3,898 matches
-
pe care o are Cuvîntul se realizează, într-adevăr, acea ciudată adeziune care face ca, atunci cînd Conducătorul-profet se adresează mulțimii, mulțimea, la rîndul ei, să se exprime prin el. Lui Hitler îi place să apară ca un fel de tobă, ca o cutie de rezonanță: vocea sa nu-i altceva decît acea voce amplificată, mediatizată, a tuturor bărbaților și femeilor din Germania. "Eu nu pot fi nimic fără voi, spune el, și tot ceea ce sînteți voi sînteți pentru mine". E
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pănura trebuia să se și usuce. În preajma Crăciunului toate aceste munci erau Întrerupte, pentru că pregătirea pentru Sfintele Sărbători, tăierea porcului și prepararea lui cereau timp, uneori câte patru zile. Mai Întâi era pomana porcului, iar apoi se făceau cârnații, cartaboșii, toba, etc. În această perioadă toată casa era numai o zdroabă. Totul trebuia să iasă ca la carte. Altfel, ce fel de bucate punea gospodina pe masă În ziua de Crăciun? Cu ce Își servea musafirii? De multe ori bărbații care
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
doua a liceului. Nu mai știu exact în ce clasă. Cât privește Cream, gândește-te numai la o trupă cu cei mai buni muzicieni ai momentului pe instrumentele lor: Eric Clapton la chitară, Jack Bruce la bass, Ginger Baker la tobe, primii doi și excepționali vocaliști, iar Bruce frecventând și pianul și o mulțime de alte instrumente!, cântând împreună melodiile din Fresh Cream, Disraelli Gears sau Wheles of Fire (1968-1968), pentru a încheia cu Goodbye Cream, albumul de despărțire. Acum se
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Hristache (învățătorul satului), Popa (Rusenescu) Constanța, Popa (Basoc) Margareta (n. 1932), Popa (Caloianu) Maria, Tătărăscu Liviu, Tătărăscu (Petroni) Măndița (învățătoare). Semnalăm, GENERAȚIE INUTILĂ și la Giurgioana Definiția pentru afirmația de mai sus ar fi inutilitatea unor persoane, numeroase, care chiar tobă de carte fiind, sau purtând decenii de experiență, nici nu sunt băgați în seamă. Doctori în științe, cercetători, politicieni cu funcții importante ajunși la pensie nu mai valorează nimic, nici copiii proprii nu-i iau în seamă ! Tot așa și
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
cu fragmentele citate. Mai mult decît atît, unele secvențe, devenite ermetice într-un mit, se dezleagă prin lectura paralelă cu texte corespondente din alte narațiuni. Spre exemplu, Enkidu se oferă să coboare în infern pentru a aduce de acolo pukku (toba) și mikku (bețișorul de tobă), obiecte sacre, atribute ale zeiței Inanna și, cu siguranță, ale zeului-păstor, Dumuzi (prin extensie, și ale păstorului carpatic, devenite fluier și botă). Ca și în cazul lui Orfeu, accesul în lumea subpămînteană era permis celor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
decît atît, unele secvențe, devenite ermetice într-un mit, se dezleagă prin lectura paralelă cu texte corespondente din alte narațiuni. Spre exemplu, Enkidu se oferă să coboare în infern pentru a aduce de acolo pukku (toba) și mikku (bețișorul de tobă), obiecte sacre, atribute ale zeiței Inanna și, cu siguranță, ale zeului-păstor, Dumuzi (prin extensie, și ale păstorului carpatic, devenite fluier și botă). Ca și în cazul lui Orfeu, accesul în lumea subpămînteană era permis celor vii cu condiția respectării unor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu se putea, îți tăia respirația. Apoi, dând sticla cu tărie lui Gabi, i-am chemat la masă. Au mâncat câte două castroane, cu pâine introdusă bucățele în ciorbă. Făcuseră niște burți, că omorai puricele pe ele ca pe o tobă. I-am întrebat dacă mai vor și saramură, dar ei m-au refuzat politicos, doar o cafea și ciocolată, a zis Gabi. Când au venit băieții-ghid, le-am spus să-mi aducă vreo douăzeci de ouă și patru litri de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
seama că taica nu mai urmărea de mult conversația. De după liziera pădurii din sud, pe unde o cotea drumul Giurgiului, apăru un pâlc de călăreți. Scurt, vodă se întoarse spre comișii care-l însoțeau și ordonă: — Să-nceapă muzicile turcești. Tobele și alămurile. Din grupul de călăreți ce se apropiau se desprinse unul care pornind într-un galop nebunesc veni să salute și să anunțe că marele sultan stăpân peste pământ și mare a avut bunătatea să trimită un imbrohor purtător
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui în același galop nebunesc. La un semn, seimenii călări, strângând ca o coardă frâiele și arcuind gâturile cailor se aliniară și, în două șiruri pe marginile drumului, porniră îndată în pas de manej. Turcii care se apropiau încetiniră trapul. Tobele răpăiau ritmat iar bidiviii, ridicând grațios copitele din față, se încadrau perfect în bătaia lor. Dulamele roșii ale seimenilor păreau și mai colorate în lumina soarelui de prânz. Când distanța dintre cele două cete de călăreți a fost cam de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mirosurile și zgomotele specifice unei îngrămădiri de oameni și cai. De-abia s-au ridicat corturile, s-au deshămat caii și s-au aprins focurile, că din înălțimea dealului au început să se audă hăulituri. Din vârful colinei se auzea toba și niște țipete stridente, ca și cum cineva strunea o herghelie de cai. Zvon de copite nu se auzea. Ziua fusese senină și acum după-amiaza era caldă. Pe măsură ce hăuliturile se apropiau, devenind tot mai distincte, din partea opusă, de pe alt deal, începură să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Fatîh că nu va mai putea ține asediul cetății din cauza căldurii verii. Atunci s-a jurat padișahul că de va cuceri orașul, orice ostaș să aibă voie să jefuie cum vrea și să ucidă pe cine vrea. Tăceau trâmbițele, încetau tobele și pe deasupra armatei pe care o înghițea în depărtare orizontul se ridicau glasurile agalelor care țipau spre oșteni jurământul sultanului. De dincolo de ziduri, asediații ascultau și ei cu groază...” Povestea înainte Gheorghios Maiota, mai atingea din când în când cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
primit în dar de la sultan. Beizadea Constantin domina de pe calul său garda de ieniceri a garnizoanei de la Turtucaia comandată de seraschierul cetății și el tot călare. La apropierea convoiului, muzica militară turcească a început să cânte și să bată din tobe și din chimvale. O clipă, călăreții care veneau s au oprit și, urmând exemplul voievodului, au descălecat. Kuciuk Selin, surprins, a descălecat și el. Muzicile turcești au tăcut și Brâncoveanu, detașându-se de grup, a pornit să străbată distanța de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din ei simțind împletirea bătăilor inimii celuilalt cu ale sale și se pomeni că-i soptește tânărului: — Ce mare te făcuși, Constantine, și ce frumos..., apoi, des prinzându-se din îmbrățișare, spuse tare: — Și voi să trăiți întru mulți ani! Tobele răpăiră scurt și se opriră. Dinspre cetate venea tânguită chemarea muezinilor. Musulmanii se întoarseră cu fața spre răsărit, încredințând mișcării mute a buzelor tainele rugăciunilor lor. Creștinii, respectându le reculegerea, lăsau gândurilor toată emoția regăsirii. „De ce fel de grijă și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ctitoriile măriei sale, dar de neica Dinu se pare că nu mai are nevoie, asta judecând după anticarii care au bătut drumul de la Stambul la Odrii doar ca să-i arate lui Ștefan ce cărți au. Cam firav Ștefan ăsta... și-i tobă de carte, ca Scarlat al Mavrocordatului. Uite-l cum doarme Constandinul Stancăi ajuns domn pe viață. Cine ar zice că omul ăsta blajin și liniștit lucrează prin oamenii lui tot timpul... Visarea îi fu brusc întreruptă și marele spătar întoarse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toți trei: vodă Ștefan, tatăl său marele stolnic și marele spătar. A doua zi, înainte ca să plece Curtea la Târgoviște, divanul a aprobat legea prin care se desființa văcăritul, darea pe care Brâncoveanu o înființase constrâns de austrieci. Toboșarii băteau tobele în piețele târgurilor ca să se adune prostimea și când răpăitul ritmic înceta, dieci cu glasuri pițigăiate citeau documentul prin care mulțimea era anunțată că Io Ștefan Voievod în marea lui grijă pentru norod ridică apăsarea plății văcăritului ca fiind nedreaptă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantin, noi o să fim primii, neica Ianache și cu mine. O să încercăm, deși știi, aș vrea să știi asta, până acum am fost împreună, dar de murit, fiecare moare singur, așa cum îi dăruiește Dumnezeu sfârșitul. Singur... Un răpăit scurt de tobe turcești și sunete de trâmbițe vesteau apropierea sultanului. Întoarseră privirile. Pe divanurile acoperite cu mătăsuri și perne roșii, sub corturile deschise erau adunați toți ambasadorii europeni la Înalta Poartă - capuchehaiele -, toți demnitarii otomani, pașale cu unu sau două tuiuri, veniți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i, frate, iubește-i în clipele puține care ți-au mai rămas, iubește-i în asemenea măsură încât, la Înspăimântătorul Județ, Hristos să-ți spună: „L-ai iubit pe cel mai mic dintr-ai Mei, pe Mine M-ai iubit”. Tobele prinseră chiar din preajma lor să bată furios, ienicerii se aliniară, după ce câțiva dintre ei îi desprinseră brutal pe cei doi frați mai mari din îmbrățișare. Osândiții se rânduiră singuri: Ianache primul, după el Constantin, râzând de fericire, Ștefan zâmbind trist
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tare: — Să ne închinăm pentru ultima oară: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin! Toți șase își însemnară trupurile făcând larg semnul crucii. Din spate, șase ajutoare de călăi le prinseră puternic mâinile în lațuri dinainte pregătite. Tobele începură din nou să răpăie. Neica Ianache nu le auzea, doar glasul suspinat al voievodului său spunându-i „ai grijă să moară și ei creștinește”. Bum, bum, îi făcea sângele. Acum rămăsese doar atât, bătaia inimii lui. Făcu un pas
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu mă, strig către Tine: pomenește-mă, Doamne, întru împărăția Ta! Întinse singur gâtul pe butuc, plecându-se înainte, înălță puțin capul să vadă dacă Preoții cu Potirele îl așteaptă și țipă turcește din răsputeri: — Gata! Tobele începură să bată, salutând jertfa copilului cum nu făcuseră până atunci. Călăul îi mângâie pletele, i le ridică spre creștet învârtindui-le într-un moț, se îndreptă și lovi. Era fericit că reușise fără greș. Nu și-ar fi iertat să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că reușise fără greș. Nu și-ar fi iertat să-l facă să sufere pe acest copil minunat. Dintre privitori mulți încă se mai uitau să vadă și ei Preoții cu Potirele de aur. Nimeni nu se uita spre voievod. Tobele răpăiau într-un entuziasm funebru nemaipomenit până atunci. Cine a spus că Damad Ali Pașa, marele vizir, era nebun a greșit. Nu se sfârșise încă execuția și contramandă ordinul dat în zori de a fi purtate capetele executaților în vârfuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ali Pașa, marele vizir, era nebun a greșit. Nu se sfârșise încă execuția și contramandă ordinul dat în zori de a fi purtate capetele executaților în vârfuri de suliță prin oraș. Asta ar provoca dezordini. De ce bat atâta de îndelung tobele? gândi Damad. — De ce bat tobele? se pomeni întrebând cu glas tare voievodul. Nu vedea Preoții cu Potirele de aur, dar auzul îi prinse ceva depărtat ca un dangăt de clopot. Îi părea rău că bubuitul puternic al bătăilor inimii îl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nebun a greșit. Nu se sfârșise încă execuția și contramandă ordinul dat în zori de a fi purtate capetele executaților în vârfuri de suliță prin oraș. Asta ar provoca dezordini. De ce bat atâta de îndelung tobele? gândi Damad. — De ce bat tobele? se pomeni întrebând cu glas tare voievodul. Nu vedea Preoții cu Potirele de aur, dar auzul îi prinse ceva depărtat ca un dangăt de clopot. Îi părea rău că bubuitul puternic al bătăilor inimii îl împiedica să audă. Și tobele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tobele? se pomeni întrebând cu glas tare voievodul. Nu vedea Preoții cu Potirele de aur, dar auzul îi prinse ceva depărtat ca un dangăt de clopot. Îi părea rău că bubuitul puternic al bătăilor inimii îl împiedica să audă. Și tobele astea care nu mai tac, Doamne, făle să tacă, să pot asculta clopotele. Sunt clopotele de la Hagia Sofia... Doamne, mulțumescu-Ți că m-ai învrednicit să aud chemarea Slavei Tale! De ce nu se opresc tobele? Doamne, nu poți îngădui una ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
inimii îl împiedica să audă. Și tobele astea care nu mai tac, Doamne, făle să tacă, să pot asculta clopotele. Sunt clopotele de la Hagia Sofia... Doamne, mulțumescu-Ți că m-ai învrednicit să aud chemarea Slavei Tale! De ce nu se opresc tobele? Doamne, nu poți îngădui una ca asta, se îngrozi el la un gând. Cum adică, atât de osândit să fiu încât să mi se dăruiască viața după ce mi-am văzut fiii tăiați, după ce vorbele mele l-au trimis morții pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
păcatelor acestei vieți. Ia-mă, Doamne, dă-mi puterea pe care le-ai dat-o lor, fămă să pot zice din tot sufletul: facă-se voia Ta, știind că voia Ta e să intru alături de fiii mei în lumina Ta. Tobele au încetat. De undeva, într-o cernere continuă, vodă se simți învăluit într-o lumină caldă. Pașii nu-l mai dureau. Nu mai simțea nimic, privea și el acolo, puțin sub soare deasupra locului în care albastrul cerului se pierdea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]