1,894 matches
-
din secolul al IX-lea dintr-o perioadă anterioară apariției nomazilor maghiari Au fost descoperite de asemenea peste 90 de așezări, mai mult de 40 de cimitire și 18 fortificații care au fost datate în perioada 800 - 1100. Cele mai multe cimitire transilvănene de secol IX aparțin așa-numitului „grup Mediaș” . Aceste necropole sunt caracterizate prin predominanța ritualurilor de incinerare (Brateiu, Dăbâca, Șeica Mică. Mormintele de înhumare din aceleași cimitire pot fi cauzate de diferențele etnice, religioase, sociale sau cronologice. Totuși, acestea sunt
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
avut loc în august 1929 ca rezultat al eșecului unor îndelungate negocieri legate de salarizare și condiții de muncă. Aproximativ 6000 de muncitori au fost implicați în protestul provocat de salariile de mizerie și sărăcia extremă în care trăiau minerii transilvăneni, deznodământul confruntării fiind că 68 de mineri au căzut sub gloanțele trupelor armatei române trimise de către guvernul țărănist să reprime protestul, dintre care 28 au decedat pe loc, mulți dintre ei împușcați fiind în spate. Istoria grevelor și mișcărilor sociale
Greva de la Lupeni, 1929 () [Corola-website/Science/328703_a_330032]
-
menționat și că etnicii români au fost informați de către aviația aliată prin lansarea unor foi volante asupra pozițiilor austro-ungare, despre creare și existența primului Corp al Voluntarilor Români din Rusia precum și despre conținutul Declarației de la Darnița. Deși primii prizonieri români transilvăneni din Italia au fost documentați încă din iunie 1915, de abia în anul 1916 procentul de prizonieri de război de naționalitate română proveniți din trupele austro-ungare a devenit semnificativ, aceștia fiind concentrați în principal în lagăre din nordul Italiei. Alături de
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
similare formate din etnici cehi sau iugoslavi, problemă de importanță superioară pentru interesele franceze. Referitor la cerințele transmise prin intermediul ambasadorul italian de la Paris, în martie 1918 Ministrul de externe al Italiei, Sidney Sonnino, a opinat că de formare de trupe transilvănene destinate să lupte pe frontul italian. La final el a solicitat lui Orlando Deși italienii au fost de acord cu separarea prizonierilor de război români de cei maghiari sau germani, precum și cu constituirea unor unități naționale cu drapel propriu, nu
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
1918 sub președinția senatorului italian Francesco Ruffini. Delegația care a reprezentat mișcarea unionistă română (în care România a fost reprezentată prin senatorii Mironescu și Drăghicescu alături de deputatul Lupu) a fost condusă de profesorul G. G. Mironescu. În acest cadru, delegații transilvăneni aflați la Congres au înființat o comisie dedicată eliberării prizonierii români din Italia și formării unei Legiuni române. Un sprijin suplimentar în încercare de convingere a guvernul italian, a primit profesorul Simion Mândrescu din partea deputatului francez Henry Franklin-Bouillon (aflat în
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Cavarzere și Avezzano (unde de altfel a și debutat organizarea de unități românești). La 7 mai 1918, comisia pentru prizonierii de război a Ministerul de Război italian ("Commissione per i prigionieri di guerra") a decis reunirea unui număr de ofițeri transilvăneni pentru a se constitui în embrionul viitoarei Legiuni și a fi instruiți special în vederea constituirii viitoarelor unități românești. În urma unei intervenții a profesorului Mândrescu pe lângă președintele Consiliului de Miniștri al Italiei, acesta a fost de acord ca toți ofițerii români
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
fie eliberați, echipați cu uniformă italiană cu insignele Legiunii Române - tricolorul român orizontal - și încorporați în Armata Italiană, pentru a fi utilizați în subordinea serviciilor de informații. Eficacitatea pe front din punct de vedere propagandistic a ofițerilor vorbitori a subdialectelor transilvănene a fost mult mai puternică decât cea a italienilor știutori de limbă română sau a românilor din Regatul României, astfel că spre sfârșitul lunii august, generalul Pietro Badoglio a solicitat lagărului de muncă din Cavarzere 80 de militari. Pe frontul
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
preliminariilor de la Buftea. Alți militari au plecat din România odată cu Misiunea Militară Franceză (negăsind o unitate militară constituită din români, ultimii s-au înrolat în Legiunea străină, pentru a lupta în continare). Printre cei plecați s-au aflat și voluntari transilvăneni demobilizați, nemulțumiți de încheierea păcii impuse de germani. După înființarea sa la 30 aprilie 1918, "Comitetul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina" a preluat în mod oficial misiunea organizării Legiunii. Însărcinat cu organizarea corpului de voluntari, a fost generalul
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
fost de acord cu capitularea țării (civili, sau soldați care au părăsit țara clandestin), fie prizonieri români din trupele austro-ungare (din rândul ultimilor formându-se un prim grup de voluntari, recrutați prin eforturile senatorului "Dumitru Drăghicescu" și ale unor fruntași transilvăneni stabiliți la Paris). Printre prizonieri a fost desfășurată o propagandă intensă, cu scopul educarii lor în spirit patriotic și pentru înrolare în Legiune. Un sprijin important în ceea ce privește această activitate a avut sublocotenentul "D. Rădoi" (absolvent al Școlii de Comerț din
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
și pentru înrolare în Legiune. Un sprijin important în ceea ce privește această activitate a avut sublocotenentul "D. Rădoi" (absolvent al Școlii de Comerț din Brașov) și învățătorii "I. Oancea" și "S. Turtureanu". "Consiliul Național al Unității Române" a încercat să înroleze voluntari transilvăneni și din Statele Unite sau dintre foștii prizonieri de război aflați în Siberia. Datorită însă refuzului oficialilor francezi de a recunoaște gradele căpătate în Armata Austro-Ungară, în luna octombrie 1918 o parte dintre cei care semnaseră pentru înrolare s-au retras
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
în cel de consilier la Guvernul Transilvaniei din Cluj. A fost decorat prin decretul imperial din 1 decembrie 1864 cu ordin imperial austriac Coroana de Fier cl. a III-a, apoi în 1865 a fost numit consilier aulic la Cancelaria Transilvăneană (secția juridică) din Viena, forul judiciar suprem pentru Ardeal. În această ultimă calitate, a desfășurat o bogată activitate, împreună cu A. Mocsonyi, Dimitrie M. Moldovan, Petru Dobran și alții, pentru ridicarea Episcopiei Ortodoxe a Ardealului la rangul de mitropolie. În 1867
Iacob Bologa () [Corola-website/Science/335518_a_336847]
-
Denumirea oficială a Statului Român înființat în anul 1859 a variat de-a lungul timpului, în funcție de circumstanțele internaționale și regimurile politice care l-au condus. Afirmarea naționalismului românesc prin intelectualii transilvăneni (din secolul XVIII) și prin elitele moldovene și valahe (preponderent în același secol) au avut ca efecte unirea principatelor Moldova și Valahia (1859), dobândirea independenței noului stat (1877-1878, recunoașterea 1881) și în cele din urmă, Marea Unire din decembrie 1918
Denumirile oficiale ale României () [Corola-website/Science/328442_a_329771]
-
Bihor (Regatul Ungariei) de către pecenegi (sau/și cumani, uzi, români) în calitate de invadatori. Aceștia, odată ajunși în zona actualului oraș Oradea, s-au întors cu o pradă bogată, dar au fost atacați și învinși la Chiraleș de către trupele maghiare. Pentru spațiul transilvănean, bătălia de la Chiraleș a avut drept consecință câștigarea în anii următori de către statul maghiar, a unei fâșii de teritoriu de la Chiraleș până în sud spre zona Sibiului; aceste modificări teritoriale sunt marcate de mutarea sistemelor fortificate de tipul prisăcilor și a
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
însemnat de biserici de lemn au fost documentate și salvate de la dispariție. Cel mai perseverent cercetător al bisericilor de lemn din Transilvania din această generație s-a remarcat Ioana Cristache-Panait, cea care a bătut drumurile multor zone, țări și județe transilvănene, adunând harnic informații din existența lor. Eugenia Greceanu a scos la lumină multe din bisericile de lemn din centrul Transilvaniei. Lui Ioan Godea îi datorăm cercetarea Crișanei. Sabin Șainelic a scris primele studii despre Codru și Chioar. Îi reținem și
Biserici de lemn din Crișana () [Corola-website/Science/330517_a_331846]
-
liliacul cu urechi lațe ("Barbastella barbastellus") și liliacul cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"); broască țestoasă de baltă (o reptilă din specia "Emys orbicularis"), patru amfibieni: buhaiul-de-baltă-cu-burta-roșie ("Bombina bombina"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creasta ("Triturus cristatus") și tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"); și rădașca (un coleopter din specia "Lucanus cervus"). Specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare) întâlnite în arealul sitului: rata fluierătoare ("Anas penelope"), rata cârâietoare ("Anas querquedula"), rata mare ("Anas platyrhynchos"), rata mică ("Anas crecca"), rață-sulițar
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
capaccinii), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros); Reptile și amfibieni: șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), gușter ("Lacerta viridis"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), năpârcă ("Natrix natrix"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca-roșie-de-pădure ("Rana dalmatina"), broasca râioasă brună (Bufo bufo); Nevertebrate: melc de livadă ("Helix pomatia"), fluturi din speciile: ("Euphydryas aurinia, Lycaena dispar, Maculinea arion"(albăstrița pătată), "Zerynthia polyxena, Maculinea alcon". La baza desemnării sitului se află
Măgurile Băiței () [Corola-website/Science/331305_a_332634]
-
tâmplărie de epocă. Muzeul ocupă în prezent spațiul de la subsolul imobilului (în suprafață de 120 mp), actualmente în proprietatea directă a instituției. Acest spațiu a avut funcționalitate farmaceutică de la 1600, fără întrerupere, aici funcționând una dintre cele mai vestite farmacii transilvănene denumită La Ursul Negru. Colecția inițială a muzeului a fost constituită în anii 1950 - 1951, ca urmare a unui decret al Ministerului Sănătății privind concentrarea la Muzeul Brukenthal, a tuturor vestigiilor de istorie a farmaciei de la toate instituțiile de profil
Muzeul de Istoria Farmaciei () [Corola-website/Science/331375_a_332704]
-
muralis"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria"), broasca-roșie-de-munte (Rana temporaria), brotac verde de copac ("Hyla arborea"), broască râioasă ("Bufo bufo"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), broasca de pământ ("Pelobates fuscus"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul de munte (Triturus alpestris), sălămâzdră de uscat ("Salamandra salamandra salamandra"), broasca-țestoasă europeană de baltă ("Emys orbicularis"); Pești: mreană vânătă (" Barbus meridionalis petenyi"), dunăriță ("Sabanejewia aurata bulgarica"), porcușor de nisip ("Gobio kessleri
Defileul Mureșului () [Corola-website/Science/334261_a_335590]
-
gulerata ("Turdus torquatus"), sturz ("Turdus pilaris"), sturz de vâsc ("Turdus viscivorus"); Reptile și amfibieni: șarpele lui Esculap ("Zamenis longissimus"), șopârla de câmp ("Lacerta agilis"), gușterul ("Lacerta viridis"), broasca-roșie-de-munte ("Rană temporaria"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"), tritonul cu creasta ("Triturus cristatus"); Pești: mreana vânata (" Barbus meridionalis petenyi"), zglăvoaca ("Cottus gobio"), dunăriță ("Sabanejewia aurata bulgarica") și chișcar ("Eudontomyzon danfordi"); Nevertebrate (răci, gândaci, greieri, fluturi): racul-de-ponoare ("Austropotamobius torrentium"), gândacul sihastru ("Osmoderma eremita"), cosașul de munte
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
repetat în "Românul" a creat agitație în cercurile diplomatice din București și a atras, de asemenea, o notificare oficială din partea guvernului de la Viena. O percheziție desfășurată la sediul Arboroasei a scos la iveală documente compromițătoare din partea unor societăți din orașele transilvănene Blaj și Gherla, precum și de la Viena.. Comitetul de conducere, format din Porumbescu, Voronca, Constantin Morariu, Orest Popescu și Eugen Sireteanu, a fost arestat. După un proces care a avut loc la Cernăuți la începutul lunii februarie 1878, acuzații au fost
Arboroasa () [Corola-website/Science/334355_a_335684]
-
În momentul înființării sale după căderea comunismului, institutul era singurul centru academic din România dedicat exclusiv studiilor iudaice și preocupat de recâștigarea unui prestigiu științific pentru acest domeniu. Acest institut a avut drept obiectiv cercetări privind istoria evreilor din spațiul transilvănean și, în general, din spațiul românesc și promovarea unor cursuri de învățare a limbii ebraice, istoriei evreilor, culturii, civilizației și filosofiei iudaice. Chiar de la început, programul institutului a urmat două direcții, o direcție didactică și una de cercetare. Între 1991
Institutul de Iudaistică și Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly” () [Corola-website/Science/334455_a_335784]
-
-lea Crnojevic au părăsit teritoriul aflat sub stăpânire otomană și s-au așezat în ținutul Sirmiei, administrat de austrieci. Pe baza privilegiilor leopoldine sediul Mitropoliei ortodocșilor sârbi a fost mutat anul 1713 de la Krusedol la Carloviț. Sofronie, în calitate de călugăr ortodox transilvănean, a luat și el drumul Carlovițului, de unde s-a întors cu mesajul mitropolitului ortodox sârb ca românii din Banat și Transilvania să abandoneze ierarhia bisericească română unită și să se pună sub jurisdicția mitropolitului ortodox sârb de la Carloviț. Precedentul în
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
Cetele de țărani s-au îndreptat apoi spre Blaj, iar episcopul unit Petru Pavel Aaron a fost silit să se refugieze la Sibiu. Sofronie a convocat la 14/25-18/29 februarie 1761, la Alba Iulia, o întâlnire a Sinodului Ortodox Transilvănean, care a aprobat trimiterea unei petiții cu 19 puncte către autoritățile habsburgice prin care se cerea libertate religioasă totală în Transilvania, dreptul numirii unui episcop ortodox și eliberarea răzvrătiților arestați. Autoritățile austriece l-au trimis pe generalul Adolf von Buccow
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
de constrângere a fost prezent în multe din convertirile anterioare. Mișcarea lui Sofronie a dus la răzvrătirea pașnică a populației ortodoxe române țărănești, cu scopul de a schimba statutul Bisericii lor din „tolerată” (cu toate că din ea făcea parte majoritatea populației transilvănene) în „recunoascută oficial”. În cele din urmă, ortodocșii au obținut o victorie notabilă: recunoașterea de către curtea de la Viena a existenței legale a bisericii lor și numirea unui episcop în persoana clericului sârb Dionisie Novacovici. A fost primul episcop ortodox din
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
de specii, grupate în 70 genuri. Cele mai multe specii sunt răspândite în mările temperate, iar câteva în apele dulci. În apele dulci din România trăiește un singur gen, "Cottus", cu 3 specii, zglăvoaca ("Cottus gobio"), zglăvoaca răsăriteană ("Cottus poecilopus") și zglăvoaca transilvăneană ("Cottus transsilvaniae"). În apele dulci din Republica Moldova trăiesc 3 specii, zglăvoaca, zglăvoaca răsăriteană și zglăvoaca baltică ("Cottus microstomus").
Cotide () [Corola-website/Science/335094_a_336423]