1,843 matches
-
permise, bancnote sau alte produse periclitate de a fi falsificate. În mod obișnuit tipografiile adăpostesc și secțiile necesare pentru crearea și pregătirea materialului de imprimat, cât și pentru prelucrarea necesară după tipărirea propriu-zisă (împăturire, împachetare, expediere etc.). În România centre tipografice importante se află la București, Timișoara, Brașov și în alte orașe mari. Există mai multe feluri de tipografii:
Tipografie (întreprindere) () [Corola-website/Science/324562_a_325891]
-
Metro (denumirea oficială: limbajul de design Microsoft) este numele obișnuit și fostul nume de cod al unui limbaj de design de inspirație tipografică creat de Microsoft, destinat inițial utilizării pe Windows Phone. Un principiu esențial al limbajului Metro este aducerea în prim-plan a conținutului aplicațiilor, accentul punându-se mai mult pe tipografie și mai puțin pe grafică. Primele manifestări ale principiilor Metro
Metro (limbaj de design) () [Corola-website/Science/330153_a_331482]
-
Mai târziu, principiile Metro au fost incluse în Windows Phone, pe Microsoft.com, în versiunea actualizată a tabloului de bord al Xbox 360, în Windows Server 2012 și în Windows 8. „Metro” are la bază principiile de design ale stilului tipografic internațional. Stilul se întrevedea deja în Windows Media Center pentru Windows XP Media Center Edition, unde textul era preferat ca formă principală de navigare. Interfața aceasta a fost păstrată în versiunile ulterioare ale Media Center. În 2006, Zune și-a
Metro (limbaj de design) () [Corola-website/Science/330153_a_331482]
-
limbaj de design semnele întâlnite de obicei la sistemele de transport în comun; de exemplu, cele din sistemul de tranzit King County Metro, care deservește zona metropolitană Seattle, unde își are sediul Microsoft. Limbajul de design pune accent pe calitatea tipografică și folosește text mare, care atrage privirea. Potrivit Microsoft, este un limbaj „elegant, rapid și modern”, distanțându-se de interfețele bazate pe pictograme ale sistemelor de operare Windows, Android și iOS. Fonturile folosite au la bază familia de fonturi Segoe
Metro (limbaj de design) () [Corola-website/Science/330153_a_331482]
-
cea mai mare parte, fonturile diferă doar prin mici detalii. Diferențele dintre Segoe UI și Segoe WP se văd mai bine la caracterele numerice. Segoe UI din Windows 8 prezintă diferețe evidente - ca și Segoe WP. Printre caracterele cu diferențe tipografice considerabile se numără 1, 2, 4, 5, 7, 8, I și Q. Microsoft a conceput acest limbaj de design anume pentru a grupa activitățile comune, accelerându-le astfel execuția. Acest obiectiv a fost atins prin eliminarea elementelor grafice de prisos
Metro (limbaj de design) () [Corola-website/Science/330153_a_331482]
-
Universității Maghiare de Artă Plastică Mintarajztanoda cu profesorii László Hegedűs, Tivadar Zemplényi. Și-a definitivat formația artistică la Viena, München, Berlin și Paris. Circumstanțele morții sale au rămas neclare până în prezent. Földes și-a canalizat talentul de grafician spre arta tipografică, implicându-se în creația de afișe. Împreună cu Lipót Sátori, au pus temelia creației maghiare de afișe cinematografice. Földes a fost un artist prolific, a proiectat numeroase afișe politice și comerciale. S-a remarcat de asemene ca pictor și grafician de
Imre Földes Feld () [Corola-website/Science/330251_a_331580]
-
sa în cadrul serviciului sanitar al armatei. După război a rămas la Sofia unde a înființat primul ziar umoristic bulgar și a condus alte publicații, între care primul cotidian bulgar, "Glas", și ziarul "Narodna Vola". Tot el a înființat prima societate tipografică din țara de la sud de Dunăre (denumită „Sfinții Chiril și Metodiu”). Ca efect al implicării sale în luptele politice din Sofia, lui, soției și celor doi copii le-a fost fixat domiciliu obligator în localitatea Lom, pe malul Dunării. În
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
În tehnoredactarea computerizată și grafică pe calculator, un font este definit că o unitate ce compune un set complet de caractere având aceeași politică tipografica și același stil, corp tipografic și grosime. Termenul de font provine din faptul că primele fonturi au fost făcute dintr-un aliaj de plumb și antimoniu topit, pentru a reproduce mai multe caractere identice într-un singur mod. Termenul "font
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
În tehnoredactarea computerizată și grafică pe calculator, un font este definit că o unitate ce compune un set complet de caractere având aceeași politică tipografica și același stil, corp tipografic și grosime. Termenul de font provine din faptul că primele fonturi au fost făcute dintr-un aliaj de plumb și antimoniu topit, pentru a reproduce mai multe caractere identice într-un singur mod. Termenul "font" provine din a cuvântul francez
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
fonturilor Type 1 este acela că ele sunt disponibile pe piată pe o perioadă mai lungă de timp decât fonturile TrueType, constituind astfel principala alegere a designerilor și a celor ce lucrează în domeniul tehnoredactării computerizate. Cele mai multe birouri de servicii tipografice (care oferă servicii de tipărire a materialelor tipărite la imprimante de înaltă rezoluție, a diapozitivelor etc.) utilizează fonturi Type 1. “True Type”, o componentă a sistemului Truelmage al firmei Microsoft, ulterior preluat și de alte sisteme de operare cum ar
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
tipărit pe un alt calculator, fonturile pe care le-am utilizat pot fi incluse în fișierul documentului respectiv. Această facilitate a fost introdusă odată cu TrueType, nefiind prezenta în Type 1. Dimensiunea textului este de obicei măsurată în unități numite „puncte tipografice”. Un inch are 72 de puncte tipografice. Greutatea unui anumit font este raportul dintre grosimea unui caracter și înălțimea lui. Un font poate veni cu mai multe greutăți, de la "ultra-light", "extra-bold" sau "negru"; în general, fiecare font are între 4-6
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
care le-am utilizat pot fi incluse în fișierul documentului respectiv. Această facilitate a fost introdusă odată cu TrueType, nefiind prezenta în Type 1. Dimensiunea textului este de obicei măsurată în unități numite „puncte tipografice”. Un inch are 72 de puncte tipografice. Greutatea unui anumit font este raportul dintre grosimea unui caracter și înălțimea lui. Un font poate veni cu mai multe greutăți, de la "ultra-light", "extra-bold" sau "negru"; în general, fiecare font are între 4-6 greutăți. Fonturile pentru birou, internet și non-profesionale
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
romantismului au contribuit la dezvoltarea artei in Imperiul Otoman al acelor timpuri. În secolul al XVIII-lea și al XIX-lea în anturajul ambasadorilor, împreună cu turiștii ori pe cont propriu, la Istanbul au venit un număr mare de pictori. Tehnicile tipografice, care au început sa fie utilizate in Europa în această perioadă, au condus la posibilitatea răspândirii descrierilor realizate de către acești pictori prin intermediul albumelor gravate și al călătoriilor. Aceste tehnici au făcut posibila apariția Orientalismului în secolul al XIX-lea . Picturile
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
tipografii și în [[Salonic]], [[Edirne]] și [[Izmir]], iar cărțile tipărite de ei erau scrise în [[limba ebraică]], [[limba spaniolă]], [[limba greacă]] sau [[limba latină]], în această privință cele în [[limba arabă]] sau în [[limba turcă]] fiind interzise. Remarcați în domeniul tipografic s-au făcut și [[armeni]]i, primul tipograf armean, Abgar, instruit în acest domeniu la [[Veneția]], a construit o tipografie la Istanbul, în anul [[1565]]. Din acel moment, prin intermediul tipografiei, foarte răspândită printre armeni, pe lângă cărți au început să se
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
Bahr-i Siyah) - [[1724]], una a [[Iran]]ului (Memalik-i Iran) - [[1729]], una a [[Egipt]]ului și una a [[Asia Mică|Asiei Mici]]. Moartea lui İbrahim Müteferrika, survenită la doar trei ani de la tipărirea cărții "Ferheng-i Șuuri", va conduce la stagnarea activității tipografice. În anul [[1755]], ginerele său, Ibrahim Efendi reușește doar să retipăreacă dicționarul "Van Kulu". Apoi, după aproximativ 30 de ani de inactivitate a fost cumpărată de către Beylikçi Rașid și Vak’a-nüvis Vasıf Efendi, tipărindu-se cărțile intitulate "Sâmi", "Suphi ve
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
esteticii și a frumuseții. Și dorința de a avea o transcendență continuă.” Will Gompertz de la NME a scris că ”acesta este un cover clasic. Atunci cand listezi 100 cele mai bune cover-uri ale secolului 21, acesta va fi chiar acolo sus. Tipografic este un ĂĂ+, vizibil este un AAA”. Mai tarziu, Gâgă a dezvăluit, de asemena, pe pagina ei de Facebook că ”primele 500,000 de copii fizice "ARTPOP", cu LADY GÂGĂ + ARTPOP îndepărtate de o folie roz metalică + folie argintie metalică
Artpop () [Corola-website/Science/331226_a_332555]
-
și Evangheliar (1512), realizate la Târgoviște, vatra tipăriturilor din Țara Românească. De aici, mai târziu, va porni Coresi, cel care va sădi în mintea oamenilor ideea că "și în limba română se poate citi cuvântul Domnului" și a cărui activitate tipografică desfășurată atât la Târgoviște, cât și la Brașov este ilustrată în expoziție (Triod Penticostar - 1578, Evangheliar slavonesc -1579, Evangheliar român - 1561). Impunerea limbii române în tipărituri este evidențiată prin cărțile scoase de sub presă în secolul al XVII-lea, atât în
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
cu caracter regulat: Curierul Românesc (1829), editat de Ion Heliade Rădulescu, Albina Românească (1829), a lui Gheorghe Asachi, și Gazeta de Transilvania, tipărită de George Barițiu. Un interes deosebit din partea vizitatorilor îl stârnesc și celelalte obiecte expuse în muzeu: ornamentele tipografice, inelele sigiliare, xilogravurile, valoroasele legături de carte și tiparnița din secolul al XVIII-lea, piesa de rezistență a expoziției. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având .
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
și Evangheliar (1512), realizate la Târgoviște, vatra tipăriturilor din Țara Românească. De aici, mai târziu, va porni Coresi, cel care va sădi în mintea oamenilor ideea că "și în limba română se poate citi cuvântul Domnului" și a cărui activitate tipografică desfășurată atât la Târgoviște, cât și la Brașov este ilustrată în expoziție (Triod Penticostar - 1578, Evangheliar slavonesc -1579, Evangheliar român - 1561). Impunerea limbii române în tipărituri este evidențiată prin cărțile scoase de sub presă în secolul al XVII-lea, atât în
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
cu caracter regulat: Curierul Românesc (1829), editat de Ion Heliade Rădulescu, Albina Românească (1829), a lui Gheorghe Asachi, și Gazeta de Transilvania, tipărită de George Barițiu. Un interes deosebit din partea vizitatorilor îl stârnesc și celelalte obiecte expuse în muzeu: ornamentele tipografice, inelele sigiliare, xilogravurile, valoroasele legături de carte și tiparnița din secolul al XVIII-lea, piesa de rezistență a expoziției. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având .
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
lucrărilor în limba indiană. Precursorul original al sistemului Hunterian a fost o metodă de transliterare dezvoltată de Charles Wilkins, numit uneori în literatura engleză de specialitate „"părintele tipografiei devanagari"” deoarece acesta a fost de asemenea creatorul primului set de caractere tipografice devanagari. William Jones, care a fondat și Societatea Asiatică, a continuat dezvoltarea metodei de transliterare. Acesteia i-a fost dată o formă mai completă la sfârșitul secolului al XIX-lea de către William Wilson Hunter, pe atunci general topograf al Indiei
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
preocupată și de noul ca tehnică în arta picturală - denumită de artistă - ROLOGRAFIE - uneori cu aspect cvasipointilist. Dar, acest stil nu constituie o dominantă în reprezentările sale, realizând cu predilecție lucrări în mai multe tehnici (ulei, acuarelă, tuș, pastel, cerneluri tipografice etc.). Aceasta deține un palmares impresionant de expoziții atât în țară, cât și în strainătate. Expoziții colective în țară și în străinătate 1959 - exp. profesorilor din Școala populară de Artă 1966 - exp. grup profesori și absolvenți 1968 - exp. grup profesori
Marinella Tucaliuc () [Corola-website/Science/335699_a_337028]
-
a fost tipărită în anul 2007, după numai trei ani de lucru. Emilian Drehuță a fost coordonatorul lucrării, precum și membru al colectivului care a redactat această carte, importantă prin conținutul său bogat de idei, evenimente, fapte, oameni și prin ținuta tipografică și artistică, fiind prima lucrare de acest gen referitoare la un județ apărută în literatura de specialitate din România. A doua ediție, revizuită și mult îmbunătățită, cu peste 330 de articole noi și cu peste 160 de pagini în plus
Emilian Drehuță () [Corola-website/Science/335744_a_337073]
-
care adună toate proiectele "Sacho pentru a alcătui cronicile domniei acelui rege. " Cronicile primilor trei regi: Taejo (1392-1398), Jeongjong (1399-1400), si Taejong (1401-1418) au fost scrise de mână. Începând cu domnia regelui Sejong (1418-1450), cronicile au fost tipărite cu caractere tipografice din metal sau lemn ceea ce la face diferite de cele chinezești sau japoneze care sunt scrise în totalitate manual. Cronicile erau păstrate în patru exemplare. Pentru a stoca cronicile s-au stabilit patru locuri de arhivare: Chunchugwan, județul Chungju, județul
Cronicile Dinastiei Joseon () [Corola-website/Science/332693_a_334022]
-
la ctitorie pe nepotul său, logofătul de Vistierie Radul Atanasievici (adică „fiul lui Atanasie”, probabil nepot de frate) C G. D. Florescu, "Din vechiul București..." O familie de cărturari numită Râmniceanul, vestită în epocă, s-a distins printr-o intensă activitate tipografică în cadrul Episcopiei Râmnicului. 1750 - înainte să se călugărească la Schitul Țigănești-Ilfov, Safta Asan-Micșunescu, mama lui Constantin III (Dinu) Bălăceanu, de la Stolnici, lasă acestuia "„o casă în București, în mahalaua Sf. Dumitru” "C "Reconstituirea ipotetică.., "p." "9 1754 Noiembrie 30 - noii
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]