1,911 matches
-
Ce-și omoară ai lor prunci Fără milă, fără dor În pîntece și-i omor. Și de aicea la alt vad Tot la iad, la iad, la iad. Vai!În iad cînd mă uitai Ce văzui mă spăimîntai. Văzui Împărați tirani Cu gîtu de bolovani. Și de-aici calea lăsînd Mai Înainte mergînd La stînga că mă uitai Ce văzui mă Întristai. Văzui raiul Încuiat Poate, pentru al meu păcat. Și de aicea că plecai Tot Înainte la rai. La dreapta
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Teatrul Național din București la propunerea lui Liviu Rebreanu, a fost compusă în 1931, retranscrisă și modificată târziu, după un manuscris deteriorat. Protagonistul, filantropul Ilie Basarab, întemeiază „Liga” cu scopul de a asana societatea, arătându-se intransigent, ca un adevărat „tiran” al adevărului. Dar personajele sunt schematice, axul dramei este fragil, ideile se articulează bombastic, cu accente lirice, hiperbolice, care duc - involuntar - la caricatura sublimului căutat. „Portretele eseistice” din volumul Coloane care cresc necontenit (1999), evocări și pagini memorialistice mai degrabă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
sau nu, și o serie de confuzii și mai ales de omisiuni. Notez, deocamdată, doar două dintre ele, care mi se par esențiale. Opinia publică trebuie bine informată: 1. Rezistența intelectuală n-a avut ca obiect numai răsturnarea a doi tirani odioși și a clanului lor. Ea s-a îndreptat și împotriva sistemului care a făcut posibilă această dictatură. Rezistență, deci, nu numai împotriva unor persoane, ci și a sistemului, care le-a produs. Iar acesta are un nume precis: comunismul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fi fost, oricum, o simplă emanație a lor. În privința prezenței sau absenței unui lider militar proeminent față de corpul de ofițeri, se poate vorbi de "autocrație" sau de "tiranie militară". O caracteristică importantă a acestui tip de regim este că, atunci când "tiranul" ajunge să domine complet armata și să guverneze în manieră total subiectivă, tirania militară devine un regim personal de tipul celui tratat mai sus. Câteva din aceste regimuri au fost etichetate ca "cleptocrație" [Permutter, 1981: 41], pentru a indica amestecul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mecanismelor unei reprezentații, cu lovituri de teatru și schimbări de direcție neprevăzute, pe care opinia publică le urmă rește cu sufletul la gură. Și avem mai ales, ca în tragediile clasice, două prototipuri umane cu mare încărcătură simbolică: atotpu ternicul tiran, conducător fără scrupule, bogat și desfrînat, iar de cealaltă parte, imaginea îns-și a slăbiciunii: femeia emigrată din Africa, care își crește singură copilul și are o slujbă umilitoare și... riscantă (atâta doar că, după revelațiile ulterioare, nu a mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Mai mult ca niciodată, mă fascina, așa cum fascinează istorisirile despre crime subtile, în care răul atinge deodată o dimensiune metafizică, aproape supranaturală, împlinind astfel, chiar și fugar, nevoia noastră de el. Iată de ce suportăm cu atîta ușurință teroarea impusă de tirani. Arbitrariul și imprevizibilul sunt printre cele mai eficiente mijloace de supunere. Orice om se poate pregăti cumva, sau chiar poate para o lovitură dacă e conștient de un pericol iminent, dar sublimul forței manipulatorii rezidă în distribuția aparent întîmplătoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
iar Cântec românesc îi îndeamnă pe români să se facă cunoscuți în lume „cu fapte tot mărețe”. Din Sfătuirile patriotice, scrise în 1821, cea mai cunoscută rămâne Glasul poporului subt despotism, străbătută de un grandios patos justițiar îndreptat împotriva „cumplitei tiranii” și de visul libertății robilor care „își rup fiarele”: „Răscoală-te, inima mea, din a răbdării boală!/Grozav! Grozav ai suferit! Grozavă te răscoală!/ Să tremure! Să tremure cumplita tiranie./ Zdrobită azi în pulbere, pe loc să nu mai fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
și păstrând pentru ei înșiși Satisfacția. Rămâne de văzut sub ce formă nouă se manifestă această tristă tendință. Opresorul nu mai acționează direct cu propriile forțe asupra oprimatului. Nu, conștiința noastră a devenit mult prea meticuloasă pentru asta. Există încă tiranul și victima, dar între ei se plasează un intermediar care e statul, adică legea însăși. Ce altceva mai în stare de a face să tacă scrupulele noastre și, ceea ce e poate mai apreciat, să învingă rezistențele? Deci, toți, cu orișice
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
responsabilitatea care ar apăsa asupra guvernului. Socialiștii care au inventat aceste nebunii, și care, în zilele de nefericire, le insuflă în spiritul maselor, își decernează în mod liber titlul de oameni avansați, și nu fără un oarecare pericol uzul, acest tiran al limbilor, validează cuvântul și judecata pe care o implică. Avansați! acest îndemn presupune că acești domni au o vedere mai lungă decât cea vulgară; că singura lor greșeală este că sunt prea avansați față de acest secol, și că dacă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ea. Nu este dar salvare în izolare ci numai în națiune și, pe o treaptă mai sus, într-o cooperare a popoarelor. Naționalismul și cosmopolitismul sunt două aspecte de obicei combinate la 1848 și acordate cu democrația pe motivul că tiranii împiedică libera dezvoltare a noroadelor divine. Și Bălcescu vorbește împreună cu alții de progres, de "marșul general al omenirii". Omenirea merge "gradat către perfecția sa, către absolut, către nemărginit, către Dumnezeu". Aci nu e vorba de vreun evoluționism optimist ci de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Caracterul de Marsilieză română l-a putut lua însă Un răsunet (Deșteaptă-te, romîne) de ardeleanul Andrei Mureșanu (1816-1863), imn profetic și grav, plin de strigăte solemne: Deșteaptă-te, romîne! din somnul cel de moarte, În care te-adînciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani! Și în alt Resunet, poetul își verificase printr-un grozav blestem vocația lui profetică, de izvor biblic: Întunecă-te, soare, ș-aurita ta lumină
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Cu cedri-a căror frunte se-nalță pîn' la nori, Cu munții săi gigantici, din cari furioase Șiroaie cad și umplu prăpăstii negricioase Cu zgomote și urlet ce umple de fior. El caută "poezia ce muge ca furtuna", biciuind pe tirani, iar neliniștea blazată a lui Childe Harold se preface la el într-o ardoare valahă de explorație pe munte, bălți, bărăganuri: Dar sufletul meu vecinic spre negre țărmuri zboară, El vrea mișcări, sensații de-acele ce doboară Și-n lupte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Dîndu-și seama că e o existență aparte în univers, Dănuț începe să încerce sentimentul vanității, să aibă gravitatea individului care luptă, orgoliul viril. El visează că un sultan fură pe Olguța și pe Monica și el le scapă din mâinile tiranului, după care ispravă cele două fete "îngenunchează și-i sărută mîinile". La fete se conturează armele feminității. Monica e languroasă, plină de sentiment, și se lasă trasă de coade în chipul cel mai ispititor. Olguța, dimpotrivă, îl distruge pe sălbaticul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În clipa care bate le-mpreuni: Când fericiți lipim la piept feciorul, Îmbrățișăm într-însul pe străbuni. De profundis tratează sobru, nu fără gravități, sentimentul eredității: Străbunii mei din vremuri legendare, Al vostru suflet de umili țărani A dormitat sub secolii tirani Ca sub un greu de lespezi funerare. De reținut de asemeni o îmbarcare mistică: Voi sfărâma sub pleoape tot spațiul din jur Și-mi voi culca suspinul pe norul meu: șalupă Ritmată de arhangheli, la proră și la pupă, Cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vieții" (The Postmodern Turn. Essays in Postmodern Theory and Culture, p. 198). 165 Spre ilustrare, un mic fragment ce arată relaționarea cu o serie de idei ale modernismului: "Critica omului modern: "omul bun", însă stricat și corupt de instituții rele (tirani și preoți) rațiunea ca autoritate; istoria ca depășire a erorilor; viitorul ca progres; statul creștin ("Dumnezeul mulțimilor"" activitatea sexuală creștină (sau căsătoria); imperiul "dreptății" (cultul pentru "umanitate"), "libertatea"" (Friedrich Nietzsche, Voința de putere, trad. și studiu introductiv de Claudiu Baciu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
arbitrar al împăratului se referă la carmen, nu la error, fapt pe care și-l asumă, dar pe care nu poate să-l mărturisească. Poetul declară clar că: "Alterius facti culpa silenda mihi." Așadar, silendus error reflectă tăcerea impusă de tiran, nu opțiunea poetului. Ovidiu avea la Roma familia și, în cazul unei opoziții fățișe, Augustus putea să se răzbune mai dur. Dacă Ovidiu ar fi făcut parte dintr-un cerc antiaugustan, n-ar fi spus că delictul aliquid vidi a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
59). Creația de exil a lui Ovidiu are o arhitectură muzicală în care contrapunctul este suferința tragică. Ovidiu n-avea voluptatea suferinței în sens dostoevskian și nici durerea omului umil din cetatea barbară, ci sentimentul tragic al poetului fulgerat de tiran. Prin creația sa de exil, poetul inaugurează în literatura latină elegia ciclică a surghiunului. Transfigurând trăiri lirice succesive, ca răsfrângeri ale unei emoții prezente, deschide drumul liricii retrospective europene. Exilul care dezbină ființa poetului implică recucerirea fericirii apuse și trăirea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sale la obârșii. Augustus e numit caesar, sinonim cu autocrator, sau, alteori, emfatic, deus sau caeleste numen. Adulația și lamentația sunt însă semne retorice, cu rol persuasiv, într-un discurs poetic de restitutio in integrum a destinului său schimbat de tiran. Prin atitudinea sa din exil, Ovidiu inaugurează un model atipic de rezistență și reabilitare în fața teroarei istoriei, bazat pe un logos al protestului camuflat. Opera de exil a lui Ovidiu se leagă prin fire nevăzute de regimurile totalitare, dobândind valoare
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
rezistență și reabilitare în fața teroarei istoriei, bazat pe un logos al protestului camuflat. Opera de exil a lui Ovidiu se leagă prin fire nevăzute de regimurile totalitare, dobândind valoare de parabolă și reflectând relația dintre spirit și putere. Scriitorii și tiranii sunt antinomici. Ovidiu declară cu superbie îndreptățită de veacuri: "Ingenio tamen ipse meo comitor fruorque / Caesar in hoc potuit iuris habere nihil" (Tristia III, 7, 47-48). Proclamarea autonomiei conștiinței artistice ne amintește de motivul rămas în germene în Fasti: "Est
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
toți îi laudă și-i binecuvânteză pentru bunătatea și pentru ospitalitatea lor generoasă. Din prima categorie îi citează pe: Antiphates, regele lestrigonilor, de a cărui ferocitate antropofagă s-au salvat cu greu doar Ulise și cu o singură navă; Apolodor, tiranul Casandrei; Alexandru, barbarul tiran din Fere; Falaride, faimosul tiran din Agrigento, care l-a ars pe Perillus, inventatorul celebrului taur de bronz; din a doua categorie face trimitere numai la Alcinoos, devenit celebru, cum se știe, grație excelentei primiri oferite
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru ospitalitatea lor generoasă. Din prima categorie îi citează pe: Antiphates, regele lestrigonilor, de a cărui ferocitate antropofagă s-au salvat cu greu doar Ulise și cu o singură navă; Apolodor, tiranul Casandrei; Alexandru, barbarul tiran din Fere; Falaride, faimosul tiran din Agrigento, care l-a ars pe Perillus, inventatorul celebrului taur de bronz; din a doua categorie face trimitere numai la Alcinoos, devenit celebru, cum se știe, grație excelentei primiri oferite lui Ulise. În această enumerare de exemple tipice, se
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fiind comparat cu Antiphates, regele lestrigonilor (de altfel, acesta nu este singurul loc unde Ovidiu îi atribuie împăratului un asemenea titlu deloc măgulitor), al doilea, în schimb, cu Alcinoos. În plus, precursorii lui Augustus par a fi sugerați prin numele tiranilor Apolodor, Alexandru și Falaride. E de la sine înțeles că, denigrându-l pe Augustus și elogiindu-l fățiș pe Cotys, Ovidiu intenționează să capteze bunăvoința acestuia din urmă, pentru a putea fi primit la curtea sa. Ciudată încercarea poetului din Sulmona
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
școala căruia a crescut și căruia i-a adus elogii funebre pentru că a murit apărând ideile republicane. Se căsătorise cu Porcia, fiica lui Cato și văduva lui Bibulo, hrănită așadar în spirit anti-Cezar. Era adeptul doctrinelor stoice pentru care asasinarea tiranului era o datorie socială, fără să conteze că tiranul îi era rudă, soț sau chiar tată. La acestea se gândea Ovidiu când făcea referire la Brutus și la "discursurile" sale; și nu numai Ovidiu ci și toți romanii republicani sau
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
elogii funebre pentru că a murit apărând ideile republicane. Se căsătorise cu Porcia, fiica lui Cato și văduva lui Bibulo, hrănită așadar în spirit anti-Cezar. Era adeptul doctrinelor stoice pentru care asasinarea tiranului era o datorie socială, fără să conteze că tiranul îi era rudă, soț sau chiar tată. La acestea se gândea Ovidiu când făcea referire la Brutus și la "discursurile" sale; și nu numai Ovidiu ci și toți romanii republicani sau de orientare republicană 249. Mai mult, M. Junius Brutus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
asemenea momente dramatice, din cauza morții lui Paulus și a lui Augustus, poetul sulmonez se gândește tot la răzbunarea împotriva dușmanilor săi (și ai lui Brutus). Brutus ar trebui să fie un instrument inflexibil al acestei răzbunări, așa cum au fost contra tiranilor primul Brutus împotriva lui Tarquinius Superbus și al doilea Brutus împotriva lui Cezar. C. Pomponius Graecinus 258 a fost un prieten destul de apropiat de Ovidiu încă din tinerețe 259. Este consulul din 769 a.u.c. (= 16 d.H.). Ovidiu îi
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]