1,982 matches
-
voi da mamei să ți facă fustiță Gigi. Da eu vreau rochiță, așa cu breteluțe și volănașe. Bine tanti, cred că ne va ajunge și de rochiță, numai voi să fiți cuminți și să n-o mai sperii pe Mariana. Tanti Odesa, promit că nici cu „Negruzi” n-o mai sperii. E totuși prietena mea. Și într-adevăr s-a ținut de cuvânt, Gigi s-a schimbat, m-am schimbat și eu și-am sudat o prietenie trainică pe care și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nave, eu la Pașcani, profesor. Acum la Brăila se întâlnesc mai mult băieții noștri, Victor și Mihnea ce au o relație specială, iar noi mult mai rar. Ne-au rămas amintirile și tabloul incomplet al părinților noștri, pentru că tata și tanti Adriana au plecat mult prea devreme. A existat însă în copilăria mea și-un episod de frică, i-aș spune „frică viscerală” pe care nu l am mai dezvăluit până acum, nici măcar mamei mele. Era vară și dormeam cu toții în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
neputința mea tot încercam să-mi găsesc cuvintele justificatoare ce urmau să-mi motiveze absența de la banchetul de absolvire. Un ciocănit discret m-a scos din amestecul gândurilor mele. Era nenea Toma. A deschis ușa și a intrat însoțit de tanti Odesa. Nenea avea în mâinile sale o pereche de pantofi noi, iar mătușica venise cu o cămașă proaspăt călcată și o cravată ce se asocia perfect. Mi-au spus doar că nu se cade să întârzii, unchiu Toma fiind prin
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ferm. [...] Mai 1952 Cartea a șaptea Lumea deocheată a femeilor Florile dulci-otrăvitoare din grădina fermecată a lui Klingsor; sau ceva despre femeile și casele lor cu perdele mereu lăsate din Bucureștii de acum peste cincizeci de ani. - șchioapa, Pica, Măndica, tanti Berta și madam Gonda, Mitică Buzatu și Iancu Chelbosu erau „țațele“ și protectorii sutelor de „femei cu condi cuță“ din cartierul În care s-a născut și a copilărit memorialis tul. - „ Testamentul“ lui François Villon și cântecul de „pârnaie“ al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acum peste o jumătate de secol al curvelor, al sutelor de curve de pe maidanul și din hotelul Duca, de pe străzile Belvedere, Brezoianu, Câmpineanu, Domnița Anastasia și intrarea dr. Marcovici, găzduite, dichisite și dădăcite de patroanele, de „țațele“ lor, șchioapa, Pica, tanti Berta, ovreica, madam Gonda, unguroaica, și țiganca Măndica, pro tejate de eroii inimii lor, Iancu Chelbosu, Mitică Buzatu, Gonea și de eroul Între toți eroii bordelurilor, Victor Talianu, pe care l-am văzut mort În furgonul Morgii, ucis În bătaie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de titluri la care voi renunța, urmând să le donez bibliotecii moineștene. Din păcate, nu o voi putea face mâine, când merg să mă Întâlnesc cu Lucian, dar va trebui să ajung Încă o dată la Hangani, Întrucât azi a murit tanti Dinuța, sora mamei. Nu-i exclus ca vocea din vis tocmai asta să-mi fi comunicat, să-l anunț și pe Adrian, căruia, iată, zăpăcitul, nu i-am dat Încă de veste. Ciudate sunt căile Domnului! Voi avea puterea să
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
selectivă a deșeurilor din gospodării. Nu și al civilizației, pentru că erau destule resturi aruncate lângă acestea. Am pus-o Însă pe seama nămeților, care depășeau 20 de centimetri, Îngreunând colectarea. A venit destulă lume să o petreacă pe ultimul drum pe tanti Dinuța, pe care abia acum am aflat că, de fapt, o chema Alexandrina. O fi alintat-o, cât a fost mică, Alexandrinuța și de aici numele de alint a luat forma sub care majoritatea o cunoșteau. Suferindă, tulburată de sinuciderea
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
nici n-a mâncat. Mami, și ea, nu concepe un prânz care să se cheme cu adevărat prânz fără rinoglucide pentru gust și miros. Totuși, sâmbăta și duminica, adică în zilele în care se adună în jurul mesei toată familia, iar tanti Mărioara prepară tocănița ei preferată, din purcel randamentizat cu excremente de pui de la avicolele ecologizate cu făină de pește, copiii fac cele mai multe nazuri. „Eh, copiii din ziua de azi - zice bunica -, nu știi ce bunătăți să le mai dai și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în tabără: „Nu-i de nasul nostru“. Marinel se născuse într-o familie în care sărăcia era și o răzbunare. „Crapii e pentru ăia“, zicea bunicul când nu mâncau crapi, ci chitici plini de oase cu mămăligă. Iar grasa de tanti Sofița râdea și confirma ceea ce spune bătrânul: „Lasă viața așa, mă, Marinele, cu crapi să se îmbuibe ăia!“. Fiindcă toți o aprobau cu un surâs complice, Marinel a crescut cu credința că se ascundea un rău în tot ce era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
prin calicie, iar pe toți „ăia“, pe care nici nu va apuca să-i cunoască, avea să-i ia dracu’ foarte curând. Până și zicătorile pe care le învăța Marinel de la ai lui erau restrictive, cu un recurs punitiv. Când tanti Sofița hotăra că ei trebuiau să se întindă cât le era plapuma, era de la sine înțeles că întregul sens al zicerii nu se dezvăluia decât în case nevoiașe, unde se înveleau câte trei cu o pătură. Că pătura era stadiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
plapuma, era de la sine înțeles că întregul sens al zicerii nu se dezvăluia decât în case nevoiașe, unde se înveleau câte trei cu o pătură. Că pătura era stadiul superior al plăpumii. De unde și ironia cu care pronunța cuvântul plapumă tanti Sofița. Marinel a plecat în viață cu convingerea că în tot ce era bun și frumos se ascundea o mare provocare, pe care era mai sănătos s-o eviți. „Îți trebuia musai una frumoasă -i-a zis cu tristețe în glas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Pentru mama lui Marinel, frumoasele erau desfrânate, cheltuitoare și arțăgoase, pe când urâțelele, dacă mai erau și sărace lipite pământului, ofereau garanții maxime de loialitate, chibzuință și iubire. Cea mai radicală cugetare privind relația dintre infidelitate și electricitate venea tot de la tanti Sofița, care-și apăra, chiar și la patruzeci de ani, virginitatea cu un strat de grăsime de o palmă, orânduit corect pe tot corpul: „Cum vrei, dragă, să fie Lenuța fată cinstită, dacă a crescut-o ăia de mică la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai delicat, mai intim, mai personal și pasional... Asta și pentru faptul că fără discuție piesa este de o profunzime insondabilă; sufletul omenesc rămânând și pentru cei mai avizați psihologi o perpetuă enigmă. "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița..." (Cântec popular) Ooo, Doamne, cum să nu te cutremuri de adâncimea și universalitatea unor atare sentimente? Sărmana!... Cât a suferit biata femeie care în ciuda eforturilor depuse, a refuzului, a voinței de a rezista ispitei carnale a fost obligată să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
râmelor, care, ieșind din pământ, intrau fericite în meniul favorit al acestor liliputani. Pretutindeni pe Glob, oamenii fredonau de dimineața până seara și chiar în timpul somnului, unica și aceeași melodie care te vrăjea: "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița" Tocmai de aceea convivii noștri au fost foarte exigenți cu ei înșiși, interpretarea bucurându-se de un succes cu totul excepțional. Ba au fost chiar bisați și în final, răsplătiți minute în șir cu ropote de aplauze frenetice! Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sinistre ale maimuțelor urlătoare, din gâtlejul cărora se buluceau spre exterior semnale de alertă înțelese numai de ele. Și toată această hărmălaie și babilonie vocală aveau ca element provocator "sfânta agheasmă de Zăvoaia". "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița" Într-adevăr, sfâșietor! Unde-i tinerețea? Frumusețea clipelor trăite când a fost avansat la gradul de sergent-major și se plimba prin parcul înflorit, unde cânta fanfara militară, alături de prima lui iubire, o fetișcană cu păr bălai? Ah, Doamne! Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la alimentara după zahăr sau macaroane ca să bălăbănesc coșul pe lângă mine, țanțoșă ca un curcan, cu perlele false ale mamei atârnate la gât și cu o broșă în formă de frunză pe piept, în timp ce lălăiam încet cântă cucii cântă. Băbuța, tanti Arsici sau Oberneni nu s-au dat niciodată în vânt după noutățile astea și au continuat să cărăușească pe ruta Piața Iozefin - strada Ion Vasi cu țecherele și coșurile lor din nuiele. Doar femeile mai tinere, cum era mama, le
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
10 hârtii higienice. Eu i-am luat „din pachet“, cu plata în rate la chenzină, o jachetă elegantă de mohair, dar mi s-a părut că se bucură mai mult de celelalte daruri (în special de hârtia de clo de la tanti Marietta). Se fac cozi interminabile la șampon, detergent, deodorant, hârtie higienică - produse intrate relativ recent în viața noastră, dar la fel de căutate ca și vitalele alimente. Și care, uite, pot fi cadouri prețioase. M-am străduit să pregătesc o masă de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
la teveu? Să desfaceți cum trebuie, să ajungă la toți!“), vin acasă triumfătoare cu 30 de ouă. Mama se bucură: „Acum suntem asigurați“. Culmea e că și eu am satisfacția unei realizări. Tomi îmi spune un banc auzit la școală: „Tanti Ionescu, ne-a trimis mămica să ne împrumuți și nouă osul ăla de supă, că avem musafiri“. 20 octombrie În expedițiile după „comestibile“, mă întâlnesc și cu scriitori din cartier. Cu Andrei Oișteanu (are o fetiță mică) ne ținem reciproc
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
că lucrează la pontaje, e mai ales la schimbul trei. Mare panaramă de om, zău așa, ne face mereu să râdem, păi, dacă-l întâlneam pe el înaintea lu’ bărbatu-meu, zău că nu știu de mai eram eu aici...“ Tanti Maria vorbește și vorbește, în timp ce cu mâinile înfășurate în mănuși de cauciuc groase întoarce și trântește piepții de curcă, cântărindu-i din priviri și din experiența-i proprie dacă se califică pentru următorul transport internațional sau nu... Din punctul ei
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
îmbrăcați ca naiba. Camp. Ca unii dintre noi în anii ’80. Or fi din... Rusia, mă gândesc. Săracii! Sau din... Albania? Fetele au fuste urâte, de mame din perioada comunistă. Două au căciuli de vulpe argintie (horor), cam vechi, de tanti din Est. Pantofi destul de shabby. Pe frigul ăsta pantofi... Caut mai mulți euro prin buzunare. Săracii de ei... Studenți săraci. Da’ parcă prea-s shabby. Să fie din Rusia? Din Siberia, poate! Sunt foarte mândri. Frumoși. Săracii. Îmi place de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și e mai strâmtă pe unde trebuie. Probabil o să le taie cracii și uite-așa s-a făcut Lili cu blugi pe jalea și suferința mea... Cred că o să-mi pun rochia aia albastră pe care mi-a făcut-o tanti Geta de la II. M-am gândit că, nu știu de ce, dar ne îmbrăcăm toți de parcă am merge la balul de sâmbătă-seara: băieții la costum și cravată sau sacou bleumarin și pantaloni gri (asta-i mai nou damblaua șmecherilor de la „Negruzzi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
într-un mijloc de transport în comun. În orice caz, mama n-ar fi vrut să-și expună trupul căzut în neputință. Pe atunci, păstra un simț al cochetăriei destul de neînțeles pentru mine. Deși nu mergea nicăieri, o chema pe tanti Emilia, o coafeză ieșită la pensie, cu degete contorsionate de reumatism, să o vopsească sau să-i facă permanent cam o dată la două luni. Și moftul cu Băile Felix i se trăgea tot din vanitatea cu care își îngrijea aspectul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mi-a împărtășit cîteva secrete de aur ale meseriei, cum ar fi cel cu Eminescu deasupra tuturor, ca un zeu, după care vin, la egalitate, alfa și cei trei mari beta - Arghezi, Blaga, Barbu și Bacovia. (Cînd îmi spunea acestea, tanti Tanța se lua de degetul mare și și-l scutura la alfa, iar pe cei trei mari beta îi prindea în mănunchi - arătătorul, mijlociul și inelarul - și îi ținea mai mult timp strînși.) Era foarte familiară cu cîțiva critici literari
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cel mic, cum să cucerească o femeie și cîteva noțiuni de cabală). De fapt, despre femei știa multe din vara anului trecut, de la verișoara Mirabela, care era cu trei ani mai mare decît el și care, cînd a venit și tanti Tanța de la București, îi povestise cum erau femeile la Techirghiol și cum le picura apă de-acolo mult timp după ce ieșeau din lac. Tot Mirabela, atunci, inventase un joc, de-a doctorul, și ea era bolnava și mereu suferea de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
din urmă, își lăsa resemnată gîtul în sifonul de scurgere al băii. Tatăl spăla cu dușul cada și pe jos. Aburii de la apa caldă se amestecau cu mirosul de găină. Foarte distractiv a fost cînd au venit nenea Nelu și tanti Vica de la țară și au adus o gîscă. În ziua aceea, Dănuț și tatăl lui erau singuri acasă. De cum au plecat musafirii, care erau doar în trecere și se gră beau să nu piardă rata, cei doi bărbați s-au
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]