52,749 matches
-
culoar. Dar micul domn îmi întinde mâna, îmi zâmbește. De astă dată, este el. M-a păcălit. Simt că trebuie să-i dau ceva, un gaj, ca celui care a câștigat. îi dau trandafirul. Felul în care îl ia se transformă într-o pantomimă fermecătoare." Dar câte pasaje nu s-ar putea cita! Martha Bibescu, departe de a se transforma într-un biograf obedient, își păstrează statutul de comentatoare independentă a faptelor și declarațiilor personajelor sale. Când o evocă, de pildă
Doamnele între ele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17391_a_18716]
-
trebuie să-i dau ceva, un gaj, ca celui care a câștigat. îi dau trandafirul. Felul în care îl ia se transformă într-o pantomimă fermecătoare." Dar câte pasaje nu s-ar putea cita! Martha Bibescu, departe de a se transforma într-un biograf obedient, își păstrează statutul de comentatoare independentă a faptelor și declarațiilor personajelor sale. Când o evocă, de pildă, pe arhiducesa Stéphanie, nu preia mecanic disprețul acesteia față de "lipsa totală de autoritate a monarhiei engleze", ci știe să
Doamnele între ele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17391_a_18716]
-
alcătuit din insule mai mari sau mai mici, dar demne toate de parcurs la pas. * Amplul grupaj dedicat lui Dominic Stanca, evocarea lui Franz Liebhardt la centenar de către Cornel Ungureanu (" Avea - cum să spun? - goetheanitate. Olimpianism, siguranță, harul de a transforma cultura în viață și viața în cultură, puterea de a domina împrejurările și de a rămâne senin. Nu știu dacă în literatura propriu-zisă frică. Cît despre Sorin Titel, s-au mai întîlnit apoi, au vorbit despre studenție, și el n-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17383_a_18708]
-
nimeni. Ca premier, Mugur Isărescu pare a-și fi scris Scrisoarea I la Botoșani, ca invitat la aniversarea lui Eminescu. Optimistul cu frînă care a fost Mugur Isărescu pînă s-a văzut în deplinătatea funcției de prim-ministru s-a transformat într-un pesimist total, atunci cînd a început să cerceteze bugetul dinlăuntru. Ar fi o prostie ca dl Isărescu să fie acuzat, ca fost guvernator al Băncii Naționale, că nu știa cum e cu bugetele speciale ale guvernului. Dar e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17383_a_18708]
-
se întîmplă acest lucru, pentru că Ressu se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod firesc, actul artistic. Cu grave carențe de imaginație și fără acea detașare născută din conștiința relativismului oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mult mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și infinit mai grav în preocuparea de a depune mărturie asupra
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
mort, al cărui ucigaș era; după cum nu e nici chiar Petru cel Mare, ucigaș, și el, al tînărului Alexei, deplîns de către propriu-i tată la rece, nu dostoievskian (precum în cazul anterior). Tot astfel cum nu e Apollo, care-l transformă pe Marsyas, din remușcare, într-un rîu (și, astfel, într-un hidronim). Fie și dacă, prefăcîndu-și unele victime selecte în eponimi, în toponime, Stalin aduce cu acesta (ca și, în genere, cu zeii, de-a care, uneori, se joacă), el
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
nu trebuie neglijat faptul că este vorba de o așa-zisă "comedie de bulevard" căreia i s-au accentuat valențele caricaturale prin tratarea în cheie parodică. De unde și înrudirea cu spectacolul lui Vlad Mugur Crima din Strada Lourcine, care a transformat un vodevil de Eugène Labiche într-o farsă postmodernă. Uzînd de arma acurateței care îi este deja caracteristică, Vlad Massaci îl continuă pe Vlad Mugur și în tentativa acestuia de a familiariza publicul românesc cu șocul violent al textelor manifest
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
în scârbă bugetarilor numai salarii nu pot fi numite!) E încă mai lăudabil că dl. Isărescu intenționează să elimine inechitățile și finanțările abuzive. Minunată idee. Am chiar o sugestie în acest sens: să anuleze prevederile rușinoasei Legi 42, care-i transformă pe revoluționari (și pe foarte mulți pretinși revoluționari) în noii "ilegaliști" ai postcomunismului. N-am informații că vreunul dintre aceste personaje exemplare ar duce-o mai rău decât cetățeanul de rând. Dimpotrivă, privatizați cu viteza fulgerului, dotați cu pământ și
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
birourile poliției politice. Iată cu siguranță unul dintre motivele pentru care rigoarea aplicației va fi încă de la început bruiată de un discurs liric și cam bombastic, destul de reținut totuși în raport cu romanțele (când lăcrămos abstracte, când metaforic exaltate) în care se transformă adesea multe dintre textele consacrate lui Eminescu. Inițiativa lui Sîrbu riscă să nu fie schițată decât ca intenție, din cauza acestei interferențe inoportune a scopurilor - cu efecte imediate dintre cele mai păcătoase, precum invitația adresată ciobanului mioritic de a nu lipsi
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
al nimfei Libya) căsătorit cu Telephassa. Din unirea acestora au rezultat patru progenituri, printre care și Europa. Într-una din zile, pe cînd Europa se juca laolaltă cu prietenele sale, Zeus, zărind-o și căzîndu-i față cu tronc, s-a transformat într-un taur alb și, cu prefăcătoria de rigoare, i s-a așternut Europei la picioare. Căpătînd curaj, fecioara i s-a urcat în spinare, iar zeul, în travestiul taurin, o rupse la fugă peste cîmpuri, apoi se azvîrli în
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
jur de trei sute de persoane. Inițial subiecții au manifestat reticente clare de a vorbi despre subiectul propus, pînă cînd anchetatorilor le-a venit ideea fericită de a-si muta investigațiile la locul faptei, chiar pe plajă, unde reticența s-a transformat, în cel mai rău caz, în chicoteala, fără a-i împiedica însă pe subiecți să răspundă la întrebări, ba uneori chiar satisfăcuți că au prilejul să o facă. Evident, în linii mari rezultatele nu sînt imprevizibile: pentru unele femei a
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
nu e cel "clasic" regrupându-i pe Stanislavski și Nemirovici-Dancenko. Aventurile teatrale ale romancierului Maxudov sunt precipitate de apariția unui Mefisto monden, Ilia Rudolfi - editarea manuscrisului sau atrage atenția direcțiunii teatrului, interesată de o dramatizare. Inițierea teatrală a scriitorului se transformă tragi-comic într-o rătăcire într-un labirint din care nu mai poate să se salveze. Contururile realității nu mai sunt cele cotidiene: Aristarh Platonovici, desi absent (un deus otiosus teatral) e reprezentat într-o succesiune de instantanee fotografice alături de clasici
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
prin raționalizări stupide - decurge dintr-o iluzie de a-ți putea continua viața în interior ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat. Asaltul final contra casei Kalabuhov va fi dus de o creație a profesorului: grefa de hipofiza umană va transforma pe banalul câine Sarik în mult mai agresivul cetățean Poligraf Poligrafovici Sarikov. Comunismul visa la o regresiune colectivă către vârstă de aur. Experimentul profesorului provoacă (involuntar) o cădere a umanului către animalic. "Omul nou" își terorizează creatorul, profesorul Preobrajenski fiind
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
în Ouăle fatale. Profesorul și asistentul sau îl ucid pe proletar pentru a-l reînvia prin operație pe inofensivul cățel. Totul nu a fost decât un experiment nefericit: "Filipp Filippovici dădu din umeri - știință nu cunoaște încă modul de a transforma animale în oameni. Uite, eu am încercat, dar după cum vedeți, fără succes. A vorbit, dar a început să revină la starea lui primitivă. Atavism!" (Pag. 229). Liniștea Casei Kalabuhov este (deocamdată) salvată. (Mihail Bulgakov - Diavoliada, în românește de Alexandru Calais
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
înlăuntrul nostru" (ibidem). Astfel percepută, dezolarea produce o metamorfoza a organismului, o literaturizare a organelor debitoare stării de spirit tiranice. O substituție, prin scris, mai bine zis o ontologica uzurpare: "sîngele inima plămînii și creierul rînd pe rînd toate se/ transforma în litere în/ propoziții ale acestei dezolări care devine un roman-fluviu/ înlăuntrul nostru./ ea este totul. numai ea este"(ibidem). De facto, ia naștere o nouă lume. Lumea ficțiunii, care, absorbind realul, îl aneantizează, preluînd, ea,funcțiile lui morale și
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
gîngav la dezbatere. Acesta din urmă, director adjunct și, practic, politrucul instititiei, pus în coasta lui Călinescu să-i tempereze impulsurile de a ieși din front, izbutea să-l convingă asupra necesității unui colocviu despre "tipic", dar reuniunea s-a transformat într-o execuție sarcastica a referentului doctrinar, nu altul decît obedientul forurilor "de sus", G. Macovescu. Vor fi mai existînd careva dintre cei ce au asistat la nimicirea iluziilor poetice afișate de Cicerone Teodorescu, într-un moment cînd căzuse la
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
postmodernității. Istoria și cotidianul, morții și viii, strada și amfiteatrul, arhiva și cafeneaua, șoaptă și strigatul, zgomotul și muzica, spațiul luminos și penumbrele subsolului, literatura și arta plătica se întîlnesc aici în mod legitim, își găsesc spontan genul proxim și transformă acest spațiu cultural într-o adevărată metaforă a vietii însăși. Iar în această diversitate a manifestărilor, a experiențelor nemijlocite și a actelor simbolice, un loc privilegiat, evident, în afară componenței literar-narative, îl are vizualitatea sau, mai exact, arta plastică. Încetul
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
iubea cu acea pasiune cu care se îndrăgostesc uneori femeile de un homosexual, convinse că îl vor salva", declară Benjamin. Dar de fapt Hélène îl iubește pygmalionic, pentru că el e întru totul creația ei. De îndată ce devin un cuplu ea îl transformă, îl recreează mimînd perfect o readucere a lui la viață: timp de nouă luni, perioada de gestație, nu îl scoate nicăieri în lume, ci doar îl căra prin magazine, la coafori și bijutieri, pînă cînd e gata pentru o a
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
și cosmetizare a bărbatului: băi în uleiuri aromate, masaje, măști faciale, manichiură, pedichiura, farduri, pudre, toate aplicate lui într-un fel de ritual efeminat de invocare și transfigurare. Bărbatul e un teritoriu sălbatec pe care femeia îl defrișează și îl transformă într-o grădină a desfătărilor, dar nu a desfătării ei, ci a lui. Puteți crede sau nu", mărturisește personajul, "aceste ceasuri petrecute în a fi jupuit, zdrobit, malaxat, palpat au devenit voluptatea mea favorită. Era sublim. Torceam de plăcere. Nimeni
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
fizice (prin înfometare) pînă cînd sărmanele creaturi devin dezolante amintiri ale frumuseții de odinioară. Izolate în castelul din munți, aceste femei tinere și frumoase sînt private de ochii celorlalți, deci de confirmarea frumuseții lor, ceea ce e suficient pentru a le transforma în niște bătrîne nebune, pe al căror chip vag se mai poate descifra strălucirea de odinioară. Hélène devine și ea o astfel de prizoniera, în vreme ce Benjamin e constrîns la rolul de calau, trimis la Paris pentru a aduce alte prizoniere
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
se întîmplase și lui Benjamin: figură lor preia, imită inconștient, din pură obsesie, ticurile și expresiile Hélènei. Rolurile sînt inversate: din captivitate prizoniera este de fapt cea care vede și supravegehează, iar temnicerii cei văzuți, descoperiți, prădați de identitatea lor, transformați în oglinzi ale chipului care îi privește. Hélène este categoric personajul cel mai important din român. Ea este făptura puternică, triumfătoare (de altfel evadează pînă la urmă), dar de existență ei depind toate celelalte personaje din român. Într-un român
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
este adevarat. Te-am conceput printre ruinele unei brutarii bombardate din localitatea Potucek, în Cehoslovacia. Mama ta este nemțoaica, fapt pe care, poate, ea, purtând pedeapsă poporului ei, nu ți l-a spus." Din păcate, aceasta comunicare peste timp se transformă repede într-un monolog, Ștefan Predescu lăsându-se absorbit de plăcerea de a-și aminti episoade din biografia să. El insistă asupra perioadei în care a luptat, în Olanda, alături de forțele din Rezistență, împotriva hitleriștilor, până în momentul în care țara
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
în Olanda, alături de forțele din Rezistență, împotriva hitleriștilor, până în momentul în care țara a fost eliberată de trupele aliate. Este prilejul cu care voluntarul român îl cunoaște pe generalul canadian J.P.E. Bernadotte. Rememorarea labirinticelor aventuri din timpul războiului (care îl transformă de multe ori pe erou din subiect în obiect, ca pe personajul lui Virgil Gheorghiu din Al 25-lea ceas) și, în continuare, a persecuțiilor suferite în anii stalinismului românesc este prolixa și lasă multe aspecte neclarificate. Nu se înțelege
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
istorice, atribuindu-le o viață sufletească și, de fapt, atribuindu-le viața. El ignoră, decis, prejudecată că orice gest al acestora descris într-un român trebuie să fie atestat. Cu un salutar voluntarism, cu o justificată (estetic) autoritate, prozatorul îi transformă în oameni pe cei care, altfel, nu aveau decât consistentă unor portrete idealizate sau - la fel de nesatisfăcător din punct de vedere literar - a unor caricaturi. Textul este în esență lui o satiră, dar Alex Mihai Stoenescu nu alunecă într-o satiră
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
adusese în preajma lui Corneliu Coposu au început rapid să dezamăgească. Obtuzitatea vârfurilor țărăniste (destui dintre ei cu probleme rușinoase de dosar), tactică - excelentă în vremea opoziției, nefasta o dată cu ajungerea la guvernare - a încremenirii pe poziții de inflexibilitate și inactivitate au transformat cel mai important partid al opoziției în formațiunea cea mai vulnerabilă. Astfel se explică atacurile aținerilor lupi" ai lui Petre Român, care au simțit că pot rupe o halca și mai zdravăna din jambonul puterii. Ceea ce au și făcut. Neobișnuiți
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]