2,640 matches
-
diplomele acelea nu i-au fost niciodată bune la nimic. Mi s-a spus de curînd că s-a Întors În Brazilia, unde s-a recăsătorit cu un arhitect mai tînăr ca ea cu douăzeci de ani. Un temperament focos, Tina! Mi-ar fi putut trimite o invitație la nuntă. Se mai gîndește oare vreodată la căsătoria noastră? Ar trebui să-i trimit cumva cele cinci cărți ale tatei care Îi aparțin tot atît cît Îmi aparțin și mie, din moment ce poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
trimite o invitație la nuntă. Se mai gîndește oare vreodată la căsătoria noastră? Ar trebui să-i trimit cumva cele cinci cărți ale tatei care Îi aparțin tot atît cît Îmi aparțin și mie, din moment ce poartă dedicația „Lui François și Tinei, copiii mei“? Copilăria copiilor mei se Înfățișează ca un jurnal de bord ținut de autor În casa lui provensală: „Straniu sentiment să-mi regăsesc fiul Împreună cu tînăra sa soție. Au trăit aici cînd erau logodiți. Căsătoria lor e Încă vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cadou frumos, dar care nu era pentru el. De ce să-i fi dat veselia, vioiciunea mea? Ar mai fi trebuit să accepte ca dar elanul care mă lansa spre spectacolele de strip-tease permanent din Pigalle și strada Berri. Dacă, Împreună cu Tina, Îi dăruiam ceva tatei, era un simulacru al ortodoxiei lui. El hotăra că Îi semănam. Privirea acestui om aruncată asupra cuplului nostru era aceea a unui anexionist. Voia ca eu să știu la fel ca el - ba mai mult Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la fel ca el - ba mai mult Încă: decreta că știam - că nu e de ajuns o Întreagă viață pentru a descoperi o singură ființă. Trebuia oare să ne purtăm În căsătorie precum Cézanne În fața merelor? Tata ne privește, pe Tina și pe mine, apoi merge să se așeze la birou și scrie: „Ei Îmi seamănă“. Aveam oare chef să-i semăn? Fraza asta a ajuns să fie imediat expusă, pe exemplarul primit În 1964, Întregii puteri de foc exclamative de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acalmie, dar nu mai aveam tragere de inimă. Tata a Început să se teamă de o criză de aerofagie și a vrut să se reîntoarcă la hotel. I-am lăsat pe părinții mei să creadă că mă Întorceam acasă la Tina, pe care m-au rugat s-o Îmbrățișez din partea lor, astfel că, despărțindu-mă de ei la Saint-Germain, m-am prefăcut că mă Îndrept spre strada Odéon, dar m-am dus s-o reîntîlnesc pe Delphine În camera de hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unei activități intelectuale, asta se va Întîmpla seara, În compania soțului. Poate că mă și feream de mama care-l făcuse pe tata (zicea el) să renunțe la romanele lui. „Tu te afli aici ca să mă ajuți să scap de tină, de sînge, de sfîșieri“, Îi declarase el odinioară mamei prin intermediul editorului, „Hristos nu ți-a dat o altă menire“. Dumnezeule, dacă Hristos i-a dat cumva mamei și menirea de a mă curăța pe mine de tină, atunci s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să scap de tină, de sînge, de sfîșieri“, Îi declarase el odinioară mamei prin intermediul editorului, „Hristos nu ți-a dat o altă menire“. Dumnezeule, dacă Hristos i-a dat cumva mamei și menirea de a mă curăța pe mine de tină, atunci s-a zis cu romanul meu! Prietenii cărora mă spovedeam nu puteau pricepe că părerea părinților mei ar putea să mă chinuie În asemenea hal. „Ai treizeci și doi de ani și Încă te mai temi de tăticul!“, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am fost trezit de lovituri puternice În ușa apartamentului. Să-și fi uitat Delphine cheile acasă? Dacă nu cumva era vreun portărel. Mi-am tras pantalonii În viteză, mi-am pus o cămașă și m-am dus să deschid. Era Tina! Nu ne mai văzuserăm de o veșnicie. Mi s-a părut că are chipul Încordat. — Frumoasa Tina În persoană! Bun venit fostei mele soții În noul meu apartament! — Ascultă, François, nu e momentul să glumim. Tocmai a murit tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu cumva era vreun portărel. Mi-am tras pantalonii În viteză, mi-am pus o cămașă și m-am dus să deschid. Era Tina! Nu ne mai văzuserăm de o veșnicie. Mi s-a părut că are chipul Încordat. — Frumoasa Tina În persoană! Bun venit fostei mele soții În noul meu apartament! — Ascultă, François, nu e momentul să glumim. Tocmai a murit tatăl tău. Mi-au telefonat surorile tale. Nu voiau să afli printr-o telegramă. — CÎnd s-a Întîmplat? — Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
soții În noul meu apartament! — Ascultă, François, nu e momentul să glumim. Tocmai a murit tatăl tău. Mi-au telefonat surorile tale. Nu voiau să afli printr-o telegramă. — CÎnd s-a Întîmplat? — Azi dimineață... Nu voiam să plîng În fața Tinei, care Îmi spunea: „Vrei să stau cu tine?“. I-am cerut să mă lase singur. Din prag, mi-a spus că va veni la Înmormîntare. Cuvîntul „Înmormîntare“ era Încă și mai crud decît verbul „a muri“. Am Închis ușa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Și-ar fi dorit ca Matthew să-i fi cerut asta. — Mulțumesc, dar nu pot. Am ceva foarte important de făcut când ajung În New York. De fapt, singurele care o așteptau erau cutiile. — Dacă te răzgândești... — Mai spune-mi despre tine... cu ce te ocupi, de exemplu? Întrebă Kitty, ca să schimbe subiectul. Sunt un fel de bancher de investiții. — Un fel de ce? — Conving oamenii să investească În industria rahatului. — Adică film și TV, nu? Nu. Literal industria rahatului. Vând WC-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
primești de la mine da mami te iubesc mult de tot. A. R. T. 15. 11. 2001 Mădă + Vali = IUBIRE Scumpul meu soț și iubirea vieți mele Mami astăzi pe data de 14. 11. 2001 am primit cele două exive de la tine care au fost scrise pe data de 13. 11. 2001 și m-am bucurat foarte mult mami. Și eu mami te cred tot ce spui tu și nu mă îndoiesc niciodată de tine pentru că știu că îmi spui numai adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
da timpul înapoi, aș face la fel, pentru că, vedeți dumneavoastră, viața e de așa natură - simți că trăiești și nu știi ce urmează, și dacă nu știi și dacă te preocupă, nu mai ești tu, nu mai ai adrenalina cu tine care să te pună să ai simțuri ascuțite. Sunt niște lucruri pe care le-am descoperit, după vârsta de 13 ani, până atunci cred că gimnastica a fost un impediment între mine și adevăratele simțuri, energia mea. Am ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sălbăticia mi-a crescut, cântările mi-au pierit, și fără să-mi fi fost vreodată aproape te-am pierdut pentru totdeauna în țărână, în foc, în văzduh și pe ape. Între răsăritul de soare și-apusul de soare sunt numai tină și rană. În cer te-ai închis ca-ntr-un coșciug. O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea decât cu vieața, mi-ai vorbi. De-acolo de unde ești, din pământ ori din poveste mi-ai vorbi. În spinii
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să vină chiar din cer. În piața din fața bisericii, părea că trecuseră secole de atunci, sâmbătă după-masa mama ne aducea la joacă. Se așeza pe treptele fântânii, la umbra coloanei lui Massenzio și, În timp ce ne supraveghea, asculta la căști vocea Tinei Turner. Dacă-i plăcea melodia, uita de Kevin, iar la un moment dat țâșnea În picioare, și dacă nu-l vedea În fața ochilor, Îl striga cu o voce sugrumată de spaimă. Kevin, Kevin, unde ești? Iar acolo unde frunzele teilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
supăra prea tare Că devine luptătoare. Ai grijă și cum vorbești Căci pe ea n-o păcălești. Poate să fie cât de rea, Prietena mea rămâne ea! Uitarea Apune soarele pe cer, Amurgul strălucește Și vântul dulce și ușor De tine-mi amintește. Stau pe pragul casei mele Și adesea eu privesc Și cu ochii plini de lacrimi Tot la tine mă gândesc. Când anii se vor stinge Ca valurile mării Amintirile acestea Nu le voi da uitării. Mama mea Mama
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nuța, care musai să știe întotdeauna la milimetru până unde trebuie săpat, măturat sau dat cu var. ─ Ei, până unde, zice Zenovia. Până colea, unde opresc mașinile, ce tot întrebi atâta? Cea de-a treia nu zice nimic. O cheamă Tina, nepoata de soră a Zenoviei, și e puțin mai sărăcuță cu duhul, mai așa, cum e ea. Până pe la vreo treizeci de ani a stat într-un cămin de handicapați la Odobești, dar pe urmă s-a desființat și ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
executat o magistrală lovitură de palat și ea însăși l-a decapitat pe rege. Ai uitat, i-a spus ea înainte să-i zboare capul cu paloșul, că odată ce l-am trădat pe cel pe care l-am iubit, pe tine îmi va fi nespus de ușor să te trădez. Ochii îi scăpărau cu o sălbăticie rar întâlnită la oameni și mai ales la femei. E greu de spus ce o înverșunase așa, la urma urmei. Cu siguranță nu mai nădăjduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
țipe îngrozită, un nu deznădăjduit, urlet al neputinței de a te mai opri din prăbușire, urletul groazei de a te vedea cum te cufunzi fără scăpare în bulboane de fum și pucioase, deznădejdea de a privi cum îngerul trimis spre tine își schimbă dintr-o dată înfățișarea, cu chipul schimonosit în rânjet devorator. - Am venit eu la tine, mai devreme, strigă Adina din hol, chinuindu-se să scoată cheia din ială. Milică l-a chemat urgent la Prefectură și mai întârzie. Telefonăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu minciuna, cu marea minciună, că, de fapt, nu-l interesau mulțimile, decât, doar, pentru a fi, el, mărit și răsmărit, ridicat În slavă, pe când, mulțimile, aduse, acum, În starea de slugile sale, plecate, supuse și puse cu fruntea-n tină, ca sălciile, În fața furtunii dezlănțuite, din senin, și când era cazul și, mai ales, când nu era; deci, satisfacerea dorințelor mulțimilor trecuse, de multișor timp, pe un plan cu totul inferior. De altfel, timpul, dintotdeauna, este unul singur. Or, consacrânduți-l
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu pot spune asta în fața unui necunoscut <victor40>: eu sunt un necunoscut <sanda>: nu este același lucru <sanda>: pe tine nu te cunosc <victor40>: asta ziceam și eu <sanda>: nu așa. Tu parcă nici nu exiști <sanda>: cînd vorbesc cu tine îmi pot imagina că vorbesc cu mine însămi <victor40>: atît de sincer? <sanda>: <sanda>: nu suntem întotdeauna sinceri cu noi înșine <victor40>: ai dreptate, uneori ne place ds luăm visele drept realitate <sanda>: și să ne mințim singuri <sanda>: mă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
roată bizară începea sa se contureze pe cer ca un curcubeu de cenușă, și, alături de ea, un om călare pe un cal uriaș. Pascalopol părăsi drumul de căruță, pe care, din cauza unor nămoliri mai vechi, rămăsese șanțuri groase, solidificate, de tină, și o tăie de-a dreptul pe câmp în direcția calului fabulos și a aureolei fumurii. Se distinse pe încetul o roată ca de moară, mereu enormă, și un om călare, apoi roata se micșoră puțin, și călătorii cei tineri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
margine, se ivi călare, cu un băț în mână, un om aproape gol, cu pielea tot așa de neagră și de mânjită de noroi uscat ca și a bivolilor. Degetele picioarelor atârnând fără scări erau îmbrăcate într-o coajă de tină. Noroiul în care intrase i se lipise în țurțuri de perii fluierelor. Sudoarea, îngroșată cu colb, îi brobona fruntea adăpostită sub o pălărie mică, ardelenească, foarte unsuroasă, și semănând cu tichia lui Mercur. Părea Hermes însuși, rătăcit prin nămoluri, cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
asupra sa datul morții, purtând mărturia că tu te împotrivești celor trufași. Și totuși, un om, o neînsemnată frântură din zidirea ta, vrea să te slăvească. Tu l-ai îndemnat să-și afle bucuria lăudându-te pe tine, căci pentru tine ne-ai zidit, iar inima noastră este neliniștită până să-și afle odihna în tine. 1.1 Ingredientele fericirii în viața consacrată În paginile acestei cărți ne referim în special la cei care au făcut o alegere de consacrare totală
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Și, fericit că mai vedea soarele, se rigli la cerul albastru. Codoșul, cu mâinile în buzunare, privea rampa și malurile înverzite. Aici se simțea el bine totdeauna. Îi pierea frica Ungă locul sălbatic și larg, unde nu te putea nimeni tine în gheara lui. Culese un fir de măselariță și-l fărîmită între degete. Tare era bine la soare, cu cerul ăsta deasupra... Gheorghe a aflat că Oacă murise la spital, la Filaret. Au mers de -lau scos și -lau dus
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]