4,350 matches
-
dădu la o parte capacul unui recipient de plastic. —Ghimbir murat. Și asta? indică el către o pastă verde. — Am uitat cum se numește, recunoscu Ashling, dar e picantă. După ce mai petrecură ceva timp explorând, Ted se hotărî să ia taurul de coarne. —Eu o să încerc! Ashling dădu din umeri. Asta pare ceva cu castravete. A aruncat-o în gură. — Acum îmi voi curăța gura cu o bucată de ghimbir, o voi... Nu așa se face, spuse Ashling nervoasă. Atunci arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cvadrigă știind că puțin mai încolo, sub ploaia de insulte a mulțimii, femeia aceea mergea pe jos, în lanțuri. Acum veneau însă preoții cu statuile divinităților romanilor și ale dușmanilor, imagine a protecției supranaturale ce veghea asupra Romei; și înaintau taurii albi, împodobiți cu ghirlande de flori, care urmau să fie sacrificați în cinstea lui Juppiter Capitolinus, simbol al profundei legături dintre religie și politică, ce avea să se transmită, de-a lunul secolelor, religiilor următoare. Și, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a rupt, dezvelindu-i umărul slab. Gărzile l-au îndepărtat. I-am văzut pielea, era mai închisă decât a noastră, de culoarea mierii. Din ochi îi curgeau lacrimi. Când a ajuns în dreptul tribunei noastre, cortegiul s-a oprit. Am văzut taurii albi destinați sacrificiului, muzicanții, lictores. Din cvadrigă, Augustus a ridicat brațul, salutându-ne, iar mulțimea l-a aclamat. Pentru că mama, părăsită și umilită, era sora lui. Iar asta era răzbunarea. Însă cel învins, cel ucis pentru mine rămânea tot tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nouăsprezece ani...“ Iar noaptea, în liniștea de pe insulă, se simțea ca pus în lanțuri. Ceea ce îndurase răbdător în adolescență devenea de nesuportat acum, când era bărbat. Mintea, glasul, până și mușchii voiau să lase la o parte prudența, asemenea unui taur care stă cu capul plecat în fața unei îngrădituri. Insolența voalată a funcționarilor și liberților îi trezea gânduri criminale și îi venea tot mai greu să ascundă toate acestea în spatele unui surâs al buzelor uscate, cu pleoapele întredeschise. După câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
centurioni: Sabinus și Cassius Chereas. S-au format la școala ta. Și apoi, Chereas e atât de puternic, încât oricine se simte în siguranță lângă el - zâmbi. E adevărat că într-o zi a sfărâmat cu mâinile goale vertebrele unui taur? — E-adevărat, râse Macro, era în fața altarului pentru sacrificii. Taurul s-a înfuriat, l-a lovit pe preot. Lui Chereas i-a luat o clipă: am văzut cu ochii mei coarnele taurului în mâinile lui, capul care se răsucea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ta. Și apoi, Chereas e atât de puternic, încât oricine se simte în siguranță lângă el - zâmbi. E adevărat că într-o zi a sfărâmat cu mâinile goale vertebrele unui taur? — E-adevărat, râse Macro, era în fața altarului pentru sacrificii. Taurul s-a înfuriat, l-a lovit pe preot. Lui Chereas i-a luat o clipă: am văzut cu ochii mei coarnele taurului în mâinile lui, capul care se răsucea și apoi taurul căzând pe pietre, plin de bale. Râse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zi a sfărâmat cu mâinile goale vertebrele unui taur? — E-adevărat, râse Macro, era în fața altarului pentru sacrificii. Taurul s-a înfuriat, l-a lovit pe preot. Lui Chereas i-a luat o clipă: am văzut cu ochii mei coarnele taurului în mâinile lui, capul care se răsucea și apoi taurul căzând pe pietre, plin de bale. Râse și Împăratul. Astfel se spulberară îndoielile lui Macro, care credea că Sabinus și Chereas îi erau credincioși. A predat imediat însemnele și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adevărat, râse Macro, era în fața altarului pentru sacrificii. Taurul s-a înfuriat, l-a lovit pe preot. Lui Chereas i-a luat o clipă: am văzut cu ochii mei coarnele taurului în mâinile lui, capul care se răsucea și apoi taurul căzând pe pietre, plin de bale. Râse și Împăratul. Astfel se spulberară îndoielile lui Macro, care credea că Sabinus și Chereas îi erau credincioși. A predat imediat însemnele și a renunțat la comandă. Cu gândul la bogăția și puterea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
timp: „Unde ai fost, M.?“. Eu nu știu ce să răspund. „Să nu te mai Îndepărtezi de ceilalți că o să-ți chem părinții la școală!“ (duminică) Pe stradă. „Mă iriți cu privirea ta lacomă de viață, tu privești bărbații ca pe niște tauri; «Veniți, sunt liberă, sunt gataă, le spui din priviri; nu ai nici o rușine, tu nu te rușinezi de nimic!“ „Nu mă uit la ei, mă uit la bărbăția lor, nu-i Împing să sară la mine, doar Îi provoc, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mărioara lui Șurtea cum i-ai văzut tu țâțele pistruiate și cum era nădușită și râdea la tine cu ochii ei albaștri, albaștri, la ciuberele În care se adună apa de ploaie, la ziua În care era să te Împungă taurul de bivoli pe tine și pe mama ta, undeva prin capătul luncii pe o fâneață, la spinele de acăț care ți-a intrat În picior și ți-a curs sânge și buba ți-a copt și nu ți-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de ani de la propunerea de a se crea o cale de legătură Între cele două țări, propunere adresată lui Napoleon, de către inginerul francez Albert Mathieu. Tu sapi o groapă. Un tunel. Sapi și-ți repeți În minte cu Înverșunare: Berbecul, Taurul, Gemenii, Racul, Leul, Fecioara, Balanța, Scorpionul, Săgetătorul, Capricornul, Vărsătorul, Peștii. Sapi În ritmul zodiacului. De zodiac sunt legate unele credințe greșite. De exemplu, se mai crede și acum că soarta unui om este dictată de un zodiac, de zodia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și el puțin, că a vrut doar să te mângâie. În timp ce filmează arunci În el cu boabe de piper, care Îi intră pe lângă gulerul cămășii, nu poate să facă nimic, Îl trec toate sudorile, aruncă doar câte o privire de taur Însângerat gata să omoare. Da, să mănânce arahide, cafea și piper, că tot s-au scumpit, ce astea-s glume, tu să-l Întrebi de ce cumpără atâtea piulițe de aramă din talcioc, și el să spună că nu-i adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
locomotive ce străbate solitară imensa, nemărginita, necuprinsa câmpie Înfășurată În aburi și fum. Alergătura stihinică a monstrului de oțel pe șine e Însoțită de un strigăt turbat. La orizont, cu privirea dementă, turma cu ochii injectați de ură ca un taur furios, așteaptă cu lăcomie Înfruntarea cu fierul care vine. Impactul o spulberă Într-o fracțiune de secundă, Împrăștiind sub roți, printre grelele spițe, peste biele și motor bucăți de carne, piele, oase, viscere și valuri de sânge pe care locomotiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu facem asta. Ca de-obicei, Stella făcu exact cum voia ea și Ruby fu de acord să-i scrie scrisoarea. Când Stella Închise, Chanel Își deja pusese paltonul și păru să se mai fi Înviorat. —Horoscopul meu zice că Taurul o să fie afectat de opoziția dintre Mercur și semnul lui natal, Luna. Dar se pare că totul se va Îmbunătăți pe la sfârșitul lunii când Venus, planeta armoniei, se Întoarce la zenit În graficul meu. Lui Ruby Îi era limpede ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ingeniozitatea colectivă a poporului nostru nu ar putea deveni treptat mai ageră și mai subtilă. Căci afirmația potrivit căreia poporul nostru, mai cu seamă cel meridional, este ingenios îl scoate din sărite. „Un popor care se distrează la luptele cu taurii și găsește varietate și farmec într-un asemenea spectacol absolut simplist e judecat după mentalitatea lui“, zice el. Și nu poate exista, adaugă el, mentalitate mai simplistă și mai cornută decât cea a unui amator de coride. Și servește-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar trebui să se numească antropism de vreme ce insolența se numește cinism. Și a vrut să ne facă ipocriți, cu alte cuvinte comedianți, farsori, pe noi, câinii. Tocmai pe noi, câinii, care n-am fost supuși și domesticiți de către om, ca taurul sau calul, cu forța, ci ne-am alăturat lui de bunăvoie, printr-un pact sinalagmatic, în scopul de a exploata vânătoarea. Noi îi stârneam vânatul, el îl vâna și ne dădea partea noastră. Și astfel, ca un contract social, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Singurătățile cel care-a spus că „erudiția înșală“. Așadar: Era del año la estación florida en que el mentido robador de Europa... Cel mințit! Cel mințit? De ce se credea obligat să ne spună că raptul Europei de către Jupiter transformat în taur e o minciună? De ce se credea obligat eruditul culteran a ne face să credem că ficțiunile lui erau minciuni? Minciuni, nu ficțiuni. Și oare el, artistul culteran, care era cleric, preot al Bisericii Catolice Apostolice Romane, credea în Cristosul căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și în Jurnalul intim postum, publicat în românește tot la editura Polirom (ed. a II-a, 2007). Vicente Pastor (1879-1966), renumit toreador spaniol contemporan, în perioada sa activă, cu Unamuno. Estocada este „înfigerea spadei, din poziția stând pe loc, în taurul care atacă pentru ultima oară“. Aluzie la metoda maieutică a lui Socrate (c. 469-399 î.Cr.), filozoful grec a cărui gândire ne e cunoscută din scrierile lui Platon și ale lui Xenofon Xenofon (c. 430-355 î.Cr.), vestitul militar și istoric atenian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
arsenic, devenind pentru romantici un prototip al geniului neînțeles. Benjamín Jarnés (1888-1940), scriitor spaniol, stil rafinat, original, sensibil. A dat eseuri și proză. „Era-n al anului sezon înfloritor / când hoțu-acel mințit [în sensul de prefăcut, aluzie la deghizamentul în taur celest folosit de Jupiter, n.t.] al Europei...“ Trebuie să recunoaștem aici că Unamuno este nedrept până la inexactitate voită în diatriba contra lui Góngora. Alessandro Manzoni (1785-1873), marele romancier (Logodnicii), dramaturg și poet; Massimo D’Azeglio (1789-1866), a dat I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și minciună? Fiica mea de zece ani o făcea tot timpul pe foi pline cu steluțe aurii. Levin stătea la una dintre cele două mese din față. L-am recunoscut din poze și de la televizor. Avea gâtul gros ca de taur și umerii lați, o față mare umbrită de sprâncene dese. Părul i se ridica în bucle mici dintr-un început de chelie. Când avocatul i-a spus să se ridice, a traversat sala de tribunal pe vârfurile degetelor, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
vedea fulgere În norul de fum sau praf care umplea defileul, Îi intra În ochi și făcea să-l usture gâtul. Era În Întârziere. Nu avea să ajungă la timp. Nu existau pe lume cuvinte care să poată opri Înaintarea taurului turbat ce se rostogolea spre el. Într-o clipă avea să fie strivit. Și iată că mai mult decât spaima cumplită Îl durea rușinea eșecului, faptul că nu-și găsea cuvintele. Goana nebună se Încetini și se transformă Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e strict cușer 1. Asta Îi aminti bătrânului de o anecdotă hasidică nostimă. De ce, conform tradiției noastre, li se permite În rai celor care au trăit cu sfințenie să aleagă Între un ospăț cu carne de balenă și unul cu taur sălbatic 2? Răspunsul este că Întotdeauna se va găsi câte un evreu excesiv de grijuliu care va insista să mănânce pește, fiindcă nu are Încredere nici măcar În cașrutul Atotputernicului În persoană. Și continuă explicându-i lui Fima unde era aici poanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu o bucurie sălbatică. În toată țara asta nenorocită n-a mai rămas picior de zidar evreu. Sau sanitar. Sau grădinar. Asta au făcut Teritoriile din visul vostru sionist! Arabii ne construiesc țara, iar noi stăm și Înfulecăm balene și tauri sălbatici. Și apoi Îi omorâm În fiecare zi, pe ei și pe copiii lor, pentru că Îndrăznesc să nu fie fericiți și recunoscători pentru marea cinste pe care le-o facem, aceea de-a curăța canalizarea poporului ales până la venirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
griji și bucurii, dureri și necazuri. Sistemul lor nervos, însă, le simplifică existența. Ei se pricep să alunge nourii, în timp ce câte unul, stigmatizat, muncește toată viața ca să-i adune. Singuraticii simt frica dar nu se scutură de ea. Ei apucă taurul de coarne și trântiți în luptă inegală, mușcă pământul, blestemând creația. Soarele le luminează drumul spre neant și orele se scurg cu atât mai încet cu cât sunt mai triste. Și când cuget astfel, conștient de soarta oribilă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Din pricina asta, scroafa nu mai poate măcina porumbul. Privesc pe rând ambele animale. Scroafa grohăie mânjită de sânge până la ochi, în timp ce Johann Tzindl trage din pipa stinsă, scuipă în lături, și-mi vorbește de vaca lui: „Era prea mică și taurul căpățânos, îmi explică el cazul, cu mâna vârâtă între nasturii închiși ai scurtei. Fătase cu greu vițelul și totuși vaca n-avea liniște. Îl lingea de sânge, întinsă pe dușumeaua grajdului, însă izbea și cu picioarele. Mă uit sub coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]