2,004 matches
-
uși au scârțâit în același timp. Eram din nou față în față cu luna. Păi, bineînțeles că pe acest mal de lac și sub această lună a trăit orb și a murit Eberhart, mi-am spus și am adormit. Dimineață, tanti Amália a vrut să mă ducă mai întâi la poliție, apoi la preot, dar până la urmă m-a dus acolo unde trebuia, pentru că am reușit să îngaim câteva cuvinte în timp ce deliram. Stăteam într-un pat, cu fața la fereastra care dădea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ulterior, în primele zile s-au târguit zdravăn cu moartea pentru mine. Doctorul Egon a făcut o chestiune de prestigiu din asta și a amestecat un fel de otravă după o rețetă proprie, pe care au băgat-o în mine. Tanti Amália n-a fost de acord nici cu asta, nici cu altceva, nu ea era stăpâna casei, dar avea drepturi și a alungat cu draperiile lumina lunii, „pentru că e mai bine așa“ iar șapte nopți la rând mi-au murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
la sentimente. Aveam doar senzații, uneori greșite. De pildă, cu Adél veneam în contact mai des decât se așeza el lângă mine, iar lui tanti Amália, ori de câte ori venea să-mi schimbe cearșaful înmuiat în apă, îi ceream biletul de tren. Tanti Amália era o femeie corpolentă, în halat albastru, și imaculată, și virgină, și tot conducea, conducea vila Engelhard, iar pe lângă asta și ștrandul, cu debarcader cu tot, iar lumea era dușmanul ei. Fauna, flora, plus umanitatea. Căci pe cabinele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lichenii, ei i se pișau turiștii în lac - nu-i vedea, dar îi simțea, îi atenționa cu un fluier de polițist și se răstea la ei -, ca să nu mai vorbim de urs, căci dacă îndrăznea să coboare pe malul celălalt, tanti Amália trecea lacul cu barca și îl alunga, așa că i-a pierit cheful să mai coboare. Pe preot nici nu-l putea suferi, căci ea se avea bine numai cu Dumnezeul personal și se întâlnea de mai multe ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a analizat revistele din toate țările, Doamne iartă-mă, mai dezvoltate ca a noastră, și a eliminat greșelile, a învățat, a tras concluziile necesare și că el regretă cel mai tare că acesta era rezultatul muncii sale. Odată cu sfârșitul sezonului, tanti Amália nu prea mai avea multe de făcut pe mal. Plivea doar lichenii gata să se răspândească peste tot, revopsea literele roșii de pe tăblițe și ungea cu smoală toate bărcile. Apoi, după-amiaza, își făcea de lucru prin jurul meu, scutura macrameurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
sunteți și mai bogați, dacă sunteți săraci, și mai săraci, dacă sunteți loviți, sunteți loviți și mai tare etcaetera. Sunteți fără discuție poporul ales. — Iar te iei de evrei? Crede-mă că mă supraestimezi. Mă crezi un om aparte. Leit tanti Amália, dar cu semn invers. — De atâta sunt eu în stare. Un mic lup îmblânzit. Castrat. — Castrat? — Da. E singurul mod de înmulțire. Ca Iisus pâinea. Dar vă invidiez, să stabilim asta odată pentru totdeauna. — Să-ți cânt Bach sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lui Stup. Căiță a lăsat totul baltă și a plecat până acolo să vadă despre ce este vorba, dar mare lucru nu a putut să vadă și de aceea l-a întrebat pe Stup: -Ce faci acolo, prietene? -Uite la tanti Cârtița cum distruge iarba pomătului și n-o să mai am verdeață pentru miei și iezi. -Las-o în pace. Când ne întoarcem din această călătorie o să împrăștiem mușunoaiele și iarba își va reveni, a zis Căiță către Stup. Între timp Cârtița
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fusese domnișoară și nu le putea da uitării numai fiindcă acum nu mai era. În plus, avea o mulțime de treburi, așa că umbla mult prin oraș și Nestor o însoțea, țop-țop-țop, fără să crâcnească. Prietenelor mamei trebuia să le spună tanti, deși știa bine că nu erau de-ale casei și nici rude nu-i erau, dar se uitau în jos la el cu ochi strălucitori și îi zâmbeau drăgăstos, iar uneori, în toiul zâmbetului, îi făceau mamei cu ochiul. Una
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de tractor și de la cojile unor mingi de ping-pong din care confecționasem bomba, de-aia, deci, trebuia să merg la autoservire dacă voiam să cumpăr chibrituri, acolo, în schimb, puteam să cumpăr după pofta inimii, fiindcă o cunoșteam pe magazioneră, tanti Ani o chema, dar toată lumea îi zicea Ani-osânză pentru că era îngrozitor de grasă și mare cât o casă, pe bune, dar eu nu i-am zis niciodată după poreclă, pentru că era prietena mamei, odată a și stat la noi două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
strigă, lăsați-mă tovarăși, dați-vă mai înapoi, nu-nțelegeți să vă dați la o parte, nu vedeți că am mâinile pline. Am recunoscut vocea, iar după ce i-a mai răsfirat puțin pe câțiva, am văzut că era într-adevăr tanti Ani, purtând în brațe o stivă de lădițe, băgate una-ntr-alta, cu care-și croia drum, strigând, gura, toată lumea și să se dea mai în spate, să se facă liniște, ăsta e comportament necivilizat, este absolut inadmisibil, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la rând, să se dea în spate imediat. În timp ce striga, dădea într-una oamenii la o parte, împingându-i cu lădițele, până când, încetul cu încetul, i-a împrăștiat pe toți din fața intrării, rândul s-a stricat, au înconjurat-o pe tanti Ani, mulți au ajuns și în mijlocul străzii, iar tanti Ani stătea acolo, la intrare, și am văzut că, într-adevăr, magazinul era ticsit de lume, și înăuntru, printre rafturi, la fel ca și afară, se călcau unii pe alții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
striga, dădea într-una oamenii la o parte, împingându-i cu lădițele, până când, încetul cu încetul, i-a împrăștiat pe toți din fața intrării, rândul s-a stricat, au înconjurat-o pe tanti Ani, mulți au ajuns și în mijlocul străzii, iar tanti Ani stătea acolo, la intrare, și am văzut că, într-adevăr, magazinul era ticsit de lume, și înăuntru, printre rafturi, la fel ca și afară, se călcau unii pe alții în picioare. Tanti Ani a pus lădițele jos, a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mulți au ajuns și în mijlocul străzii, iar tanti Ani stătea acolo, la intrare, și am văzut că, într-adevăr, magazinul era ticsit de lume, și înăuntru, printre rafturi, la fel ca și afară, se călcau unii pe alții în picioare. Tanti Ani a pus lădițele jos, a scos din buzunarul halatului un lacăt mare și ruginit, a trântit repede ușa magazinului, apoi, cu o mișcare rapidă, a tras zăvorul și a pus lacătul, după care s-a aplecat, a ridicat lădițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se înghiontea sălbatic, unii au început să se și bată, așa că nu m-am mai dus înapoi, am rămas în mijlocul străzii, uitându-mă doar la ce se întâmplă. Nu i-am văzut nicăieri nici pe muncitorul de la uzină, nici pe tanti Ani, toți năvăliseră spre ușă, vreo patru-cinci trăgeau de ea, lacătul zăngănea tot mai urât, și atunci am văzut cum un alt muncitor își face loc prin mulțime, strigând că nu așa se procedează, o să le arate el cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și m-am îndreptat spre el ca să m-aleg și eu măcar cu una. Deodată cineva a început să strige că unde-s vânzătorii, că unde s-au pitit, că acum or s-o încaseze, și atunci am observat că tanti Ani zăcea pe jos, lângă ușa de la intrare. Leșinase probabil, că tocmai își revenea încet, încercând acum să se ridice, și atunci o slăbănoagă roșcată a observat-o și ea, a arătat-o cu degetul, strigând în gura mare, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în mișcare deodată, am fost împins cât colo, de era iar să cad, dar cineva m-a apucat de braț, trăgându-mă în sus, în timp ce toată lumea o luase la goană înapoi, în direcția străzii Arató, am mai auzit-o pe tanti Ani țipând, ajutor, ajutor, nu faceți una ca asta, dar sirenele se apropiaseră destul cât să nu se mai deslușească nici un alt sunet, și nici eu nu m-am mai uitat în urmă, rupând-o la fugă înspre casă, auzindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i adevărat ce zice lumea, a fost chiar sinucidere? Mama a scuturat din cap, spunându-i că nu știe, mie mi-a făcut semn cu ochiul s-o iau din loc, iar ei i-a spus, nu vă supărați, dragă tanti Ivon, dar trebuie să mergem, și a dat să treacă pe lângă bătrână, dar aceasta a apucat-o de braț, a tras-o înapoi spre ea, șoptindu-i suficient de tare, c-am putut să aud și eu, să afle mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că ea o să ia loc lângă sicriu pentru că, de drept, ea ar trebui să stea acolo, lângă trupul pângărit al bietului meu bunic, pentru că, dintotdeauna, ea fusese marele lui amor, iar nu bunica, vrăjitoarea aia bătrână și rea. În vreme ce striga, tanti Ivon înainta tot mai mult prin mulțime, am auzit cum bunica mea răbufnește, spunând s-o scoată de-acolo imediat, fiindcă așa ceva nu se poate tolera, e revoltător, fiindcă se duce și o omoară, se duce și-i scoate ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Ivon înainta tot mai mult prin mulțime, am auzit cum bunica mea răbufnește, spunând s-o scoată de-acolo imediat, fiindcă așa ceva nu se poate tolera, e revoltător, fiindcă se duce și o omoară, se duce și-i scoate ochii, tanti Ivon ajunsese deja în fața podiumului, la doi pași de coroane, dar atunci cineva a prins-o și a tras-o mai în spate, l-am recunoscut, era taximetristul cu care ne întâlniserăm, a apucat-o pe bătrână, ca la lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
podiumului, la doi pași de coroane, dar atunci cineva a prins-o și a tras-o mai în spate, l-am recunoscut, era taximetristul cu care ne întâlniserăm, a apucat-o pe bătrână, ca la lupte, ridicând-o, de la smucitură tanti Ivon a scăpat buchetul de trandafiri și i-a căzut și un pantof, a scos un țipăt, dar taximetristul o și căra spre ieșire, în timp ce tanti Ivon striga răgușit, cât o ținea gura, să afle toată lumea adevărul, bunicul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ne întâlniserăm, a apucat-o pe bătrână, ca la lupte, ridicând-o, de la smucitură tanti Ivon a scăpat buchetul de trandafiri și i-a căzut și un pantof, a scos un țipăt, dar taximetristul o și căra spre ieșire, în timp ce tanti Ivon striga răgușit, cât o ținea gura, să afle toată lumea adevărul, bunicul s-a sinucis, iar bunica a distrus scrisoarea de adio din care ar fi ieșit la iveală adevărul, că bunicul, toată viața lui, pe ea o iubise, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de lavandă al cremei de față a bunicului, dar știam că asta-i doar o iluzie, în mod sigur fusese îmbălsămat, și atunci am auzit cum oamenii au început să vocifereze în sală, dar mult mai tare decât atunci când sosise tanti Ivon, la început am crezut că numai de-aia fiindcă se deschisese sicriul, și-l văd acum pe bunicu’, dar mama, luându-mă de braț, s-a întors către ușă, la ușă mulțimea începuse să se dea la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se întindea pe câteva sute de metri. Famfara și bocitoarele duceau vestea faptului care se petrecea, la Adâncata, până departe,în vecinătăți. În fața cimitirului, toată lumea a rămas pe loc. Nu-i săpase nimeni groapa, căci, așa fusese făcută înțelegerea, cu tanti Elogia, șefa acestui spectacol. În loc să se pătrundă dincolo de poartă, pe neveste, Nenea Văduvoiu s-a ridicat în picioare și a început a bate din palme, și a saluta, pe toată lumea,în stânga și-n dreapta. Uimirea a fost aproape generală. Cei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
avut de furcă operatorii de televiziune. Căci ei, pe bună dreptate, au luat, totul, foarte în serios, și și-au făcut meseria, la os. În încheiere, toată lumea a fost invitată la restaurantul din centrul municipiului, la marele praznic, organizat de tanti Elogia,în cinstea trăznitului său bărbat. S-a petrecut, cu bocitoare, dar, alea, nemaibocind, ca să rupă inimile ascultătorilor, ci, dând-o pe muzică populară și de dans, care, au făcut, ca, până seara târziu, participanții la benchetuială să-și rupă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nu te vor! Bine, voi merge cu tine! Se apropia timpul când George trebuia să plece la facultate. Cu câteva zile înainte, îi spuse mamei lui despre stările Frusinei și că trebuie neapărat să-și facă analize. - Mamă, poate reușește tanti Elena să-i facă repede analizele, să o poată vedea un doctor ce are și dacă este cazul să-i recomande vreun tratament, nu putem să o lăsăm așa! - Ar trebui să n-o ajut deloc pentru că a fost șmecheră
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]