5,159 matches
-
ce părere am despre niște haine, pentru că habar nu am, din câte știu Sophie și Lisa. Urc încet pe scări, oprindu-mă la capăt ca să-mi trag sufletul, intru în camera mea și mă întind pe pat holbându-mă la tavan, până când mă liniștesc și respir normal. Stau întinsă și creez o fantezie elaborată despre ce aș purta dacă aș fi slabă. Mi-aș strânge părul într-o coafură supersexy și la modă și poate, dacă aș avea curajul, mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din ce în ce mai puțin, poate pentru că acum avem ceva în comun și nu trebuie să mă străduiesc să spun ceva. La 5 după-amiaza Rob spune că am terminat, iar privirea mea se îndreaptă spre Geraldine, care-și dă ochii peste cap, spre tavan. Ieșim toți trei odată, și curând după ce ajungem afară, Geraldine își bagă adânc mâna în geanta ei Prada și-și scoate țigările. ― Doamne, cât aveam nevoie de asta, spune ea, trăgând puternic în piept cât stăm la colț. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
s-a mai simțit vreodată atât de singură, în toată viața ei. A ajuns acasă, înapoi în apartamentul gol, s-a întins pe pat și a plâns; iar când lacrimile au încetat, ea a rămas întinsă, uitându-se fix la tavan și întrebându-se de ce părea că niciodată nu i se întâmplă nimic bun. Știu că sunt supraponderală, se gândea ea, dar nu sunt o persoană rea. Iubesc animalele și copiii, și sunt amabilă cu toată lumea, și de ce nu se îndrăgostește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
atât de masive ca Jemima nu e ușor de ascuns, așa că în cele din urmă se hotărăște să ia niște pantaloni negri și o bluză lungă și neagră. Jemima se lasă pe spate în cadă, baloanele de săpun ajung până la tavan, iar ea se pierde în obișnuitele ei vise cu ochii deschiși. De data asta se vede cu Ben în oraș, într-un băruleț din West Hampstead. Jemima are să fie într-o formă strălucitoare, destul de energică și ghidușă încât să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tu cum e. Cum ai apărut la televizor, devii proprietate publică, și asta înseamnă că ziarele au dreptul să caute câte bârfe scandaloase vor. ― Sugerezi că aș avea secrete murdare? întreabă Ben zâmbind. ― Nu avem cu toții? spun, uitându-mă în tavan, și gândindu-mă că eu ar trebui să fiu în televiziune, pentru că sunt probabil singura persoană din lume care nu are de ascuns vreun lucru rușinos. Și oricum, nici nu trebuie să fie atât de murdare. Gândește-te de câte ori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe noul ei trup, la pantalonii de trening care sunt atât de largi pe noile ei curbe, că arată acum ca niște pantaloni bufanți. Nesigură, își ridică privirea. ― Bine, acceptă ea. Cred că ai dreptate, mai spune, și privește spre tavan. Să mă ierte Dumnezeu și managerul băncii mele. Ies amândouă pe ușă. ― Prima oprire e la Jeff, anunță Geraldine, conducându-și mașina pe străzile lăturalnice din Kilburn până în West Hampstead. ― Jeff? ― Hair-stylist-ul meu. ― De ce? Încep să mă simt ușor nervoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că e obraznic. ― Nu te-ai făcut blondă, Jemima? ― Nu tocmai, mamă. Cu șuvițe. ― Sper că nu e prea obraznic. Întotdeauna am fost de părere că șuvițele blonde pot să arate foarte ieftin. ― Nu, mamă, spun, ridicându-mi privirea în tavan. N-arată ieftin. ― Hmm. Mă rog, cum stai cu greutatea? Zâmbesc, pentru că știu cel puțin că acum va fi fericită pentru mine. Trebuie să fie, am devenit fiica pe care și-a dorit-o mereu. ― N-ai să mă crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă fi obișnuit cu asta până acum, tot nu-mi vine să cred că eu sunt asta, că femeia care se uită la mine din oglindă este Jemima Jones. Apoi îmi periez părul lung și blond, privind cum luminile din tavan îi absorb lumina aurie. În cele din urmă mă ridic, mă duc la baie și zâmbesc larg în oglinda înaltă: țin o mână apăsată seducător pe șold, deși pentru mine e absolut ridicol să iau așa o poziție. ― Pa-pa, Jemima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aceeași cameră, și deși sper - o Doamne, cât sper ca asta să devină mai mult decât o prietenie - nu sunt încă gata pentru asta. Așa că-mi strecor mâinile sub cap, mă întind pe cuvertura albă de damasc, și privesc la tavanul în cerc de deasupra. Ultimele raze de lumină ale zilei se strecoară prin șipcile jaluzelelor de lemn. Nu mă mai pot abține, așa că zâmbesc larg, plină de încântare. După o vreme, mă ridic să mă duc la baie, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am prins, o întrerup eu, nedorind să aud mai multe. ― Scuze. Lauren se opri și ridică din umeri. Mă rog, a doua zi i-am zis că plec. ― Și cum a reacționat? ― Îngrozitor, a spus Lauren ridicându-și ochii spre tavan. A fost atât de supărat încât nu mi-a mai adresat nici un cuvânt. Am stat acolo trei ore, i-am vorbit, dar el n-a scos un cuvânt. Stătea și se uita în pământ. ― Doamne, ce coșmar. I-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
umeri. ― Nu știam ce altceva să fac. ― Nu-mi vine să cred că sunt aici, spun eu, și cuvintele îmi ies înainte să apuc măcar să mă gândesc la ele. Nu-mi vine să cred că aud asta. Mă uit în tavan. ― De ce eu? întreb. De ce a trebuit să mi se întâmple mie asta? Mă uit la Brad. E adevărat nu-i așa? spun eu, pentru că pentru o clipă am crezut că poate a inventat Jenny toate astea, că poate că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prezentatorul nostru. ― Sunt încântat să vă cunosc, spune Ben, strângându-i mâna. ― Și eu pe dumneavoastră, rostește ea timid, uitându-se în sus la el, pe sub pleoape, în timp ce Simon se uită la echipa de filmare și-și ridică ochii în tavan. Și cu asta încep să filmeze, iar Ben începe să-i pună întrebări. Stă într-un fotoliu mare, alb, așezat în fața Alexiei, care stă tolănită pe-o canapea, cu o mână odihnindu-i-se pe brațul canapelei și cealaltă încolăcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mult mai conștientă de mine ca persoană. Cred că în sfârșit mi-am găsit împlinirea. Sunt mult mai relaxată așa cum sunt acum, fac yoga, meditez, cred în puterea viziunilor și o folosesc. Frecvent. Face o pauză și se uită în tavan pentru câteva secunde, după care continuă: dar cred că lucrul cel mai important e că am învățat cum să-mi educ copilul dinăuntrul meu, și asta este cu adevărat diferit. ― Copilul dinăuntru? întreabă Ben, ușor confuz, pentru că n-are nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ață. Atunci lumea-n căpățână se-nvîrtea ca o morișcă De simțeam, ca Galilei, că comedia se mișcă. Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un craiu mâncat de molii Și privind păinjenișul din tavan, de pe pilaștri, Ascultam pe craiul Ramses și visam la ochi albaștri Și pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă Către vre-o trandafirie și sălbatecă Clotildă. Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Ba un soare, ba
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de dealuri veștede. Fiecare casă era așezată cu spatele spre dealuri și fața spre câmpuri pentru ca oamenii să-i poată vedea pe străinii care veneau în vale. Casele cu acoperișuri de paie se înșirau înghesuite unele în altele, iar de tavan atârnau rasteluri de bambus pe care se uscau lemnele de foc și iarba sângelui. Erau întunecoase și duhneau ca niște grajduri de vite. Samuraiul știa totul despre cele trei sate. Generația tatălui său primise ca domeniu satele și pământurile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tușind cu mâna făcută căuș la gură, parcă înecat de fumul din vatră. Când își văzu tatăl, fiul cel mare, Kanzaburō, făcu o plecăciune și fugi la bucătărie, răsuflând ușurat. Fumul se ridica pe lângă cârligul pentru vase și urca spre tavanul pătat de funingine. Atât în vremea tatălui său, cât și în vremea samuraiului, vatra aceasta afumată fusese loc de sfat pentru multe hotărâri și loc de judecată pentru pricinile sătenilor. — Am fost la Nunozawa și m-am întâlnit cu seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
năvală. Palanchinul dispăru apoi pe intrarea principală a bazilicii. În clipa în care palanchinul intră înăuntru, vocea corului, aflat până atunci în așteptare, începu să răsune ca o avalanșă umplând întreaga bazilică. Cântau Aleluia. Viguroase, glasurile bărbătești se izbeau de tavanul înalt al domului și de pereții largi și pătrați. Aleluia, Aleluia Confitemini Domino. Când palanchinul trecu printre ei, nobilii, fețele bisericești și pelerinii îngenuncheați de-o parte și de alta își ridicară capele ca spicele de grâu să vadă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din bazilica San Pietro, Velasco îl aștepta pe cardinal. Nu el ceruse întâlnirea, ci fusese chemat de cardinal. La fel ca toate celelalte încăperi din bazilică, și această cămăruță era friguroasă, tăcută și solitară. Podeaua era acoperită cu marmură, iar tavanul era împodobit cu o frescă înfățișându-l pe Arhanghelul Mihail cu aripile desfăcute larg și cu sulița în mână, dar pictura era crăpată și nici nu avea forța unei fresce de Michelangelo. Velasco știa de ce îl chemase cardinalul. Vestea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ghetele Întinse-n fața focului. Ar fi mai bine să te descalți, zise Bill. — N-am șosete-n picioare. Tu descalță-te și pune alea la uscat și-ți aduc niște șosete. Urcă la etaj și Nick Îl auzi prin tavan cum umblă. Deasupra era podul, și acolo dormeau Bill, taică-su și câteodată, Nick. În spatele podului era un șifonier. Mutaseră paturile de campanie ca să nu le ude ploaia și le acoperiseră cu niște prelate. Bill se-ntoarse cu o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
respirând și Înfigându-și și el crampoanele. Au sprijinit schiurile de peretele hanului, și-au dat jos zăpada de pe haine cu palma, Își scuturară bocancii și intrară. Era destul de-ntuneric Înăuntru. O sobă mare de porțelan strălucea În colțul camerei. Tavanul era jos. De fiecare parte a camerei erau așezate băncuțe În spatele unor mese Închise la culoare, pătate de vin. Doi elvețieni stăteau lângă sobă, fumând pipă și vin nou, tulbure. Băieții Își scoaseră hainele și se așezară la perete, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Să se usuce mărul și salcâmul Că tu m-ai păcălit cu petrosinul. Iar soba din veranda veche Să scoată fum, să-ți intre în ureche, În nas, pe față să te înnegrești, Alți prieteni tu să nu mai amăgești. Tavanul în odaie să se umezească, Iar printre geam, gândacii să foșnească, Tu petrosin să nu ai nicio picătură, Mereu să umbli beat prin bătătură. Când vara tu vei merge la biban, Să nu prinzi unul într-un an, Să-ți
Blestem by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83201_a_84526]
-
a lovit Și de atunci sunt tare chinuit. Ziua și noaptea plâng mereu, Sunt necăjit și-mi este tot mai greu. Ea nu mai pleacă apă să aducă, De treabă nu se mai apucă, Stă tristă-n pat și în tavan privește, Nimic în jur nu-i mai priește. A început albastrul din ochi să i se stingă Și în tăcere durerea ea și-o strigă. Nu i se mai vede firea îndrăzneață, Paloarea se așterne pe-a sa față. Tăcută
O, scumpa mea by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83209_a_84534]
-
până la ușă. Unu, doi - ah! era să cadă, dar nu, a întins mâna și peretele a mai ajutat-o încă o dată - trei, patru și hop! niște brațe puternice și calde o prind și o ridică sus, sus de tot, până-n tavan. ‘Tâta mare, fetița bunicului! Merge singură-n picioare? Nu. Până acum, n-a mers decât ținută de mânuță. Dar, uite, acum a căpătat curaj! spune tata, mândru nevoie mare. Bunicul a intrat în casă. Mama l-a întrebat dacă nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pentru Studii Paranormale“. Tentată de ce promitea acest nume, am apăsat pe sonerie și mi-am petrecut restul zilei cotrobăind prin arhivele Societății. La fel ca prima bibliotecă publică pe care o vizitasem, copil fiind, Încăperea era plină din podea până În tavan de cărți vechi cu cotoare din piele sau pânză - mici pietre funerare pentru idei și istorie, Îmbrăcate În bleumarin, mov, maro și negru, cu titlurile imprimate În litere aurii aproape șterse. În mijlocul Încăperii se aflau scaune Înalte, o masă Îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-se la camera În flăcări. — Hai să ieșim de-aici! strigă ea. Dar pe Harry tocmai Îl apucase eroismul: Înșfăcase o cârpă de pe podea, o udase cu niște apă de pe noptieră și lovea cu ea În flăcările care ajungeau până la tavan. După câteva clipe, care părură o eternitate, Harry lăsă jos cârpa udă. —L-am stins, o anunță el epuizat. Marlena aprinse lumina. Bucățile carbonizate de plasă pluteau În aer ca niște fantome făcute scrum. În lumina albastră fluorescentă și printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]