6,328 matches
-
dezlănțuit persecuția, aruncând discreditarea asupra florii celei mai alese a cavaleriei franceze. Templul pricepe că regele a Înțeles și că va Încerca să-l distrugă, nu ajută la nimic să-i opună o rezistență fățișă, planul cere Însă timp, acel tezaur, sau ce-o fi fost el, trebuie Încă să fie reperat definitiv sau trebuie exploatat cu Încetul... Iar direcțiunea secretă a Templului, căreia de-acum toți Îi recunosc existența...” „Toți?” „Desigur. Nu-i de crezut că un ordin atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Pe piatră veți găsi Piatra”. „Nu poate fi decât așa”, zise Belbo. „Vă rog, continuați. Casaubon, nu mai Întrerupe mereu. Suntem nerăbdători să cunoaștem restul”. „Deci”, zise colonelul „referirea evidentă la Graal m-a făcut să cred mult timp că tezaurul ar fi un imens depozit de material radioactiv, eventual căzut din alte planete. Uitați-vă, de exemplu, În legendă, la misterioasa rană a regelui Amfortas... Pare un radiolog care s-a expus prea mult... Și, de altfel, nu trebuie atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îi spuneam și lui Casaubon, un colaborator al meu care ieri a fost prezent la convorbire... Deci colonelul Ardenti a venit să ne vorbească despre un proiect al său, o poveste pe care-o consider cam fantasmagorică, despre un presupus tezaur al templierilor. Erau niște cavaleri din Evul Mediu...” Instinctiv, acoperi receptorul cu mâna, ca pentru a-l izola pe ascultător, apoi văzu că-l observam, Își retrase mâna și vorbi cu oarecare ezitare. „Nu, domnule comisar, domnul acela a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
voiau să li se pună Întrebări. (Wolfram von Eschenbach, Parzival, XVI, 819) Belbo fu scurt: Îi repetă tot ce spusese deja la telefon, fără alte amănunte, afară de unele neesențiale. Colonelul povestise o istorie Încâlcită, zicând că a descoperit urmele unui tezaur În niște documente găsite În Franța, dar nu spusese mai mult de-atât. Părea să creadă că posedă un secret periculos și voia să-l facă public mai devreme sau mai târziu, ca să nu-i mai fie unicul depozitar. Amintise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca prin minune. Se presupune, fiți atenți, se presupune că este aceeași persoană care, sub numele Fassotti, anul trecut, a fost denunțată de un mic industriaș de la Peschiera Borromeo. Îl convinsese că În lacul Como se mai afla și acum tezaurul familiei del Dongo, abandonat de Mussolini În timpul ultimei lui fugi, că el identificase locul, că erau suficiente câteva zeci de milioane pentru doi Înotători subacvatici și un motoscaf... După ce luase banii, se volatilizase. Acum dumneavoastră Îmi confirmați că avea mania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Posibil să fi fost trimis de vreun ștab pe care colonelul l-a tras pe sfoară. E posibil să fi fost un comiliton de-al lui din legiunea străină, cu dușmănii vechi. Sau vreun ucigaș algerian plătit. Pesemne povestea cu tezaurul Templierilor era doar un episod secundar din viața colonelului nostru. Da, știu, lipsește mapa, mapa roșie sau maronie, cum o fi fiind. Ai făcut bine că m-ai contrazis, așa era clar că am văzut-o numai În treacăt...” Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care o auzisem rostită de colonel. El mă face atent că e ciudat că-mi amintesc așa de bine după doi ani de zile ce anume spusese colonelul, dat fiind că a doua zi menționasem numai o vagă discuție despre tezaurul templierilor. Eu Îi spun că Într-adevăr colonelul vorbise de un tezaur, apărat de ceva cum ar fi niște sigilii, dar că nu crezusem că e un amănunt important, pentru că toate comorile sunt protejate de șapte sigilii și de scarabei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ciudat că-mi amintesc așa de bine după doi ani de zile ce anume spusese colonelul, dat fiind că a doua zi menționasem numai o vagă discuție despre tezaurul templierilor. Eu Îi spun că Într-adevăr colonelul vorbise de un tezaur, apărat de ceva cum ar fi niște sigilii, dar că nu crezusem că e un amănunt important, pentru că toate comorile sunt protejate de șapte sigilii și de scarabei de aur. Iar el observă că nu vede de ce ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ca să-și salveze pielea, se volatilizase. Bineînțeles că-și luase și amanta cu el. Purecând apoi ziarele rămase În apartamentul lor, De Angelis găsise niște reviste de tip Picatrix cu o serie de articole subliniate apăsat cu roșu. Unul privea tezaurul templierilor, un altul pe rozacruceenii ce trăiau Într-un castel, sau Într-o peșteră sau dracu’ mai știe ce, În care stătea scris „post 120 annos patebo”, și fuseseră denumiți „cei treizeci și șase de invizibili“. Pentru De Angelis, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
corpul intact al fondatorului. În mână ține un liber i, plin ochi de o infinită Înțelepciune, și păcat că lumea nu o poate cunoaște - zice manifestul -, altfel pleosc, bau, brr, scrâșșș!” „Au”! „Ziceam că... Manifestul se Încheie promițând un imens tezaur ce rămâne să fie descoperit și nemaipomenite revelații asupra raporturilor dintre macrocosmos și microcosmos. Nu vă iluzionați că suntem alchimiști de trei parale și vă Învățăm să produceți aurul. Asta-i treabă de pungași, iar noi vrem mai mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Într-adevăr, Își aminti că trebuia să plece. Pe urmă, după ce-mi strânse mâna, mai Întârzie o clipă, ca izbit de un gând Întâmplător: „Apropo, colonelul acela... Cum Îl chema, ăla care a venit să vă vorbească despre un tezaur al Templierilor... N-ați mai aflat nimic?” M-am simțit parcă șfichiuit de acea brutală și indiscretă paradă ostentativă de cunoștințe pe care le credeam discrete și Înmormântate. Voiam să-l Întreb de unde știa, dar mi-a fost frică s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
romantismul vieții pe care au dus-o părinții și bunicii lor și nu simt poate absența acestui romantism decât ascultând poveștile înaintașilor care fac să vibreze în ei, fără a-și da poate seama, fibra etniei din care fac parte. Tezaurul lor folcloric, muzical, coregrafic a fost asimilat, în unele țări de cel național sau l-a influențat pe acesta. Cântecele și jocurile exprimă întocmai starea lor de spirit. În vremurile trecute, când nu prea cunoșteau civilizația , doar nomadismul, trăiau intens
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Silică de băutură, succes la femei sau un câștig la Loto, îl descoase Fratele, aparte, pe nefericit. Duminică e reportul cel mai baban, la șase numere, pe anu'ăsta... Ori să găsim vreo comoară din alea ascunse, din antichitate, vreun tezaur de la Decebalus per Scorilo și să trăim ca împărații, pe făgaș, fără să muncim, până la adânci bătrâneți. Haa...? Opriți-vă, măi! Autiști, dezaxați și frustrați paranoici ca el sunt o grămadă, intervine Sile. Oricare dintre gugumani ar fi putut, odată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
marginale ale modernității a devenit un ideal practic și chiar, tendențial, un stil de viață practicat ca revanșă istorică. Din această perspectivă, se pare că rusticul ca discurs este expresia decolonizării tăcute a Țăranului : din „operă de artă” și alte „tezaure vii”, din obiect de admirație încremenită în proiect (și, eventual, obiect al unei modernizări forțate și străine), acesta are acum mijloacele de a deveni subiectul propriului său vis de modernizare și astfel de a ieși din seculara inegalitate sat - oraș
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu 10/23 ianuarie 1918 - intrarea armatei române în Basarabia. Reacția guvernului bolșevic de la Petrograd, care nu mai ținea seama acum de lozinca „autodeterminării până la despărțirea de stat”, s-a concretizat în ruperea relațiilor diplomatice cu România și în confiscarea tezaurului nostru, aflat la Moscova. Guvernul sovietic îl declara „intangibil pentru oligarhia română” și se angaja a-l conserva și „a-l remite în mâinile poporului român”. Majoritatea zdrobitoare a locuitorilor dintre Prut și Nistru, inclusiv a minorităților, a primit cu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
relațiilor diplomatice, între cele două țări a intervenit o oarecare destindere, concretizată în acte cu caracter mai mult sau mai puțin simbolic: redeschiderea podului dintre Tighina și Tiraspol, stabilirea de relații între agenții de presă, restituirea unei mici părți din tezaurul României, aducerea osemintelor domnitorului Dimitrie Cantemir la Biserica Trei Ierarhi din Iași, schimbul de relații culturale ș.a. N. Titulescu a sprijinit admiterea Uniunii Sovietice în Societatea Națiunilor (septembrie 1934); conform art. 10 din Pactul Societății Națiunilor, statele membre se angajau
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
în toată maculatura așa-zisă ocultistă... Mă refeream la transmiterea tradiției. Știu că esențialul nu se pierde niciodată. Dar mă gândeam la celelalte, multe, care, deși nu reprezintă esențialul, mi se par totuși indispensabile unei existențe cu adevărat umane; bunăoară, tezaurul artistic occidental, în primul rând muzica și poezia, dar și o parte din filozofia clasică, și anumite științe... - Cred că vă închipuiți ce vor gândi despre științe acei câțiva supraviețuitori ai cataclismului, îl întrerupse zâmbind. Probabil că omul postistoric, cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Articolul 1 Pietrele semiprețioase naturale, rezultate din prelucrarea substanțelor minerale extrase, deținute de unitățile socialiste de stat sau organizațiile cooperatiste sau obștești fac parte din tezaurul național. Articolul 2 Deținerea cu orice titlu a pietrelor semiprețioase naturale, precum și operațiunile de orice fel cu acestea, constituie monopol de stat. Persoanele fizice și persoanele juridice pot deține pietre semiprețioase naturale și pot efectua operațiuni cu acestea numai în
DECRET nr. 50 din 7 martie 1989 privind unele măsuri referitoare la regimul pietrelor semipretioase naturale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106752_a_108081]
-
se afla. Câteodată avea impresia că de-a lungul tuturor chinuitoarelor metamorfoze prin care trecuse, urmărise, de fapt, una și aceeași idee. Se afunda în haosul primar și ieșea apoi la suprafață încleștând în mână cochilia fragilă ce adăpostea un tezaur și care, pe dată, se și sfărâma. Scotocea după prada lui prin hățișuri, pe coclauri, prin fundături și, până la urmă, nu găsea nimic. Așa se conturau în mintea lui imaginile propriei sale activități obsesive. O, dac-ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu acordul regentului spre anul 171/0 î.C. (2Mac 4,30-38), în timpul uneia din multele campanii militare ale regelui, la instigarea lui Menelau, unul dintre marii preoți care obținuseră numirea aceasta grație unei importante sume de bani vărsate în tezaurul regelui. Dan 9,26 pare să facă aluzie la acest eveniment pe care îl consideră nemaiauzit: „După cele șaizeci și două de săptămâni va fi nimicit unsul, fără să fi avut nici o vină”; aceeași atitudine o are și Dan 11,22: „În
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
postmodern a reconsiderat relația spațiu privat spațiu public. Pentru societățile de tip democratic, muzeul este un spațiu deschis, nemaifiind un privilegiu al unor anumite categorii sociale așa cum se întîmpla în trecut. Se poate vorbi acum de o veritabilă "democratizare a tezaurului", ale cărei coordonate se bazează pe două idei fundamentale: sistematizarea patrimoniului și utilizarea patrimoniului ca formă de educație 4. Sensul pedagogic al expunerii face apel la ansamblu, la relațiile ce se stabilesc între obiecte. Spațiul destinat expunerii devine liber, privitorul
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
motivată de sporirea efectivelor de elevi integrați în programe; numărului de copii incluși în program, o evoluție pozitivă, constantă, materializată în rezultatele ultimului an: 570 elevi participanți față de 120 în perioada 2001-2002. Un alt program de succes, sub egida UNESCO, "Tezaure umane vii" s-a desfășurat în parteneriat între Ministerul Educației Naționale și Muzeul Astra prin organizarea începînd cu anul 1996 a Olimpiadei naționale "Meșteșuguri artistice tradiționale". Proiectul original a reușit să își atingă scopul, acela de consolidare a relației cu
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
semne prezente ce comunică ceva din ceea ce le este propriu. "Pe măsură ce cunoașterea noastră se desfășoară pe linia unor experiențe tot mai amplificate, lumea din jur își dezvăluie progresiv esența specifică"29. Procesul dobîndirii conștiinței realității determină percepția și construcția unui tezaur de imagini ce ne oferă informații asupra mediului în care trăim. Copilul, prin structura sa, caută să descopere în permanență, fiind un foarte bun receptor al informației, dar și posesor al unei sensibilități pentru domeniul vizual. Constatăm însă că practicile
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
constă în percepția vizuală a lumii exterioare, elaborarea experienței în cadrul gîndirii vizuale și intelectuale, conservarea experienței în memorie 31. Pe aceste coordonate formarea și educarea vizuală a copilului, sub îndrumarea profesorului de specialitate, îl va ajuta să își construiască un tezaurul vizual, determinînd o intensă experiența cu lumea exterioară, o decodificare a acesteia prin limbajul și puterea imaginii. Scopul activităților educative specifice domeniului este acela de antrenament vizual, de căutare, experimentare, problematizare a elementelor de limbaj plastic și a mijloacelor de
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
trei dimensiuni". Necesitatea prezenței muzeului în aer liber s-a conturat în momentele disoluției treptate a culturii tradiționale și apariția unei nostalgice dorințe de recuperare a formelor arhaice. Astfel se contura un teritoriu-simbol al trecutului social și al continuității culturale. Tezaur al "urmelor" lăsate de om, al memoriei inventarului de artefacte, muzeul devine parte a memoriei sociale colective. Memoria se identifică prin nevoia de ritual, refacerea unui spațiu și ne introduce într-o dimensiune temporală reversibilă; în termenii sociologiei lui Goffman
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]