2,014 matches
-
Șef a trîntit și el portiera, se convinge că e încuiată, apoi pornește spre intrare, făcîndu-mi semn să-1 urmez. Vîntul, mai rece și mai puternic decît dimineață, aduce din cînd în cînd rafale de zăpadă viscolește mai ceva decît în toiul iernii!... Rămîn pe treptele de la intrare, să simt mai bine viscolul, cu obrajii îmbujorați de fulgii reci topiți pe el. Haideți! îmi strigă Don Șef. Intrăm în pavilionul administrativ, ne scuturăm de zăpadă și ne îndreptăm spre sala de consiliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fără bani. Tu vois ça! Astăzi te-am purtat cu mine mai dureros ca’n zilele din urmă, cu o nejustificată impresie că nu-ți voi mai putea scrie, din pricina ocupațiilor și lecțiilor suplimentare. Acum e epoca culesului viei, în toi; mă gândesc să mă duc pentru provizii la Slatina. Mă tem că nu am să mai pot ține urna după dorința tatălui tău la Crematoriu; și editura Cioflec are mari pretenții pentru publicarea cărților tatei. Azi, nefiind publicat în jurnale
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Julieta n-au avut nevoie de o nuntă uriașă cu drajeuri și vol au vents, nu? Poate ar fi bine chiar să ne căsătorim în secret, exact ca ei! Brusc, ne văd pe amândoi îngenunchind în fața unui preot italian în toiul nopții, într-o capelă micuță, din piatră. Doamne, ce romantic ar fi! Și pe urmă, Luke ar crede, nu știu din ce cauză, că eu am murit și s-ar sinucide, și pe urmă și eu aș face la fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mirare că, în fața acestui spectacol, toată lumea își pierde capul. Locotenentul Matei își pierde capul și uită că avea o prietenă (Diana Munteanu). Omologul lui basarabean, Vanușa (șerban Ionescu), își pierde capul și începe să bată la ușa lui Matei în toiul nopții, dîndu-se cu fundul de pămînt și zbierînd, sfîșietor, că vrea și el : Măcar o daaatăăă hhh-ho-ho-ho ! Mircea Mureșan își pierde capul și uită că locotenentul Matei avea o prietenă (Diana Munteanu) ; aceasta dispare din poveste fără nici o explicație. Asta
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
toată corupția sa morală, în toată ciuda sa pe sine, în toată ruina proiectului său de a fi un mare om de stat. Singurul moment într-adevăr îndoielnic mi se pare acela în care Nixon îl sună pe Frost în toiul nopții ca să-i spună că, de fapt, ei doi seamănă foarte mult. E un discurs standard de personaj negativ hollywoodian : pentru ca Nixon să încerce să-l manipuleze pe Frost cu așa ceva, ar fi trebuit să n-aibă în cap decît
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
te-am dat la carte, ca să nu-mi bănuiești mai târziu că nu te-am dat la școală. Nu-i nimic! Nu se poate? Să fim sănătoși! Vei merge acasă, vei munci alături de noi și vei trăi și tu ca toi ceilalți!...” Mi-a lăsat un pachet cu bunătăți pregătite de mama. Cu același nod în gât sărut mâna tatei și plec spre clasă în sunetul clopoțelului care ne chema de zor la ora următoare. Nu eram singurul din clasă în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
apropiate, învățătorii și preotul satului și cât mai mulți prieteni și apropiați știau că: „Un domn de la Moldova l-a ajutat mult pe Nicu al lor”, astfel că, în momentul sosirii mele la Cârțișoara tocmai când hora satului era în toi, cei prezenți au remarcat prezența unui străin printre dânșii. Am făcut cunoștință cu tineretul de vârsta mea aflat acolo ca la horă, bucurându-mă de căldura primirii lor. Din ziua următoare, având ca ghid pe Nicu din Cârțișoara, am făcut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Hotărăsc să mă duc la Cârțișoara Făgărașilor, la familia lui Nicolae Stoica, protejatul meu din primele clase de normală făcute la Bârlad. Potrivesc în așa fel, de ajung la Cârțișoara tot la 15 august, sărbătoare, când hora satului era în toi. Sunt găzduit cu aceeași ospitalitate și dragoste în familia lui Nicu Stoica, conșcolarul de la Bârlad, în acel moment transferat la Normala din Sibiu. Reîntâlnesc vechi prieteni și cunoscuți din anii anteriori, la aceeași horă cu mândre fete și feciori inimoși
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
trezește nici o emoție. De altfel până acum emoții puternice n-am trăit. Poate și pentru că este iarnă. Avem stări dar emoții nu. Afară este un ger cumplit și tocmai remarcam că pentru experiența noastră, această excursie este prima făcută în toiul frigurilor. Aș vrea să văd mai multe locuri din capitală dar se pare că va fi imposibil din cauza temperaturii scăzute și a distanțelor imense. Zona în care ne-am tot învârtit mi se pare atât de aridă cu aceste clădiri
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
împrăștiat ba pe drum, ba în pădure, astfel încât, dacă n-ar fi zgomotul mașinii de tuns iarba, aș auzi doar respirația mea și cântecul păsărelelor. (Peste o săptămână va poposi aici stafful primului ministru fapt pentru care pregătirile sunt în toi.) Eu stau pe terasa de la etajul I și-l văd pe Liviu în foișor desenând. Tabăra de aici este și va fi categoric diferită de cea de la Vâlcea. Joi, 18 iulie 2002- Conacul din Călinești Exact trei zile! Trei zile
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
față de propriul proces de maturizare, fiind pentru 3 luni cătană la Botoșani. Într-o dimineață transpiram pe "țurțudan" la instrucția de front, pe o temperatură de 35 de grade, încheiat la copcă, fiindcă așa gândea maiorul "Caltaboș" călirea intelectualilor. În toiul manevrelor, ne trezim cu un răcan venit în trap de la cazarma. Gâfâind asemenea hoplitului de la Maraton, deșca a bătut reglementar călcâile în fața gradului și a menționat câteva nume de "elevi" chemați de urgență la tov. colonel, comandantul regimentului. Printre aceștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
clipă. Călătoriile, da, Îmi dădeau satisfacția unei trăiri intense, dar când nu călătoream, mă simțeam cuprins de neliniști necreatoare. Dacă În teatru eram puternic, În viață mă simțeam indecis, slab, confuz. Ce căutam de fapt? Mi-am adus aminte, În toiul acestui zgomot interior ce se derula pe când vedeam contururile Manhattanului la orizont, revenind de la aeroport, de cartea pe care mi-o oferise Peter Brook În grădina persană, la despărțire. O citisem de mai multe ori, de fiecare dată descoperind În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că se află Încă pe câmpul de bătaie, această febră a maniei era gata să mă intoxice și pe mine și să mă facă să-mi pierd echilibrul, și așa destul de delicat. A fost singura dată În carieră când, În toiul unui proiect, am simțit nevoia să mă opresc. După un prim „șnur“, i-am adunat pe actori și le-am spus că nu mă simt deloc bine. Evident, nu era o noutate, dar pentru ei nu exista alternativă, spectacolul trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-și dungile, iar Sarah Jane, drăgălașele stele), două dintre păpuși dobândeau o dulce feminitate, după ce articulațiile lor neutre erau Îmbrăcate. Gemenii (Meg și Weg) și Midget rămâneau goi-pușcă și, În consecință, fără sex. Îi vedeam furișându-se din casă În toiul nopții, pentru a arunca unii Într-alții bulgări de zăpadă, până ce bătăile unui ceas din depărtare („Ascultă, dar! “ comenta textul cu rimă) Îi alunga Înapoi În cutia lor cu jucării din camera copiilor. Un rudimentar muțunachi cu arc sărea din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ciudate ale zilei se furișa la cuștile de câini pentru a hrăni și a mângâia câinii noștri de pază ținuți În lanț. Li se dădea drumul la 11 noaptea să umble În jurul casei și el trebuia să-i Înfrunte În toiul nopții, când se furișa afară și se Îndrepta spre tufișurile unde o bicicletă cu toate accesoriile - sonerie, pompă, trusă cu scule din piele maro și chiar clame pentru pantaloni - fusese pregătită În taină de un aliat, valetul polonez al tatei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la puțin timp după aceea, și ba cu petrecerile de pe plajă, ba cu petreceri cu pături pe noi, cu artificii, cu o mare scăldată În lumina lunii și o cantitate frumușică de Muscat Lunel din Crimeea, hârjoneala amoroasă era În toi; și Între timp, pe acest fundal frivol, decadent și Întrucâtva ireal (care - Îmi făcea plăcere să cred - reconstituia atmosfera vizitei lui Pușkin În Crimeea, cu un secol În urmă), Lidia și cu mine practicam un joc de oază născocit de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe treapta de jos a tronului. Ați avut cinstea și onoarea să dați ochii cu illustrissimii senatori ai Marelui Consiliu al Republicii Lagunelor? Țamblac își drege glasul și începe: La Veneția, am căzut ca musca-n lapte. Carnavalul era în toi: bătaie cu flori pe Canal Grande, măști, măscărici, cântece, beție nebunie! Și aistora le arde de "Cruciadă" precum câinelui a linge sare, mormăie Ștefan. Și?... Dogele, pe galera-amiral, arunca inelul în valuri, logodea Veneția cu Marea, încununând-o "Stăpâna Mărilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aceea târzie. Știu, din experiență, ce mă așteaptă. Adorm totuși și, după un timp nedefinit, mă trezesc, sunt trezit, de fapt, de scena la care voi fi condamnat să asist, ca și în alte dăți, până la capăt. Cearta e în toi, lumina în cameră - aprinsă. Sigur e trecut de miezul nopții. Sunt atât de orbiți de vrajba lor încât nu mai țin cont de noi, copiii. Spaima noastră, care nu scade, deși certurile lor se țin lanț, aproape noapte de noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
scoate în cale exact persoana pe care, într-o împrejurare sau alta, nu vrei să o vezi. Există un asemenea demon: m-am convins prin propria experiență, am fost, la rându-mi, victima lui. În iunie 1982, de pildă, în toiul conflictului cu unii colegi din conducerea revistei, în drum spre redacție, unde mă așteptau foarte neplăcute discuții, în autobuzul 131 îl zăresc tocmai pe singurul prieten dintre ei. Parcă ne-am fi dat întâlnire anume în acea mașină, pe deasupra - în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
plină desfășurare a primului război mondial, Serghei Esenin scrie câteva din poeziile sale despre animale: Vaca, Cântecul cățelei, Vulpea... Păcătuind prin evazionism, s-ar fi spus în limbajul proletcultismului ce încă nu fusese inventat, întorcându-și fața de la măcelul în toi pe fronturile care brăzdau Europa. Demonstrând, de fapt, cu geniul său uimitor, de o prospețime matinală și totodată bolnav, blestemat, că suferința e una și indivizibilă. Că prețul, valoarea ei sunt aceleași, la oameni și animale. Că în vastul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
îl preluau și îl abandonau, rând pe rând... a și ajuns de altfel la București, în gara Filaret, abia după vreo două săptămâni... Ce-ai fi mâncat, ce-ai fi băut în timpul ăsta? Mai ales că era cald, tare cald, toiul verii, mijlocul lui iulie... Te-ai fi speriat, te-ai fi îmbolnăvit rămânând atâta vreme singură, închisă în vagonul acela închis... Și totuși, trebuia să găsim o soluție, să te luăm la București... Iartă-ne, Țiți, iartă-ne... Dar tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Patria Cerească. De aici a pornit către toate popoarele lumii Salvarea. Ce luminat e! Ce raze de soare ne mângâie deși este 25 octombrie 2003. E cald, sunt peste 250C. Lumea e îmbrăcată în tricouri și sandale, e vară în toi. Ce oameni buni și primitori, m-a uimit bunătatea lor. Care de care mai primitor, măi ospitalier, te invită în magazinele de pe marginea trotuarului. Îți oferă marfă mai ieftină, ți-o aleg după gustul cumpărătorului. Si atat de politicoși sunt
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și cele de ordin material intrând într-un joc de compensații și de amestecuri care în cele din urmă mențin un echilibru egal și constant. Saint-Exupéry spune undeva că prietenul este acela la care nu te sfiești să bați în toiul nopții la ușă strigându-i : „Deschide, sunt eu !”. Unui prieten adevărat i se poate cere orice, dar nu i se poate pretinde nimic. De aceea, nimic nu e mai absurd și mai injust în prietenie decât reproșurile și ̀ ntoarcerea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se face decât o literatură proastă. De aceea te las, pentru o clipă și pentru ca această scrisoare să-ți parvină, pentru a redeveni într-un fel mai conștient, înțelept și senin. Te îmbrățișez cu dulceața cunoscută: pentru toate viețile! À toi, entièrement, René. După cititul scrisorii îmi cercetez chipul în oglinda de la baie. Scrutez adevărul din apa întunecată a ochilor mei. Încerc să găsesc un răspuns la întrebarea esențială: cine sunt? Știu atâtea lucruri neesențiale despre mine. Uneori, într-o clipită
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Te iubesc, nu pot trăi fără tine. Joi, 15 august 1974 Je suis ce malheureux comparable aux miroirs Qui peuvent refléchir mais ne peuvent pas voir Comme eux mon œil est vide et comme eux habité De l’absence de toi qui fait sa cécité. (Aragon) Mon doux, mon tendre, mon merveilleux amour! Zile și nopți am cu tine ciudate și calme dialoguri ca altădată. Reușesc să regăsesc chiar atmosfera, tonul just, mirosurile, impresiile laterale și secundare. Și când mă decid
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]