242,472 matches
-
l-au îndemnat să povestească lumii Patimile. Detașare - Implicare. Spectacolul nu pune în evidență voci mari, ieșiri la rampă ale vedetelor. Ar fi fost lipsit de rafinament estetic. Pentru Isus (Dietrich Henschel) este tot atât de necesar un glas potolit care să transmită blândețe, demnitate, o totală stăpânire a reacțiilor violente (chiar atunci când este adus în fața lui Pilat cu lanțuri la picioare, ca un tâlhar), ca și o înfățișare nestingheritoare pentru modelele ilustre din plastică. Și nici pentru acelea, mai recente, din cinematografie
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
sugerează noblețea idealului pur de teatru cu care ar trebui să rimeze întreaga montare. Irina Petrescu și Ion Cocieru sintetizează memorabil această experiență fulgurantă. Dar nici inteligența, nici arta, nici iubirea nu pot opri răul. Acesta pare a fi mesajul transmis de regizorul Ciulei, solidar cu regizorul Hamlet. Convingătoare, cel mai des tulburătoare, luciditatea expunerii premiselor nu devine în spectacolul de la Bulandra o magie a participării. Se poate accepta că fantoma este un om cu barbă povestind un secret știut numai
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
confundă cu natura, se varsă în alcătuirile acesteia: "culegători înalți veniți în apropierea șinelor/ adorînd fierul și celebritatea lui matinală/(o cruce de fier pe acoperișul hangarului)/ o gheară moale-moale/ înfiptă într-o victimă leneșă-leneșă/ viață ca o secreție inutilă transmisă prin/ serviciile de poștă ale ruinelor/ feminine" (Legăturile care se făceau în tren). Cuvîntul însuși ni se relevă ca o bizară vietate la întretăierea fiziologiei și a spiritului, a organicului și a spiritului, a organicului și a anorganicului, mesager al
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
proaspăt venit de la țară și el reacționa ca un rob față de un vechil, același care îi teroriza pe străbunii săi pe moșie... Ritualul ca o compensație în lipsa unor formule precise ale cunoașterii. Japonezi făurind săbii în mijlocul unui ritual, suplinind formula transmisă de vechii fierari. Ritualul a înlocuit mult timp și mai înlocuiește și azi formulele științifice ulterior descoperite. * Rasa albă va fi belită. (De afro-asiatici)... Obsesia unui bătrîn profesor de istorie, supranumit CATO.
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
un pictor temperamental, un caracter exploziv care nu-și propune să definească forme, să stabilească repere într-o realitate identificabilă, ci doar să vehiculeze forțele stocate în acele modele care se dezagregă în chiar clipa luării lor în posesie, să transmită privitorului, la celălalt capăt al firului, încordarea și pasiunea elaborării și să transforme structurile materiei, ca în cunoscutele implozii astrale, în enorme emisiuni de energie. Suportul și vectorul acestei energii este culoarea, înțeleasă în mod complex, atît ca substanță, ca
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17007_a_18332]
-
spre neființă. Este doar un fapt cunoscut prin repetare și alternare cu starea de trezie. Trezia apare ca modul firesc de a cunoaște lumea pe cînd somnul pauza, întreruperea! De fapt somnul sugerează multitudinea modurilor de existență. Destrămînd programele repetibile, transmite nemijlocit o intuiție a potențialității lumilor posibile. Apare un paradis al destrămării tuturor programelor. De aceea întîlnești acolo resturi de lumi cunoscute, fapte și gînduri din cotidian împreună cu sentimente în stare nativă care cutreieră fără direcție spații necunoscute. Sentimentele Nu
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
integrarea lor să influențeze judecata de valoare și, poate, nici gustul literar al publicului. Explicația rămâne una singură: în ciuda ideologiei și cenzurii impuse de regimul comunist, literatura română s-a făcut în țară, dar valorile pe care ni le-a transmis "epoca de aur" trebuie revizuite critic, fără a substitui criteriul etic celui estetic." El nu crede că procedeele postmoderne pot suplini talentul, care rămîne prima condiție pentru a fi scriitor, iar înțelegerea greșită a performanței și succesului riscă să deregleze
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
considerație - de multe ori textele par a fi variante ale aceluiași model, reluat cu obstinație și amplificat sau dramatizat; explicația este poate relatarea unei experiențe similare, dar asta nu e suficient. "Poveștile" încetează uneori să fie amintirile bunicilor, părinților, rudelor transmise mai departe prin vocile copiilor, devenind limitative sau chiar teziste; cu puține excepții (mai ales scrisorile bucovinenilor), experiențele relatate țin de începuturile comunismului, de anii '50-'60, față de care o atitudine tranșantă e mult mai ușor de luat, ceea ce explică
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
contemporane. Ar fi fost o contribuție istoriografică consistentă. Dar să nu cer autorului mai mult decît și-a propus să înfăptuiască. Excerptele selectate și adunate lună de lună sînt, negreșit, interesante și revelatoare. Dar nu prea izbutesc, întotdeauna, să-i transmită avizatului esențialul dintr-un palpit care conținea mult dramatism și luptă nu numai de idei. Sigur, soarta României postbelice era decisă încă din 1 decembrie 1943, la Conferința de la Teheran. Dar, decisiv, la 9 octombrie 1944, cînd, la Moscova, s-
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
occidentale și sovietici (care tot alimentau, în van, speranțele românilor că, totuși, finalmente, vor veni americanii). Totul Dar să revin la cartea informată a d-lui Ioan Lăcustă, care, repet, prin citate din presă, decupate și grupate lunar, voiește să transmită ceva din dramatismul acelor trei ani tragici. Să notez, mai întîi, că imediat după 23 august 1944, toate partidele, prin ziarele lor, cereau imediate epurări din presă și aparatul de stat ale celor care au colaborat cu regimul antonescian și
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
de altfel repetată ceva mai departe, cănd Babă își evocă fiul mort: "Un fiu oarecare, vestit în mulțime/ Prin luptele sale"... - deci, și el notoriu (vestit), iar nu anonim. Versul scurt al celor 6 strofe din partea a doua a poemului transmite plăcerea de a rosti în rime, pe ritmuri strânse. Și aici, G. Călinescu vede ceva ce nu există: "un sentiment de vâjâit și răsucire"; în realitate, strofa întâia e scandata cu o majestuoasă iuțeala: "În peștera Carpaților,/ O oară și
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
se fac misterele/ De babe blestemate/ Ce scot la morți arterele/ Și hârcele uscate.// Aci se fierb și oasele/ În vase aurite,/ Aci s-adun frumoasele? Când nu mai sunt dorite." Apoi versurile capătă viață și demnitate, umplu un spațiu, transmit neliniște și fascinație; sunt trei strofe de vârf în creația supra-abundentului autor: "O flacăra misterica/ Da palida lumină;/ Iar stâlpii din biserică/ Păreau că se înclină.// Și liliecii nopților/ Ce au aicea locul -/ Ascunși în hârca morților -/ Umblau să stingă
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
refuza viitorul. Este acesta un argument ca să se considere stăpîn? Sîntem stăpînii limbii doar în măsura în care privim limba drept un instrument ca oricare altul, o minimalizăm. Ea are atributele unui instrument numai atunci cînd este folosită conștient și logic pentru a transmite cu ajutorul ei ideile proprii sau ale altora. Virtuozitatea cu care mînuiești acest instrument te îndreptățește să te consideri stăpînul lui. Cunosc foarte bine acest sentiment. Mă consider stăpînul limbii mele doar atunci cînd traduc. Pare un paradox. Dar tocmai dependența
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
a momentului. în pofida acestei surdine, atît de puțin obișnuite în asemenea situații, expoziția de la Palatul Parlamentului are toate calitățile unui autentic eveniment artistic, atît prin calitatea propriu-zisă a lucrărilor expuse, cît și prin semnalele profesionale și morale pe care le transmite nemijlocit. Selecția severă - doar doisprezece artiști expun în acest spațiu vast -, îndividualizarea fiecărui expozant în așa fel încît întregul să se constituie din microexpoziții personale și nu prin absorbția tuturor într-un discurs supraindividual și orientarea deliberată spre expresia liberă
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
sunt un scriitor olfactiv!); între 4 pereți de cărți. Nu am ore preferențiale (cîndva lucram doar nopțile), fiindcă de obicei trebuie să-mi fac timp (ce expresie!) pentru scris. Scriu cu tot corpul, altfel spus orice indispoziție sau bucurie se transmite bietei hîrtii care le rabdă pe toate. Am ajuns la un fel de intimitate cu mine însumi datorită... jurnalului: niciodată nu încep un poem înainte de a nota ceva (orice!) în jurnal. Îmi fac poftă de scris... pentru a avea apoi
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
da la televizor, a apărea la televizor etc.) - e demnă de oarecare interes, în măsura în care, bazîndu-se pe o relație metonimică, extinde numele obiectului asupra funcțiilor lui. În treacăt fie zis, în DEX televizor este definit doar ca "aparat care recepționează imagini transmise prin televiziune", ceea ce maschează folosirile de tipul citat; desigur că televizor nu e un cuvînt căruia mulți vorbitori să simtă nevoia de a-i căuta sensul în dicționar, dar un scrupul lingvistic ar fi trebuit să conducă la adăugarea particularităților
"Pe sticlă", la televizor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17074_a_18399]
-
unei cópii de film vechi. În schimb Tentația lui Joaquim Leitào (Portugalia-Brazilia, 1997) pare un episod dintr-o telenovelă de ultima oră în care un preot fără prejudecăți își urmează iubita în viciu reușind salvarea pentru amîndoi. Datorită forței iubirii, transmisă deopotrivă prin nebunie și obsesie, peste trei generații se împlinește visul eroinei din Oratoriul de Crăciun (Suedia, 1996) de Kjell Åke Andersson: aducerea lui Bach într-o biserică rurală. Cum o mare dragoste ajunge să genereze o teribilă ură se
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
eroico-metafizic o biată caricatură, obiect al unui spectacol degradant și inutil. Prin aburii unei asemenea confuzii fără margini și fără capăt, au reușit, totuși, să se arate cîteva lucrări de artă monumentală care exprimă cu adevărat momentul actual și își transmit firesc mesajele specifice. Aici intră, fără nici o îndoială, lucrările lui Paul Neagu de la București și Timișoara, Traian al lui Vasile Gorduz (lucrare amplasată la Sevilla și la Roma), Sf. Gheorghe al Silviei Radu de la Timișoara și Iuliu Maniu al lui
Ieșirea din fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17111_a_18436]
-
critici care sunt de la început sceptici și nereceptivi. în felul acesta, el face comunicarea posibilă. Cu alte cuvinte, când aude sunând telefonul literaturii, se grăbește să-l ridice, dându-i o șansă necunoscutului de la celălalt capăt al firului să-și transmită mesajul. Și numai dacă mesajul îl dezamăgește, întrerupe politicos convorbirea sau, la nevoie, chiar trântește receptorul, enervat de insistența interlocutorului. N. Steinhardt nu este timid în judecarea literaturii, este generos. El nu se sfiește să se distanțeze - după ce inițial îi
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
de vedere au acel aer tranșant care, conferindu-le originalitate, le face detașabile: "Ce mi se pare că este izbitor la Brâncuși (în special a celui de după epoca rodiniană) este plăcerea de-a teslui, de a lustrui, bucurie care se transmite și privitorului și care înviorează, dă senzația participării la o lume de uriași, la timpurile de început ale facerii. Vrăjitoarea, Himera, Cocoșul sînt jucării cum se mai fac și acum la țară, însă din materiale mai dure și în mai
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
diferite dar și contradictorii. Dar EU făcând parte intrinsecă din acest concert universal al cunoașterii și al perfecționării continue reprezentam o verigă utilă și necesară între acest ocean uriaș, nețărmuit, infinit de cunoaștere și cei din jurul meu cărora le voi transmite fiecăruia după nivelul de înțelegere cunoștințe benefice și folositoare. Nu suntem singuri și parabola întâmplării de mai sus poate demonstra posibilitatea și accesibilitatea contactelor interdimensionale pornind pentru început chiar și numai de la existența unui ipotetic ghid spiritual care nu este
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
ales în exprimarea unor grade de ostilitate și dispreț, uneori asociate cu sensuri stabile ("un ăla", "una din alea"). Demonstrativul e însă și un mijloc banal de identificare: formule ca "ăla de pe raft"; "ăia din stînga", "ăia de la magazin" - nu transmit în mod normal conotații speciale, avînd doar rolul de circumscriere a unui obiect sau a unei persoane prin caracteristici contextuale. Alternativele la asemenea formule - cu acela, cel - aparțin în mod clar stilului înalt, registrului scris și vorbirii îngrijite; existența lor
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
virgin, așa cum este, din punctul de vedere al realțiilor cu arta cultă, cel rural, dar gîndit în perspectiva unui viitor circuit turistic care s-ar putea extinde pe o arie mult mai largă, simpozionul de sculptură în lemn de la Bogați transmite, cel puțin în acest moment, un dublu semnal: mai întîi că oriunde se pot face lucruri importante, cu minima condiție să aibă cine să le facă și, în al doilea rînd, că precaritaea materială în care ne găsim de mai
Pe Argeș în sus (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15876_a_17201]
-
Presa cotidiană a fost, din nou, la pământ, desfășurând larg praporii isteriei naționale. N-a scăpat acestei boli rușinoase nici măcar cotidianul condus de unul dintre puținii editorialiști lucizi din țară, Cornel Nistorescu. Iar �Adevărul", prin pana lui Adrian Macarie, a transmis din Budapesta un reportaj jenant: văzând într-o banală întâlnire fotbalistică evenimentul decisiv pentru destinul națiunii, dl. Macarie a indus ideea că viața suporterilor români e în pericol și că ungurii skin-heads abia așteaptă să bea sânge de valah! S-
Ungurii, pokemonii României by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15866_a_17191]
-
o recunoaștem fără să ne putem dezice de ele, aceasta mi se pare a fi tema volumului lui Adrian Alui Gheorghe: "îngerul// venise să spună/ o poezie/ dar cum/ să faci din cuvinte/ ceea ce nu poți zidi cu pietre/ cum transmiți melancolia/ ca pe un microb/ carnivor". Căutarea unor "ființe mai caste" nu face decît să producă noi experimente pe corpurile, nereușite, eboșe, ale ființelor existente. Cu toții facem comerț cu îngeri, ba chiar Dumnezeu îi tranșează cu dibăcie în "piața de
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]