3,826 matches
-
fac o confesiune dar, În același timp, este și un act de evaluare. În felul acesta, regretul este o mărturisire care deschide calea unei dorințe de reparație. Pot oare să intervin asupra trecutului meu? Teoretic nu, cel puțin ca evenimente trăite anterior. A. Schopenhauer spune că singura etapă a vieții noastre asupra căreia nu mai putem interveni cu nimic este trecutul. Cu toate acestea, există o cale de reparație. Și anume proiecția mea către viitor. Viitorul este perspectiva orizontică a vieții
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nedemn În trecutul său. În sensul acesta, viitorul, ca spațiu proiectiv al speranțelor mele, este, În primul rând, un câmp al valorilor În care vreau să intru și cu care doresc să mă identific. Trecutul este cert, prin evenimentele vieții trăite, iar semnificația pe care o atribui eu acestora este de ordin subiectiv. Eu doresc ca viitorul să-mi aducă evenimente care să corespundă cu aspirațiile, idealurile și valorile către care tind. Iată, prin urmare, că Eul se află permanent Între
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ale supraeului, așa cum sunt pulsiunile inconștientului. Numai că pulsiunile inconștientului sunt de natură instinctuală, pe când pulsiunile supraeului sunt de natură morală. Primele sunt Înnăscute, iar ultimele se dobândesc sau, dacă există, pot fi actualizate În manifestările persoanei prin situațiile vieții trăite. În sensul acesta trebuie Înțeleasă patologia morală, ca o abatere de la normele morale, așa cum apare ea În intențiile, conduitele, acțiunile persoanei. La originea acestor manifestări stau pulsiuni negative dar, În egală măsură, și o anumită participare a conștiinței pervertite, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
valoarea persoanei umane. Vom pleca de la prezentarea câtorva exemple care să clarifice și să justifice totodată argumentarea noastră. Orice suferință psihomorală este resimțită, În planul conștiinței, atât ca durată, cât și ca Întindere În raport cu persoana respectivă. Suferința este interiorizată și trăită ca o experiență a simțului interior al individului, desprins de orice experiență. Modalitatea În care este simțită această suferință se poate prezenta fie ca durere, fie ca anestezie. Aceste senzații dobândesc Însă, dincolo de semnificația lor senzorială, o conotație morală, atunci când
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-o. Putem accepta, ca explicație, cele de mai sus, doar dacă le raportăm la interioritatea noastră sufletească, considerată ca subiect pur, ca o experiență a simțului interior desfășurată În planul conștiinței morale. Prin aceasta, se face trecerea de la experiența suferinței trăite ca senzație, la reprezentarea transcendentă a suferinței ca analiză a conștiinței. Astfel, suferința se revelează și ne este făcută inteligibilă ca trăire interioară a subiectului, strict individuală, În raport cu experiențele psihotraumatizante anterioare ale vieții care au produs-o, dar de care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o chestiune de ordin vital-biologic, de capacități psihologice, ci, În primul rând, una de factură morală. Valorile și normele morale sunt cele care constituie principiile directoare pentru orice individ. De ele depind adaptarea și Înaintarea individului În viață, În raport cu situațiile trăite, planificarea pe termen lung a ceea ce se dorește a fi realizat În viață. În toată această planificare, condiția reușitei este dată de corelarea cerințelor cu cea a posibilitățile. Trebuie să eviți să ceri de la viață ceea ce nu poți obține decât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
moarte s-a scris și se va mai scrie. Ea reprezintă o temă permanentă pentru persoana umană. Deși rămâne o mare necunoscută, moartea, ca fapt În sine, este prin aceasta ne-inteligibilă și, prin urmare, rămâne inexplicabilă. Numai situațiile vieții trăite În câmpul conștiinței pot fi analizate și explicate, dar moartea face excepție. De ce trebuie să murim? De ce suntem destinați morții? Putem oare depăși, odată cu moartea, perisabilul persoanei umane? La toate aceste Întrebări se impune o precizare. Trebuie făcută separația Între
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
moarte: refuzul morții, Împăcarea cu soarta și, În final, dorința de a muri. În perspectiva reflecției filosofice, A. Camus spune următoarele: „Nu există decât o problemă filosofică cu adevărat importantă, sinuciderea. A hotărî dacă viața merită sau nu să fie trăită Înseamnă a răspunde la problema filosofică fundamentală”. Să ne oprim un moment asupra acestei reflecții și să analizăm cele trei atitudini psihomorale față de moarte mai sus menționate. Refuzul morții cuprinde În sine, ca idee, teama de moarte și dorința de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reflecție, un prilej de Întoarcere către noi Înșine, care ne Îndeamnă să medităm asupra vieții, În general, și asupra propriei noastre vieți, În special. Arătându-ne limitele vieții, moartea ne obligă să vedem viața. Ce este viața? Cum este ea trăită? Răspunsul pe care ni-l dă moartea devine pentru noi o lecție morală, Îndemnându-ne să medităm asupra valorii propriei noastre vieți. Aceasta au spus-o toți, Începând cu Eclesiastul, continuând cu Seneca, Bossuet, Pascal, până la Stăniloae. Orice moarte ne
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o temă de psihologie morală? Răspunsul nu este ușor de dat. Ca aparență narativ-simbolică, ea este un mit, ca semnificație psihologică profundă, este o temă esențială a psihologiei morale. Bilanțul destinului Destinul unui individ concentrează În el concluzia unei vieți trăite „Cum am fost?”, „Ce am fost?”, „Ce n-am făcut și trebuia să fac?” „De ce am făcut astfel și nu altfel?” etc. iată numai câteva Întrebări pe care persoana și le pune ei Însăși și care reprezintă pentru ea, Încă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Din acest motiv, el este și depozitarul evenimentelor trăite de către individ și la care acesta a avut o participare activă sau pasivă. Destinul este, prin urmare, o răspundere asumată, inseparabilă de existența persoanei umane. Trecerea prin viață Încarcă persoana. Evenimentele trăite se succed și sunt interiorizate. Acestea devin cu timpul experiențe personale, de care ținem seama sau pe care le ignorăm, dar, indiferent de felul lor, plăcut sau neplăcut, nu ne putem sustrage Întâlnirii cu ele și nici nu putem evita
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-l poate respinge sau nega. Din această perspectivă, ziua Judecății de apoi este așteptată cu neliniște și fior. Ce voi răspunde În fața conștiinței supreme? Quid sum miser tunc dicturus?, este tensionata interogație care cuprinde În ea Întreaga panoramă a vieții trăite, este așteptarea răspunsului final, care nu este altceva decât judecarea destinului personal. Efectele Judecății de apoi. Judecata de apoi este un bilanț moral al existenței persoanei umane. Dincolo de aspectul mitic, ea vine dintr-o grijă, o permanentă preocupare a sinelui
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
conștiinței de sine este amânată În cursul vieții și lăsată să se desfășoare după moartea individului, la Judecata de apoi. Care sunt efectele Judecății de apoi? Ce rol are ea? Este știut că viața Încalcă persoana umană. Depozitară a evenimentelor trăite, persoana se confruntă cu acestea, le interiorizează și răspunde la efectele acțiunii lor. Acest proces face ca individul să se afle Într-o permanentă schimbare. Conștiința supremă la Judecata de apoi, pe care acum o vom considera ultimul și supremul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de mizantropie. Este rezultatul contactului direct cu o realitate dură, cel mai adesea dezamăgitoare. Acest „carnet de front” al unui ofițer tânăr, care din prima până în ultima zi de război nu iese din tranșee, relatează cu o extremă implicare încercările trăite. Notabile sunt, în primul rând, paginile de jurnal intitulate Zile de durere, înregistrare exactă, sobră, fără retușuri sentimentale ori patriotarde. Se urmăresc, cu o mare economie de mijloace, dar fără să se piardă ceva din încărcătura emoțională firească, momentele ulterioare
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
Igena Floru, Magda Isanos ș.a. sunt preluate din mărturii contemporane acestora. Pe de altă parte, Ș. pune laolaltă mai multe cronici la ediții importante din scrierile lui Alexandru Macedonski și Tudor Vianu, B. Delavrancea și Ion Heliade-Rădulescu. În antologia Idei trăite (1968) asociază formulări aforistice extrase din textele unor scriitori români din secolul al XX-lea, de la N. Iorga la Mihail Sadoveanu, de la F. Aderca la Mihai Ralea. Ediții îngrijite, prefațate și adnotate din scrierile lui Mihail Kogălniceanu, A. I. Odobescu, Alecu
SERBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]
-
1965; Tudor Vianu, Arta prozatorilor români, I-II, București, 1966; G. Călinescu, Ulysse, pref. edit., București, 1967, Gâlceava înțeleptului cu lumea. Pseudojurnal de moralist, I-II, pref. edit., București, 1973-1974, Aproape de Elada. Repere pentru o posibilă axiologie, București, 1985; Idei trăite. Carte de înțelepciune, București, 1968; Petru Dumitriu, Proprietatea și posesiunea, pref. edit., Cluj-Napoca, 1991, Cronică de familie, I-III, pref. edit., postfață Nicolae Manolescu, București, 1993; Budapesta literară și artistică, pref. edit., București, 1998; B. Fundoianu, Strigăt întru eternitate, București
SERBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]
-
avangardă românească, pref. edit., București, 2001; Semne de viață în pustiu, București, 2001; Jacques G. Costin, Exerciții pentru mâna dreaptă și Don Quichotte, pref. Ovid S. Crohmălniceanu, Pitești, 2002; Zigu Ornea - permanența cărturarului, București, 2002. Repere bibliografice: Lucian Raicu, „Idei trăite”, RL, 1968, 9; Nicolae Manolescu, Pașii pe nisip ai lui G. Călinescu, AFT, 1968, 28; Ovid S. Crohmălniceanu, „Exegeze”, RL, 1969, 2; Zaharia Sângeorzan, Exegeze critice, CRC, 1969, 8; Florin Faifer, „Exegeze”, IL, 1969, 2; Mircea Muthu, „Idei trăite”, ST
SERBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]
-
Idei trăite”, RL, 1968, 9; Nicolae Manolescu, Pașii pe nisip ai lui G. Călinescu, AFT, 1968, 28; Ovid S. Crohmălniceanu, „Exegeze”, RL, 1969, 2; Zaharia Sângeorzan, Exegeze critice, CRC, 1969, 8; Florin Faifer, „Exegeze”, IL, 1969, 2; Mircea Muthu, „Idei trăite”, ST, 1969, 5; Ioana Crețulescu, „Exegeze”, VR, 1969, 10; Piru, Reflexe, 145-149; Popa, Dicț. lit. (1977), 543-544; Mircea Popa, Critica la zi și critica specializată, ST, 1981, 2; Teodor Vârgolici, Contribuții istorico-literare, RMB, 1981, 11 331; Dana Dumitriu, „Ispita istoriei
SERBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]
-
reflexiv-afectiv. Imediatul, politicul sunt întotdeauna trecute prin filtrul culturii, filosofiei, ironiei, căutându-se aspectele reprezentative, general valabile. În recenzii, cronici, însemnări critice, portrete literare comentatorul dă romanului un loc central, find genul care, adâncind analiza vieții prin înscriere în istoria trăită, în economic, ca și prin incursiunile în psihologia de neam și în inconștient, tinde să cuprindă totalitatea omenescului. Privilegiind, cu sinceritate, „obligația de conștiință” în artă și pe scriitorul luptător social, cronicarul știe să prețuiască, alături de Émile Zola („unul din
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
Basarabia”, 1992, 7; Iacov Slavov, în Mireasa de peste Prut, îngr. Alexandru Darie, cuvânt înainte Grigore Vieru, introd. Mihai Cimpoi, București, 1994, 125-128; Gheorghe Gheorghiu, Vremea romanticilor, „Moldova literară”, 1996, 9; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 128; Gheorghe Gheorghiu, O viață lungă, trăită cinstit, LA, 2001, 15 februarie; Alexandru Burlacu, Literatura română din Basarabia. Anii ’20-’30, Chișinău, 2002, 104-105. M.C.
SLAVOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289720_a_291049]
-
afinități și convergențe, parțiale, cu Stendhal și Proust, face din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, „romanul unei clarificări interioare”, în durata a două mari experiențe complementare, marcate de dramatice „momente de vertij interior” și de prețioase adevăruri trăite, decantări ale conștiinței orgolios-exigente, cu sine și cu ceilalți. Analiza lui S. fundamentează interpretarea „formulelor” unor personaje (și destine). Viziunea critică de ansamblu urcă dinspre eros și social către un nivel al ontologicului și de „dramă a incomunicabilului”. Nicolae Bălcescu
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
la reînfiriparea vieții culturale în urbe, colaborând la „Gazeta Transilvaniei”, iar peste câteva luni, după demobilizare, va fi angajat redactor al venerabilei publicații. În august - noiembrie 1919 scoate și o foaie umoristică, „Ghimpele”. Își adună poeziile în volumul Șoapta clipelor trăite, apărut tot în 1919. Va părăsi însă Brașovul, chemat la Oradea de colonelul G. Bacaloglu, directorul revistei „Cele trei Crișuri”, la care aproape doi ani e secretar de redacție sau (unic) redactor. Aceeași funcție o are și la „Sentinela de la
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
fiind ales vicepreședinte în 1937. În urma Dictatului de la Viena se mută în capitală, unde rămâne și după 1945. A încercat până în ultima clipă să convingă autoritățile comuniste să reînființeze prestigioasa revistă orădeană. Titlul primei plachete a lui S., Șoapta clipelor trăite, ar vădi intenția autorului de a depăși desuetele atitudini și forme romantice. Surdinizarea revărsărilor lirice e însă parțială: persistă pe alocuri declarația emfatică, amintind de primii noștri romantici, sentimentalismul lacrimogen, pesimismul negru, de împrumut, o imagistică uzată, chiar atunci când se
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
și promotoarea spiritului local îngust, ci, dimpotrivă, trebuie „să formeze o școală”, va reuși să adune, mai ales în paginile seriei a treia a „Familiei”, contribuții valoroase aparținând unui impresionant număr de poeți, prozatori, eseiști și critici. SCRIERI: Șoapta clipelor trăite, Brașov, 1919; Tablouri din Pind, Oradea, 1923; Romanță fără note, Oradea, 1932. Repere bibliografice: Menes, „Tablouri din Pind”, UVR, 1923, 35; I. I. Biciolla, „Tablouri din Pind”, „Vestul României”, 1923, 47; Delapind, Convorbire cu d. Guli Papageorge Samarineanu, „Peninsula Balcanică
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
plăcerea somatică, reprezentate prin odihnă/mișcare, hrană/băutură, sexualitate; b) situațiile-limită somatice, reprezentate prin senzații fizice sau fiziologice, cu caracter acut, imprevizibil și perturbant, cum sunt: durerea, febra, apneea, stopul cardiac, traumatismele, setea, foamea, oboseala fizică; c) infirmitățile, percepute și trăite ca deficiențe somatice variate: paralizii, deficiențe senzoriale, malformații, amputații, sechele post-operatorii; d) fantasmele onticului, care se pot proiecta în domeniul somaticului ca o trăire fără fundamente reale, patologice, pur și simplu ca niște autoreprezentări imaginative ale persoanei, de tipul: cenestezii
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]