1,932 matches
-
înțeles? Cu o clipă înainte ca instructorul să se prăbușească la picioarele sale, slăbi strânsoarea. Știa să calculeze exact clipa aceea dintre viață și moarte. Instructorul se clătină, ducându-și mâna la gât. Era orbit de furie și de ură. — Ticălosule! N-ai idee ce mult aș vrea să te omor! Nu-i păsa că cei din jur îl auzeau. — Aș vrea să te omor nu pentru că ești trufaș și nepriceput, ci pentru că l-ai lăsat pe Vitellius să-ți scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru că se bucura de favorurile legatului său - alte râsete - și a ajuns sclav, ca noi. Flamma ridică mâinile spre cer în semn de victorie, râzând. Apoi se întoarse spre Valerius. — Dobitocule... Dă-te la o parte! — Eu? — Praf te fac! — Ticălosule! Valerius îl lovi cu pumnul în maxilar. Flamma se clătină amețit și încercă să riposteze, dar Valerius îl împinse și-l doborî la pământ, sări peste el și se așeză la capătul unei mese. Flamma se ridică și se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dintre soldații care îl duceau pe Valerius în celulă. — În schimb, nimeni nu se poate atinge de Valerius, răspunse un altul. Cică e de-ajuns un cuvânt de-al lui ca să izbucnească o revoltă aici, la Ludi. Nu vezi că ticăloșii ăia îl admiră? Nu știe să lupte, dar l-au ales căpetenia lor. La Ludi, nopțile erau pline de disperare și mânie. Glasurile răzbăteau de la o celulă la alta. Cei închiși își povesteau viața, regretele, dorința de a avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plasa, iar în stânga, alături de mânerul tridentului, ținea pumnalul. De fiecare dată când încerca să sară într-o parte și să se poziționeze pentru a-l lovi pe secutor, Valerius îl ataca, obligându-l să alerge în continuare. Nu te opri, ticălosule, mișcă-te! râse Valerius în spatele coifului care-i dădea un aspect enigmatic, mortal. Urmărirea dură multă vreme. Străbătură toată arena, ridicând nori de praf. Mulțimea continua să urle. Prin fantele pentru ochi, Valerius îl vedea pe Flamma alergând... Deodată, dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îndepărtă cu un pas. Flamma se ridică cu greu, acoperit de sânge, sudoare și nisip. Aclamațiile făcură amfiteatrul să se cutremure. Ridică brațul drept într-un gest de mulțumire, apoi se întoarse spre Valerius. — Ești un nenorocit, zise printre dinți. Ticălosule... Nu-i adevărat că asta e prima ta luptă! — În genunchi! porunci Valerius. Nemișcat, așteptă ca învinsul să se pregătească pentru ritualul final. „Am învins“, își spuse. Se simți triumfător, dar calm cum nu fusese niciodată în viața lui. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Pe atunci râdeam, vă înțepați unul pe altul... Acum însă... — Acum ți se pare că ar fi ceva de râs? replică bucătarul-șef privindu-l pieziș. Și apoi, ai grijă cu Asiaticus. Ești un băiat frumușel, iar el e un ticălos. Nu-i este credincios lui Vitellius, în ciuda inelului de aur pe care i l-a dăruit împăratul și a titlului de cavaler. Trânti pe masă aluatul, care părea un cârnat uriaș. Îl urăsc pe porcul ăla! — Vitellius a judecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tracului și fu salvat, la rândul lui, de sabia lui Marcus, care lupta cu cruzime și ucidea fără ezitare. Mulțimea era în delir. Strigătele ei îi amețeau pe luptători. Sângele îmbiba pământul. Valerius se trezi față în față cu Flamma. — Ticălosule! — Pui de cățea! Te omor pe loc! Flamma se năpusti în față, dar nu întâlni trupul adversarului și căzu. Valerius, care îi evitase lovitura, ajunse în spatele lui și îi smulse coiful cu atâta violență, încât aproape că îi frânse gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mișcările lui Skorpius, pe care le studiase de nenumărate ori. „Trebuie să-l înving“, se gândi furios. Privi în sus, spre Marcus. — Când termină? — Acum intră lusiarii, cetățenii care aruncă sulița, trag cu arcul... Valerius se uită exasperat spre arenă. — Ticăloșii ăia vor să ne imite pe noi, gladiatorii? Atunci de ce nu luptă ca noi, aproape goi? — Sunt cetățeni romani. Cetățenilor nu le este îngăduit să apară în arenă cu pieptul descoperit. Goliciunea noastră îngăduie să fim răniți cu mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
stăpînire pe moștenirea lui." 39. Și au pus mîna pe el, l-au scos afară din vie și l-au omorît. 40. Acum, cînd va veni stăpînul viei, ce va face el vierilor acelora? 41. Ei I-au răspuns: "Pe ticăloșii aceia ticălos îi va pierde, și via o va da altor vieri, care-i vor da rodurile la vremea lor." 42. Isus le-a zis: "N-ați citit niciodată în Scripturi că: "Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
mai Înaltă clasă, maestru al camuflajului, multimedaliat, demn, c-un acut simț al onoarei, puternic și-și mai și apără camarazii (asasini). Secundo: lunetistul are de Îndeplinit misiunea patriotică În altă țară, aici, Panama. Victimele, cel puțin, aparțin categorial galeriei ticăloșilor neschimbați din pubertatea lumii: un general autohton rău, deși puțin confuz, nefiind foarte limpede de ce e rău, În fond luptă Într-unul din nenumăratele războaie din America Latină din care nimeni nu Înțelege nimic, și un traficant de droguri, ăsta da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În afară de Kidnapped, nici una nu-i pentru vîrsta ta. — Ba Lorna Doone este. — O să citim cu voce tare. Așa o să le terminăm mai greu. Însă, Piticot, ai complicat nițel lucrurile, așa c-ar fi mai bine s-o luăm din loc. Ticăloșii Ăia n-au cum să fie așa de proști cum par. Poate că doar au băut prea mult. Nick Închisese rucsacul, Îi strînsese curelele și acum Își trăgea mocasinii. Își puse brațul pe umerii soră-si: — Ești sigură că vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cît poate. Da’ habar n-am cît. — Tu unde crezi că s-au dus? — N-am de unde să știu, domnu’ John. Nickie știe o grăma’ de locuri. — Tipu’ Ăla care-i cu Evans e o piază rea. E chiar un ticălos. — Nu-i prea deștept. — E mai deștept decît pare. L-a terminat băutura. Da-i deștept și e al dracu’. L-am cunoscut mai demult. Ce vreți să fac? — Nimic, Suzy. Doar dă-mi de știre despre orice se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mama ta la fel. Asta ar trebui să te apropie de ea, să te facă s-o Înțelegi mai bine. Nu-nseamnă că și ea tre’ să fie o javră, așa cum nu-nseamnă că tu ar trebui să fii un ticălos. Ea te crede un tip mult mai bun decît ești de fapt și poate că asta o să te facă un tip mai bun. Ai fost bun de ceva vreme, și poate că poți fi bun. Din cîte știu, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
oameni. Cred că alături de sărăcie, de gravele carențe de educație, mai există și altceva care a dat frâu liber atâtor fărădelegi. Slaba autoritate (uneori chiar inexistentă) a instituțiilor abilitate ale statului în această privință. Există o dezordine parcă programată ca ticăloșii, criminalii, toate bestiile cu chip uman să scoată capul din bârlogul lor și să acționeze astfel printre oameni. Poate mai gravă decât sărăcia, decât toate relele care bântuie acum printre noi, este îngăduința față de asemenea „turme” de ticăloși care acționează
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
programată ca ticăloșii, criminalii, toate bestiile cu chip uman să scoată capul din bârlogul lor și să acționeze astfel printre oameni. Poate mai gravă decât sărăcia, decât toate relele care bântuie acum printre noi, este îngăduința față de asemenea „turme” de ticăloși care acționează numai dominați de instinctele primare. „Turme” care se tot înmulțesc și care nu pot 29 să nu ne impună astfel întrebarea: spre ce ne îndreptăm cu asemenea balast uman ?” . * După ce ne‐am amărât sufletele cu cele pe bună
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
mamei lui ștefan cel Mare care încuie porțile cetății fiului său și‐l trimite la biruință, ale Anei Ipătescu care cu arma în mână îmbărbătează poporul și se pune în fruntea lui ca să apere pe aleșii acestuia de complotul unor ticăloși parveniți care vroiau să stingă în «noaptea despotismului» Steaua României abia răsărită, el declară în iunie 1848 unui prieten al său că «deși suntem partea tare a neamului omenesc, nu suntem însă și cea mai bună», că de la «începutul lumii
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
orbi și nu vedem unele probleme la oameni. Dar mă simt ca o slugă de rahat Davie... — Bruce, nu putem să ne vede, de viață gîndindu-ne tot timpu că oricare dintre prietenii noștri ar putea, nu se știe cum, vreun ticălos. Dacă e să spunem lucrurilor pe nume, cînd ieșim pe ușa aia, lăsăm deoparte slujba Într-o oarecare măsură. Poate că tu da, dar tu ești un papistaș. Întrucît În familia ta probabil că sînt numai infractori, tu trebuie săți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tai. Pe cînd mă conduce afară, collie-ul ăla de rahat Încearcă să sară iar pe mine. — Jos Angus! E doar Bruce! Îl trage pe cîine diacolo, iar eu plec cu mașina, Încă enervat pe Claire fiindcă s-a dus cu ticălosul ăla bătrîn. Femeile. Nu pot. Carole Shirley Nu pot Shirley, găsește pe cineva puternic. Slujba asta, viața asta, m-au secat de vlagă. N-am nevoie acum să remorchez o invalidă. Un ticălos mă claxonează pe centură și mă gîndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pe Claire fiindcă s-a dus cu ticălosul ăla bătrîn. Femeile. Nu pot. Carole Shirley Nu pot Shirley, găsește pe cineva puternic. Slujba asta, viața asta, m-au secat de vlagă. N-am nevoie acum să remorchez o invalidă. Un ticălos mă claxonează pe centură și mă gîndesc să mă iau după el dar nu mă simt În stare. Ne-a scăzut capacitatea de a face față. 00mănîncă000000mănîncă00000mănîncă00 Halesc la greu dinnu abuza de cocaină Bruce o voce greu de descifrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
putea să i-o trag o singură dată vacii. Îmi iau halba de bere și cît ai zice pește dau pe gît două treimi din ea. E un grup de puțoi bătrîni care joacă domino Într-un colț și un ticălos fără prieteni care citește Evening News la bar. Îl recunosc, e polițai, Drylaw, cred. Îmi termin repede halba și ies din bodegă, mă urc În mașină și conduc În viteză Înapoi spre Collie. Mă gîndesc tot drumul numai la cardurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cuvintele cum Îmi răsună În cap și cum le repet papagalicește ieșindu-mi de pe buze. Oricum m-am săturat de toate astea. Ciudat Bruce, te-am apreciat greșit. Vezi tu, cineva mi-a șparlit un document personal. Din biroul meu. Ticălosul a furat și copia de pe hard-disk, a șters fișierul și discheta de rezervă. Am avut bănuielile mele, se uită el la mine și ridică din umeri. Știm că fața noastră e prea lipsită de expresie ca să mai exteriorizeze ceva. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
să strig. Nu pleacă și o aud țipînd Tati și vreau să trăiesc și să mă revanșez față de ea și Carole, acum pot s-o și aud țipînd BRUCE pentru că Îmi pasă și am cîștigat și i-am Înfrînt pe ticăloși dar cu ce preț victoria STACEY TE ROG DOAMNE FII ALTCEVA ALTCINEVA...0000000000000000000 0000000000000000000000000000000 Simt cum alunec din Gazda mea Într-un morman mare de excremente de-ale lui și alunec În jos pe piciorul lui pe sub pantaloni. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Invidia falsifică harta valorilor. La ce ne pricepem mai bine decît la "revizuiri"? După eveniment '89, am citit/auzit că Goga e lichea și Călinescu tinichea, Nae Ionescu un plagiator, Noica "o structură stalinistă", Sadoveanu un criminal, Eugen Barbu un ticălos, Preda un corupt, Sorescu un oportunist. Și-s numai cîteva dintre "pierderile colaterale" ale revizuirilor. Ce Sfîntu Petrache Țuțea! Buzura? E nepotul lui Gogu Rădulescu, nu știați? Dacă mai apuc, o să scriu o carte cu titlul ăsta: Războiul scriitorului român
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ritualic animale. Fiica sacrifica oameni. Are mii de oameni pe conștiință. Nu, nimic nu-i mai năucitor decît încercarea de reconsiderare a eroinei din Codăiești-Vaslui: "harismatica Ana", "oratoarea Ana", "mîna de fier Ana". Și ce isprăvi a făcut ca ministresă. Ticălosul de Ghiță Dej a vrut să mi ți-o omoare, că a simțit-o mai deșteaptă ca el. A lăsat-o în stradă, i-a luat casa de protocol. Sîntem în cap de mileniu, Iordana Marievici. O eliberare de intoleranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
inventatorul tiparului, ci un călugăr rus. Totul fusese creat de ruși, de la roată la rachetă. Tributul în astfel de clișee s-a menținut în "lașul", pînă la ultimul număr. Literatura noastră trebuia "fertilizată", altoită miciurinist cu cea sovietică. Numai un "ticălos" putea crede că nu existau capodopere despre viața în colhoz și pe șantier. Toți semnatarii erau extaziați de Gribacev (sau Gribaciov) cu Cîntarea colhozului, de Prevențev, de Carangozov, de Vorovschi, de Vera Vîstoscaia, de Scorohadov, de Scipaciov mari forțe scriitoricești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]