2,085 matches
-
te ocupi. Lucrez și eu în industrie, știu care-s legile... Acum, zic eu, potrivindu-mi fularul la gît, nu mă mai ocup de instalația aceea. Am alta, care e în construcție... Și-atunci?! se miră doamna Cristina. De ce ai telefonat la filamente? De instalația aceea m-am ocupat înainte, muncitorii de-acolo mi-s prieteni... Ca să vezi! se miră doamna Cristina, aprinzîndu-și țigara. Nu știam că ești și sentimental... Credeți că vă prinde cinismul? Se ridică de pe pat, își trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
zi fără să scrii un rînd..."?! De ce mă întrebi toate astea? Nu știu. Știu doar că întrebările s-au născut în mine cînd am auzit-o pe Brîndușa spunînd: "Are o prietenă foarte frumoasă". Chiar dacă azi nu te întîlneam, îți telefonam mîine, la combinat și te întrebam. Te întrebam nu pentru a afla un răspuns; vreau ca întrebarea mea să nască în tine o alta: aceea a poziției tale față de literatură. Căci, dacă pentru tine literatura e pasiune, dacă e crezul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Don Șef, l-am căutat peste tot: pe acasă, pe la... cunoștințe, prin biblioteca municipală și pe la teatru, unde mi s-a spus că s-a dus să bea. L-am căutat prin toate restaurantele, ba chiar și pe la Lacto-bar. Am telefonat apoi la combinat, la dispecer, și mi s-a spus să-l caut în restaurantul hotelului, dar pe acolo îl mai căutasem și eu și muncitorii care au mers cu mine. M-am dus din nou acolo, ne-am uitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dar pe acolo îl mai căutasem și eu și muncitorii care au mers cu mine. M-am dus din nou acolo, ne-am uitat prin amîndouă sălile, am întrebat tot personalul restaurantului, dar nimeni nu-l văzuse. Tocmai voiam să telefonez la combinat, de la recepția hotelului, să spun că nu-1 găsesc, cînd tovarășul Vlădeanu a ieșit din lift; venea de undeva din hotel, nu din restaurant. Sigur nu l-ați găsit în restaurant? întreabă Brîndușa. Sigur! confirmă Don Șef, iar Brîndușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
l-ați găsit în restaurant? întreabă Brîndușa. Sigur! confirmă Don Șef, iar Brîndușa pufnește scurt, surîzînd unui gînd care o face fericită o clipă. Cît privește cealaltă acuzație, încep eu, adresîndu-mă secretarului, puțin nedumerit de surîsul Brîndușei, vă rog să telefonați la hotel, camera 604, tovarășei inginere Cristina Dumitriu și s-o întrebați dacă într-adevăr m-am purtat vulgar cu ea, așa cum v-a informat tovarășa Roman. De asta ne arde nouă acum, tovarășe Vlădeanu?! lovește cu palma în masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
În biroul lui Vlad nu e nimeni telefonul sună în gol. Formez numărul tabloului de comandă și-l rog pe operatorul de serviciu să-l anunțe pe Vlad să mă aștepte peste cîteva minute la intrarea în clădirea Serviciului dezvoltare. Telefonez apoi lui Dinu Zaharia. Dinule, îi spun, sînt Vlădeanu. Cred că știi de avaria produsă. Trebuie să pornesc separatorul și, pentru asta, am nevoie să fac montajul exterior. Tu ai mai condus lucrări de montaj, așa că te rog să iei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în pavilionul administrativ. Am nevoie de el. Secretara îmi răspunde că a dat cele două exemplare lui Vlad și lui Dinu și mă asigură că îmi va trimite pe cel de al treilea exemplar. Tov Vlădeanu, îmi spune ea, a telefonat acum cîteva minute o doamnă din oraș, a spus că-i ceva urgent. I-am dat numărul de la separator, să telefoneze acolo. Foarte bine, mulțumesc! Mă îndrept spre ușă. Lidia, întorc eu capul din mers, află că-mi place cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și mă asigură că îmi va trimite pe cel de al treilea exemplar. Tov Vlădeanu, îmi spune ea, a telefonat acum cîteva minute o doamnă din oraș, a spus că-i ceva urgent. I-am dat numărul de la separator, să telefoneze acolo. Foarte bine, mulțumesc! Mă îndrept spre ușă. Lidia, întorc eu capul din mers, află că-mi place cum arăți. Aproape că nu-mi vine să cred că eu am putut să am o idee așa bună. Dacă-ți mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vlade, nu găsești? îl întreb. O fată ca ea să fie pradă unor astfel de concepții... Treaba ei! strînge Vlad din umeri. A, apropo, tresare el, a sunat de cîteva ori o doamnă din oraș. Te-a rugat să-i telefonezi imediat ce vii aici. Am notat numărul ei. Părea tare agitată. Indiferent, ce naiba mi se mai poate întîmpla?! formez numărul notat pe hîrtie și cer interiorul notat acolo: 604. Da, aud o voce stinsă, de femeie. Sărut mîinile, bună seara! spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mîinile, bună seara! spun. Vă rog să mă iertați! Mi s-a spus să dau telefon la numărul ăsta. Sînt... Mihai! Bună seara, Mihai! mi se adresează vocea din telefon ca o explozie de fericire. Doamne, credeam că nu mai telefonezi!... Cristina, tu ești?! tresar eu, recunoscînd vocea. Da, Mihai. Ce mult mă bucur că mi-ai telefonat! Pentru ce-ai fost chemat la combinat? S-a produs o avarie la instalația de purificare a gazelor și trebuie să pornesc instalația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
numărul ăsta. Sînt... Mihai! Bună seara, Mihai! mi se adresează vocea din telefon ca o explozie de fericire. Doamne, credeam că nu mai telefonezi!... Cristina, tu ești?! tresar eu, recunoscînd vocea. Da, Mihai. Ce mult mă bucur că mi-ai telefonat! Pentru ce-ai fost chemat la combinat? S-a produs o avarie la instalația de purificare a gazelor și trebuie să pornesc instalația mea de separare. Succes, Mihai! Ți-l doresc din tot sufletul. Mulțumesc, Ina Cristian! îi spun încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca discuția noastră... Nu, deloc. Spune. Mihai, aud vocea gravă a Cristinei, de unde știe Brîndușa că ai fost la mine în cameră? Cuuum? Nu țipa. Pe la patru jumătate-cinci, Brîndușa mi-a dat telefon și mi-a spus următoarele: dacă-mi telefonează cineva de la combinat, să mă întrebe de comportarea ta, să spun că eu sînt plecată sau, dacă apuc să-i răspund și să-i spun cine sînt, să recunosc că ai fost vulgar cu mine, ba chiar să fiu intrigată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aș fi vrut să descopăr că și tu ești un laș palma ar fi fost prea usturătoare și pe nedrept. Dar... cum de-ai putut să crezi asta?! Brîndușa e orgolioasă, Mihai. O cunosc foarte bine. Azi, cînd i-am telefonat, orgoliul ei a suferit. Mă gîndeam că ți-a speculat vreo greșeală, ori ți-a promis ceva, numai să declari, să se poată răzbuna pe mine. Zău! rîde Cristina, acum rîd, dar dacă ai ști ce gîndeam pînă te-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nimic... Atunci am să te bubui eu! strigă Ion. Luați-vă comanda înapoi. Am luat-o, spun, răsucind maneta. Ce face Graur? Toată suflarea s-a dus în camera alăturată, să lucreze. Aici sînt eu și cei din subordine. A telefonat Livia, a întrebat de tine. I-am spus că ai de lucru. A zis ceva? mă interesez eu. Da: "bine, mulțumesc!" și a închis. Așa-s femeile: zgîrcite la vorbă, intervine Vlad. Chiar și cînd iubesc. Dar mai ales atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
seara! îi răspund eu. Vlad spune ceva cu glas scăzut, privind-o fix. Mă bucur că ați reușit! spune Brîndușa cînd ajunge în fața noastră, însoțindu-și vorbele de o privire plină de zîmbet, cu care îl învăluie pe Vlad. Am telefonat aici, din birou. Ce-i cu telefonul vostru? Vlad se uită mirat spre mine. E scos din priză, spun eu. Am vrut să nu fim deranjați cît am pilotat. Se lasă din nou tăcerea. Brîndușa îl privește lung pe Vlad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ale Brîndușei. "Teona", exclam eu în gînd. Deci de la Dinu știe ea puținul cît îl știe despre mine: că beau vodcă și că beau din pahare cu sticlă groasă, așa cum spunea că va cumpăra și ea seara asta. Teona... Îmi telefonează de mult, dar abia azi mi-a dat de înțeles că ea mă sună fără să-mi vorbească. Mă sună cu mult înainte de-a o fi cunoscut eu pe Livia; izbucnirea ei, de azi, nu e dorința de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o am, am sorbit din ea, dar unde-s buclele?!... De ce să-mi închei ziua de azi fără să-mi achit datoria?! Nu-s oare mai sărac în sufletul meu știind-o pe Teona tristă din cauza acelui cuvînt vulgar?!... "Îi telefonez și-mi cer scuze!", îmi ordon. Urc la pupitru, iau receptorul telefonului, formez zero, iar cînd aud tonul de oraș, formez numărul știut. Inima îmi bate puternic, iar obrajii îmi iau foc sînt iar adolescent!... Telefonul sună în gol, prelung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vă găsesc... E chiar atît de urgent? Într-un fel... Pot să știu cine sînteți? întreb eu, deja enervat de discuție. Dacă vă spun un nume, de unde știți că nu am mințit? Bine, accept eu obosit, spuneți pentru ce ați telefonat. Aș închide telefonul, dar tonul femeii mă obligă la respect. Domnule Vlădeanu, începe femeia pe un ton ferm, luați-mi telefonul cum vreți, eu însă vreau să fiu cu sufletul împăcat... Toți vreți să fiți cu sufletul împăcat! exclam eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rog! îmi spune, schimbînd tonul. Aud în telefon o ușă închisă, iar undeva, în depărtare, o femeie întrebînd ceva. Da-da, e bine. Nu-l mai înțepați; băgați-i vitaminele în perfuzie, o aud vorbind pe femeia care mi-a telefonat. "Mi se telefonează de la spital, surîd eu. E clar! Vreo colegă de-a Liviei..." Alo! spune femeia. Mă scuzați! Voiam... să vă întreb... Știu! îi tai eu vorba. Vă voi răspunde la întrebarea pe care nu mai am timp s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
schimbînd tonul. Aud în telefon o ușă închisă, iar undeva, în depărtare, o femeie întrebînd ceva. Da-da, e bine. Nu-l mai înțepați; băgați-i vitaminele în perfuzie, o aud vorbind pe femeia care mi-a telefonat. "Mi se telefonează de la spital, surîd eu. E clar! Vreo colegă de-a Liviei..." Alo! spune femeia. Mă scuzați! Voiam... să vă întreb... Știu! îi tai eu vorba. Vă voi răspunde la întrebarea pe care nu mai am timp s-o ascult: sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
femeia pe un ton jos, plin de feminitate. Tac și-mi arunc o dată privirea peste rîndurile scrise, fără să pot înțelege ce scrie acolo; parcă aș citi într-o limba necunoscută. Bine, doamnă, îngîn eu trist, continuați... Mihai, ți-am telefonat să-ți spun că Livia nu-i de tine. Adică... O aventură e una, căsătoria e alta! se înfurie femeia. Te rog să mă crezi, o cunosc. Telefoanele anonime, ca și scrisorile anonime îmi repugnă, doamnă! Astea-s arme ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o cabină lîngă trotuar, mă opresc, scot o fisă, o introduc în aparat și mă trezesc formînd numărul doamnei Teona, dar înainte de ultima cifră închid telefonul. E urît din partea mea, nu m-aș simți cu conștiința curată dacă i-aș telefona acum, cînd m-am despărțit de Livia, chiar dacă nu aș face decît să-mi cer scuze. Mîine, ori poimîine, îi voi telefona. Dar și atunci va fi prea tîrziu. Frumos ar fi fost să-i cer scuze pînă a mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ultima cifră închid telefonul. E urît din partea mea, nu m-aș simți cu conștiința curată dacă i-aș telefona acum, cînd m-am despărțit de Livia, chiar dacă nu aș face decît să-mi cer scuze. Mîine, ori poimîine, îi voi telefona. Dar și atunci va fi prea tîrziu. Frumos ar fi fost să-i cer scuze pînă a mă despărți de Livia. Acum, oare odată cu scuzele, nu voi spune un cuvînt în plus un cuvînt prin care să încerc o reîmpăcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am blestemat. E încurcată și-și rotește privirea prin încăpere în timp ce brațele ei se ridică încet, cu grație, trecîndu-și vîrful degetelor peste umerii obrajilor aprinși. Genele îi clipesc de cîteva ori, înseninîndu-i și mai mult privirea. Aș fi putut să telefonez la combinat, să întreb, dar... Degetele ei, desprinse de obraz, s-au oprit în aer: rămîn așa un timp, au o tresărire, parcă ar vrea să prindă ceva, apoi se întorc pe obraz, trec apăsat peste buze, rămînînd alăturate în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stare necunoscută de calm consternat; n-aș ști să definesc exact ce simt, ce nu simt; sunt într-o stare de absență fizică, pahar prea plin de o durere care țâșnește prin pereții lui. Mi-am scuturat toropeala și am telefonat tuturor celor din consiliu, folosind pentru fiecare formula pe care, din prevedere, mi-o recomandaseși; pe urmă mi-au telefonat prietenii tăi, după zece seara: Maria, foarte drăguță și atentă, doamna Pomp. Const., Dan și necunoscutul... Sfaturi: „Fiți curajoasă!“, „Pentru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]