea păun a aterizat În atelierul lui. Altă dată, s-a trezit În atelier cu un grec, student la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
americane, culori olandeze sau aftershave-uri englezești pentru el. Într-o toamnă, după vacanță, a apărut cu o mască de cauciuc extraordinar de realistă, un chip de om În vîrstă, palid și zbîrcit - era oribilă. Masca a rămas o vreme la taică-tu și a dat prilejul unor farse memorabile. Ce crezi c-a făcut coana Lizica atunci cînd această figură sumbră, galbenă ca ceara a băgat capul pe ușă, În birou la uniune, și a Întrebat de tovarășul GÎrbu, administratorul mort
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bunice care-și plimbau nepoții. Iar din casa cu ateliere ieșeau sunete pașnice, aproape mute (cam ce fel de de sunete poate să scoată o pensulă Întinzînd culoare pe o pînză?), și eventual un pic de muzică de la un radio. Taică-tău Își șterge pensula cu o cîrpă murdară, Întărită de culori uscate, și o pune Într-un borcan cu apă colorată. Se lasă un pic pe spate și Își mijește ochii, Își verifică dimineața de muncă. Apoi se ridică de la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
privit de parcă nici lui nu-i venea să creadă cu ce fel de oameni s-a Încurcat. Păcat. V-aș fi sancționat, acum ieșiți repede afară. Nu puteau să fie membri de partid, pentru că amîndoi aveau cîte o vină capitală. Taică-tău era refugiat din Bucovina Într-o vreme În care acest lucru Însemna o mare rușine față de poporul prieten sovietic care ne stătea În spinare și care se afla În posesia provinciei românești În discuție, iar Viorel avea la dosar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că nu sîntem noi! Nici cea mai mică glumă, nici cea mai mică intenție de a sancționa În vreun fel Anomalia. Nimic. Pur și simplu televizorul nu există. ...uraaa... uraaa... Ceaușescu și Poporul... Ceaușescu reales... uraaa... uraaa... Un căcat. Ura! Taică-meu mă așteaptă sprijinit de mașină, În parcarea de la poarta unității. Arată obosit, a condus toată noaptea, din Craiova pînă aici sînt aproape 400 de kilometri. E un miracol că a găsit benzină. CÎnd mă apropii, i se Întinde un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care se fîstîcește, Îmi cere să nu ne expunem În public (sîntem chiar În poarta unității), mă crede că am pentru el ce spun că am. Deja mă văd dus În permisie. Încep să-l văd pe mire șutindu-mi salteaua. Taică-meu pare să-și revină din oboseală, din tot dezastrul care Îl măcina mai devreme, și aterizează În concret. Începe să-l tuteleze În maniera lui ușor ironică, dar locotenentul pare chiar Încîntat. Strategia lui dă roade, aerul Înțepat de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pusă la Încălzit pe aragaz, ca să-mi pregătească o baie. — Doamne, ce jeg e pe pantalonii ăștia, bombăne ea. Te trezești odată? Pun masa imediat. După o baie scurtă și intensă, omor telefonul o jumătate de oră. Îl anunț pe taică-meu că am ajuns acasă, apoi vorbesc cu Andi. Deseară ieșim la o bere, clar. Îmi dă tîrcoale, nu e deloc liniștită. — De ce nu vrei să stai acasă? Și ce să fac acasă? Nu știu... să stai cu mine. Vorbim
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ieftină albastră, o bătrînă cu o sacoșă flască se zgîiește aiurea, cineva plimbă un cîine, cîinele arată ca dracu’, parcă a pățit ceva Îngrozitor. Unde naiba e toată lumea? Ceva nu e În regulă, Îmi amintesc de aerul speriat al lui taică-meu, văzînd orașul din cîmpia Bărăganului. Dar de Craiova nu se sperie? Încerc să-i povestesc faza lui Andi, dar Îmi iese cu reținere și oricum el merge iute În fața mea și pare că nu vrea să audă, pare că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
avantajoasă a anumitor aspecte din viața soldatului, pare un șpăgar comun) și Îi spune locotenentului să mă repartizeze la Bateria a 2-a. — Ia stai o țîră, zice el cînd aproape că ies pe ușă. În fișa ta scrie că taică-tău e scenograf și pictor... E pictor, adică pictează, nu? Ă? Așa face? Păi atunci nu crezi că ar putea să-mi facă și mie vreo 100 de felicitări pentru Anul Nou? Așa, de mînă, artistic, pe un carton mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Păi și cum au desființat-o? Le-au..., dă să spună doctorul. — Mai taci, dom’ne, din gură, n-auziși că are grijă armata? (cineva din spate) — Și oricum vor fi alegeri, trebuie să fie alegeri. Mie mi-a povestit taică-meu cum e cu alegerile. Oamenii ăștia de-s aleși trebuie să facă ce promit că fac. O să fie alegeri cu mai multe partide, nu doar cu unul, ca să ai de unde alege, că de-aia zice așa. Așa cum era Înainte de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu fac prostii. Nu te potolești, era să te omoare un camion și acum uită-te la tine ce faci. SÎnt prea obosit ca să mă mai enervez. Mă lași? strig prin ușa băii, după care fac un duș, sun la taică-meu să treacă să mă ia cu mașina și să mă ducă Înapoi la spital. Știi ce se vede de pe această culme de munte numită Aventură la 18 ani? După ce am făcut un ocol ca să evităm gărzile de la ieșirea principală
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]