10,199 matches
-
îICR), numărul acestor exilați va fi de zece ori mai mare în 2050. Emisiile de gaz carbonic și de alte gaze poluante nu se vor reduce cu ușurință. Țărilor din Nord le va veni greu să-și modifice modul de trai, iar cele din Sud vor refuza multă vreme orice restricții, susținând că ele nu vor face decât să protejeze bogăția și confortul Nordului. Brazilia va continua să ardă pădurea amazoniană, atâta vreme cât țările industrializate nu-și vor reduce substanțial propriile emisii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
utilizează decât 0,3%, intenționează să construiască 36 de baraje; în parte, ele ar lipsi de apă Egiptul, ceea ce ar declanșa imediat un conflict. în sfârșit, dereglările climatice vor provoca războaie pentru ocuparea pământurilor rămase sau devenite cultivabile și propice traiului oamenilor; Siberia, Marocul, Algeria și sudul Spaniei ar putea deveni fiecare o zonă de conflict. Războaiele de stabilire a frontierei: din Orientul Mijlociu până în Africa Mai multe țări vor declara război vecinilor lor pentru reunificarea popoarelor: ar putea fi cazul Indiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mijlocii. în 2006, România a înregistrat cea mai importantă creștere a deceniului, cu un indice de 6,4%. Un asemenea dinamism a permis țării să-și reevalueze moneda și să se integreze în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Nivelul de trai din România ar putea atinge 50% din media țărilor Uniunii Europene în 2013, față de numai 37% în cursul acestui an, putând recupera, în doar șapte ani, o întârziere mai importantă decât cea refăcută de Portugalia în 22 de ani. PIB
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pregăti, cu ce mai era pe-acolo, ceva asemănător cu o cină, dar renunță, raritatea, acolo, nu era sinonimă nici cu prospețimea, nici cu calitatea. Ar trebui să se pună aici un frigider nou, gândi el, ăsta și-a trăit traiul. Ieși, mâncă rapid în primul restaurant pe care-l întâlni în drum și se întoarse la providențial, s.a. Trebuia să se scoale devreme a doua zi. Comisarul era treaz când a sunat telefonul. Nu s-a ridicat să răspundă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Ea a dat buzna înăuntru și ne-a ocupat scaunele pe care ședeam. Văzduhul vibrează de țipetele ei zgomotoase. Câțiva dintre cei mai vârstnici, imitând clovneria și giumbușlucurile tinereții, se străduiesc să se convingă că încă nu și-au trăit traiul. Țipă și ei alături de cei mai zgomotoși entuziaști, dar strigătul lor de luptă sună spart. Sunt ca niște biete dame îmbătrânite care, cu ajutorul rujului, vopselelor și pudrei, printr-o veselie stridentă, încearcă să-și recapete iluzia tinereții. Cei mai înțelepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
curată, strălucind ca soarele, și aș fi avut un băiat care să mă urmeze în aceeași meserie. Stroeve oftă puțin și rămase tăcut. Gândurile îi zăboveau printre imaginile a ceea ce ar fi putut să fie viața lui și siguranța acestui trai pe care-l refuzase îi umplea sufletul de dor. — Lumea e aspră și crudă. Suntem aici fără să știe vreunul dintre noi de ce, și mergem fără să știm încotro. Trebuie să fim foarte smeriți. Trebuie să vedem frumusețea liniștii. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Întâmpinat cu respectul pe care Îl meriți, cu toate mijloacele mele modeste. Arrigo zâmbi din nou și Îl bătu cordial pe umăr. - Îți mulțumesc, dar nu trebuie să vezi În mine un surghiunit nefericit. Am resurse suficiente ca să-mi duc traiul și, din când În când, Încă mai țin câte o lecție. Ba chiar speram să te Întâlnesc la vreuna din ele, spre a ne reînnoi astfel cunoștința În spațiul cuvintelor, singurul demn pentru omul Înțelept. Singura noastră Împărăție, conchise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
avuseseră pe ale lor. De unde să știu? De asemenea, e straniu că mă obișnuisem să trăiesc în mister, în îndoială, în penumbră, în ezitare, în absența răspunsurilor și a certitudinilor. A-i răspunde lui Vignot ar fi însemnat dispariția acestui trai: s-ar fi făcut dintr-odată lumină, una care îl făcea nevinovat pe Destinat și îl arunca pe micul breton în întuneric. Prea simplu. Unul dintre cei doi ucisese, e clar, dar și celălalt ar fi putut să o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
place să audă așa ceva. Fiul ei refuză să se revolte împotriva asupritorilor săi și, dintr‑odată, înaintea ei apare acel februarie ’34, când încă era aproape un copil. Și‑a văzut numeroși colegi, care voiseră să‑și îmbunătățească nivelul de trai, zăcând morți și însângerați pe stradă. Fascismul folosea obuzele și artileria grea care‑i stătea la dispoziție, cei ce apăsau pe trăgaci erau, ca și victimele, tot fii de muncitori aflați la dispoziția fascismului. Cele două valuri de fii ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a inspectat personal totul, în mare și în amănunt, foarte satisfăcut, cu pana de cocoș de munte, la pălărie. Pana de cocoș a apărării vetrei strămoșești, apărare care‑i împiedica pe mulți să aibă o vatră unde să‑și ducă traiul. Imaginea cadavrelor împușcate în cap, acoperite cu hârtie de ziar, și un vânt nu tocmai binefăcător, un așa‑zis vânt de februarie care răscolește foile foșnitoare pe care scrie tentativă de puci. Dedesubt, privirile uimite ale morților, pe niște fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mici. Dar chiar sunt mici și în realitate, spune Hans supărat și lovește cu piciorul în pereții locuinței comunale care n‑are nici o vină că e așa de mică, oricum e primitoare, fiindcă în ea se găsesc toate cele necesare traiului. Nu‑i cine știe ce, pentru că omul se descurcă și cu puțin dacă n‑are încotro. Ca atare, locuința nu oferă prea multe. Și aici bate vântul, dar e un vânt de oraș, care aduce mizerie și praf de pe șantierele menite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sus a tăieturii: — 3 octombrie, zise el. Patru zile după ce Liza Ganz a dispărut. — N-ar fi prima oară când oamenii se satură să aștepte ca poliția să descopere ceva. La urma urmei, așa reușeam eu să-mi duc un trai onest. Becker luă niște cești și farfurioare și le puse pe tavă lângă cafetieră: — Credeți că s-ar putea să fi apelat la el, domnule? — Nu văd nici un rău în a întreba. Ganz era încăpățânat, genul de client pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
doua oară, i-am zis. Ce-ați pățit? — De ce să fi pățit ceva? Chiar deloc. Pe femeile singure nu le deranjează să-și dea adresa și numărul de telefon acelora pe care poliția îi crede suspecți. Asta este ceea ce face traiul de una singură atât de palpitant. Fiica mea e dispărută, probabil ucisă, iar acum trebuie să-mi fac griji că bărbatul ăla oribil ar putea să treacă pe la mine într-o seară pentru o mică discuție despre ea. Era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
al timpurilor viitoare: dreptatea domnește în mod absolut, iubirea reciprocă triumfă, fortificațiile cetăților nu mai au nicio utilitate, nu mai e nevoie nici de legi, nici de obiecte concepute, gândite, elaborate împotriva semenilor - armele, de exemplu. Agricultura produce cele necesare traiului, nu este nevoie de stocuri, de superfluu, fiecare muncește ca să producă necesarul pentru propria-i subzistență, consacrându-și tot restul timpului filosofiei... Un vis... -5- întunecarea lumii. Diogene din Oenanda moare, nu știm când. Fortificațiile nu dispar ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mănânci cei mai frumoși ani-lumină! Vă învârtiți toată viața în jurul Soarelui, vai de orbita voastră!” „Și la voi cum e?” - șovăia Stejeran 1. „La noi se-nvârte Soarele în jurul nostru, și-nainte, și-napoi, după cum vrem. Acolo să vezi tu trai!” „Ia te uită, dom’le!” - gândi Dromiket 4, atent să nu facă vreo mișcare și pregătindu-se să asculte mai departe. Câteva cuvinte despre Dromiket 4. Se născuse într-o familie de roboți agricoli care lucrau în dijmă pământul fermei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
puternic cioplit în dur bazalt, Uitat să fie visul și zborul lui înalt, Uitată plăsmuirea cu aripe de ceață! Vom coborî spre calda, impudica Cybelă, Pe care flori de fildeș ori umed putregai Își înfrățesc de-a valma teluricul lor trai, Și-i vom cuprinde coapsa fecundă de femelă. Smulgîndu-ne din cercul puterilor latente, Vieții universale, adânci, ne vom reda; Iar nervii, hidră cu mii de guri, vor bea Interioara-i mare de flăcări violente. Și peste tot, în trupuri, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
calmă, tăcută.Oare așa a început lumea?Am pășit și uneori m-am abătut în pădurile de sălci și de plopi, desișurilorde trestii și papură...am atins uneori, doar cu privirea mulțimea plantelor acvatice. Viețuitoarele, mulțimea păsărilor care-și duc traiul în acestimperiu al frunzelor, al verdelui nuanțat. Am ascultat gânguitul în limbi,nedeslușite de noi cei care pretindem că posedăm un car de limbi. Maiavem de învățat!? Și poate, atunci posedând și limbile păsărești, vomposeda și inteligența prieteniei, dragostei adevărate
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
văpaie mai focoasă Sub copitele de cai, Curgere mai mlădioasă În al dansului alai, Nu-i cântare mai aleasă Plânsă-n bocete de nai, Lacrimă mai cuvioasă Pe al doinei noastre plai Și nu-i jale mai sfioasă În nefericitul trai Al românului ce lasă Limbă, datini, colț de rai... Și-i ca zimții de la coasă Când separă scai de scai Și-i ca lama de tăioasă Când e bai cum azi e bai..! Inima de te apasă, N-ai tu
NU E LIMBĂ MAI FRUMOASĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364333_a_365662]
-
munți, păduri sau în oraș. Cârduri de oi în ospeție vin ca să pască pe imaș. Alei prin parc devin iar pline cu-ndrăgostiții mână-n mână, ce doruri vin ca să-și aline în dup-amiezi de săptămână. Atâta dor de trai renaște în noi, ca Sfântă Înviere încununată-n zi de Paște... Speranța nici-odat' nu piere ! de Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: Renaștere / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
RENAȘTERE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364344_a_365673]
-
PÂNGĂRAȚI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 981 din 07 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Sfântul Simeon s-a născut la începutul sec.XV în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, într-un sat de lângă Piatra Neamț și iubind de mic traiul monahal, a intrat în obștea mănăstirii Bistrița. Sporind el ascultare și împlinirea canoanelor și dornic fiind de mai multă nevoință, liniște și rugăciune, primește binecuvântare și se retrage în 1432 cu încă doi ucenici ai săi în isihie pe malul
SFINŢII SIMEON ŞI AMFILOHIE DE LA PÂNGĂRAŢI de ION UNTARU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364368_a_365697]
-
frenator vizavi de hedonismul și ludicul care tinde să acapareze astmosfera. Prima nuvelă-Dreptul la viață este un elogiu adus unei femei care în urma unei căsătorii se află departe de casă și care încearcă prin întemeierea unei familii să ducă un trai decent, normal în mijlocul poporului evreu. Dorința Sofiei de a avea un copil este din păcate spulberata de un accident nefast care se petrece pe fondul luptelor dintre evrei și arabi și care antrenează uneori în focul evenimentelor din păcate și
DESTINE PICTATE....ÎN GALBEN ! de SILVIA KATZ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364433_a_365762]
-
de foame și nimeni nu se uita la tine, nici ca la un amărât de păduche. Fii cinstit măcar cu tine și recunoaște, nu ai dat dovadă de lașitate? Ai tăcut și ți-a convenit că aveai mâncare și băutură, trai bun, femeie la pat, nu?... iar proasta te te slujea, numai să-ți facă pe plac. În câteva luni de zile ai redevenit din nou om ca toată lumea, de-aia-ți amintesc: e bine să nu uiți, Andrei. Te sălbăticisei
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
alai și trâmbițe, cu invitații care mai de care mai „speciale” -, ci ca un om simplu, dar fără să abandonez observațiile discrete ale psihologului dornic de cunoaștere, de aprofundare a modului în care o parte din comunitatea română își duce traiul de zi cu zi în țara tuturor posibilităților, astfel încât informațiile să le am direct de la sursă și nu distorsionate prin diverse canale mass-media sau de altă natură. Am fost interesat mai mult, în vizita mea, nu de construcțiile somptuoase, nu
VENI, VIDI, VICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364523_a_365852]
-
buzele ce m-au atras, Doar atâta putem face, cam atât ne-a mai rămas; Tot la fel ești de timidă și mai tare te-nroșești, Eu te văd mereu frumoasă, parcă nici nu-mbătrânești. Am avut și timpuri bune, traiul nu frigea la cost, Toamna îmi aduce-aminte când, pe vremuri, țineam post... Mai mergeam la mănăstire, ne mai închinam la sfinți, Se mirau vecinii noștri cât puteam fi de cuminți. Astăzi nimeni nu se miră, mulți din ei chiar au
HAI SĂ NE MINŢIM, IUBITO! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364601_a_365930]
-
Atunci constat cu silă, și cu groază, C ă tot ce am avut în mine, bine, E cancer național, în metastază - Și-atunci, vă cânt: trăiască Raiul nostru! Este aici, în noi, la îndemână - În ce vă doare, și în traiul vostru, Rostit atât de sincer, în română - Atunci vă cânt: Trăiască Tricolorul! Și Eminescu să vă ocrotescă ! Trăiască România și poporul! Și pâinea, cât de rea, dar românească! 16 ianuarie 2012 Referință Bibliografică: none / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NONE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361310_a_362639]