15,306 matches
-
Irina Nicolau supraviețuiește. Început de an cu Apostrof Plăcut la lectură și foarte consistent numărul din ianuarie al revistei Apostrof. Nicolae Balotă, în dialog cu Vallasek Júlia, deplînge slaba comunicare dintre literații românî și cei maghiari: Ignorarea reciprocă este o tristă realitate. De altfel, îmi face impresia că, în zilele noastre, scriitori români și maghiari deopotrivă par să fie rodnici în scris, dar destul de slabi la citit. Nu se citesc nici românii între ei, necum să-i mai citească pe confrații
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
nimic, nesigură, admirația sa, emoțiile sale au ceva repulsiv precum sentimentele necoapte ale adolescenților care îngaimă trei clișee, așa cum apar în romanul Pornografie al lui Witold Gombrowicz. Robert Ford nu are nimic care să-l consacre, acest nimic, însă, este trist și înșelător, de o densitate dureroasă în felul în care el întreține acest cult copilăresc pentru eroul său. Îl împușcă de frică pe Wood din marea familie de foști bandiți anacronici și inutili odată abandonați de șeful lor și trăiește
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
temperată. Alături de frizer, funcționar , fotograf, avocat, ofițer, exponenții bravi ai umanității provinciale, se înscrie în spectacol și poetul. Cartea d-sale de vizită e delicios parodică: "în prezent sînt un biet poet premiat / cu frunze de urzici Doamne cît de trist / am fost aseară pe cînd alergam prin ploaie / după ultima literă" (Șambelan la curtea coniacului). Aidoma unui prozator american, poetul nostru se repliază într-un mediu rustic, dedicîndu-se ocupațiilor de fermier și stabilind amicale contacte cu localnicii, conturînd astfel o
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
mizerabilă literatură pornografică. Dacă aș fi avut ezitări în legătură cu paternitatea acestui text aș fi apelat la Al. Săndulescu, autorul unei ediții de Opere Topârceanu și îngrijitorul unor serii de Scrieri alese din opera celui care a scris Balade vesele și triste. Nu cred că e cazul să implic un istoric literar de talia domniei sale într-o asemenea problemă. Dar aș fi curios să aflu, de pildă, părerea lui Emil Brumaru în această problemă de istorie literară, unul dintre cei mai productivi
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
efect secundar stârnirea interesului pentru poezia lui George Topârceanu. Ar fi bine. Spiritul ei demistificator, precum în Balada popii din Rudeni, ne-ar prii, ne-ar vindeca de ororile pornografice cu care îi este întinată memoria. Balade-le vesele și triste pot fi recitite oricând și de către oricine cu plăcere, fără sfială și fără... rușine.
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
revoltă a poetului. Nu e deloc lipsit de importanță faptul că Mircea Dinescu a ajuns în această postură împreună cu poezia sa, o poezie care a refuzat și ea să se supună dictaturii și cenzurii, o poezie care supraviețuiește momentelor de tristă amintire care au provocat-o uneori. Iar dacă actualitatea referențială a unor poeme se diminuează în zilele noastre, răsunetul contemporan al altora se cere, la rândul lui, subliniat. "Lăsați-mi totuși șansa să cânt din disperare / pe câmpul de bătaie
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
au îndepărtat de vocația lor primă. Scriitori pe care decembrie 1989 i-a prins la o vîrstă la care nu se mai puteau reinventa, au continuat să scrie, cu succes mai mare sau mai mic, într-o marginalizare tot mai tristă. Așa am început să aflăm, dezolați, că Geo Bogza și-a trăit ultimii ani într-o izolare și sărăcie impresionante, că Geo Dumitrescu a fost dat afară din casă chiar în lunile când, bolnav și uitat, se pregătea să moară
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
nouă datorită revenirii lor anuale în țară, ne-au încântat și de astă dată ochiul, pe parcursul celor două acte ale baletului. Dar dacă ar fi fost numai atât, darul lor ar fi fost prea mic. Îmi amintesc, uneori, cât de tristă am plecat de la Operă, cu mulți ani în urmă, după ce am văzut-o pe Svetlana Beriozova în Lacul lebedelor .Fusese impecabilă ca tehnică, o tehnică situată la cel mai înalt grad de performanță. Dar, pe parcursul celor patru acte, nu tresărisem
Mâinile care cântî și vorbesc by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8871_a_10196]
-
Sorin Lavric Una din cele mai triste constatări pe care le poate face un istoric este că, atunci cînd încearcă să vorbească despre trecut, nu o poate face decît împrumutînd optica prezentului. E ca atunci cînd povestești istoria turnînd-o în tiparele schemelor actuale. Procedeul ia naștere în
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
pe propria-ți piele această Ťconstruire a socialismuluiť." (p. 104). Iată o ecuație existențială cu prea multe cunoscute. În Occident, nu se poate condamna comunismul răsăritean, fiindcă "am da apă la moară" imperialismului american și riscăm, apoi, să facem figură tristă de "fasciști". În țară, chiar și în anul de maximă liberalizare a regimului (1968), nu se pot spune prea multe împotriva Sistemului, căci riscăm "să ni-i aducem pe ruși pe cap" (impecabil șantaj geo-strategic!). Numai tovarășul Ceaușescu deține agenda
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
singurul care contrapune decadenței o alternativă eficace. E înfățișată presiunea capitalei asupra tinerilor în căutarea unui ideal, siliți să accepte concesii în raporturile cu femeile și cu societatea bună. Sunt mistuiți de erotism și de ideea ratării. Se evocă diminețile triste ale Parisului după nopti de chef, personajul se simte respins de societate, trecut prin experiența războiului nu se mai poate adapta și își atribuie dreptul de a nu crede în nimic. Drieu e tentat de scris, compune nuvele, piese de
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
unei instituții întregi. Niculae Gheran povestește într-un text, intitulat La închiderea ediției (p. 159-167), prefață la volumul 23 al ediției de Opere Liviu Rebreanu, o bună parte dintre dificultățile pe care le-a avut de surmontat. Concluzia e la fel de tristă și la fel de autoironică, fără nimic consolator, ca și în confesiunea pe care am citat-o anterior pe larg: "Ce să mai spun la apariția ultimului tom din seria de Opere, care, pe nesimțite, mi-a legănat lenea de a scrie
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
citim unul altuia, liniștiți, împreună. Cineva a făcut un foc. Cînd lăsăm cărțile să ne cadă din mînă, spune, ne va lua prin surprindere. Nu ne e frică de noapte, luăm o tabletă ca în spitale, îi implorăm astfel natura tristă. Umbrele urcă acum de peste tot, din cele mai mici crăpături, de la etajele de jos, de la prichiciul ferestrei, de pe colinele ce ne-au atins retina peste zi, de la pașii noștri... ne ridicăm genunchii spre acele locuri, avanposturile nopții se află în
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
primăvară, deși toți, undeva, le-avem în minte. N-a avut nici succesul postum al altui minor din tabăra "adversă", Minulescu, amestecat în stanțe postmoderne. Recitirea poeziei lui rămîne, deci, un mariaj de curiozitate istorică și întîmplare. Baladele vesele și triste sînt, însă, exerciții de poantă melancolică, pe care modernismul le va respinge în faza lui eroică spre-a le prelua, apoi, în felurite forme. Puneți, bunăoară, față-n față Balada morții (foarte cunoscută, și ea) cu Balada Popii din Rudeni
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
se desprinde de contextul care a generat-o pentru a duce o viață pe cont propriu, focalizînd deciziile milioanelor de americani. Cei șase protagoniști aproape că nici nu mai contează, regizorul însă se oprește asupra istoriei lor particulare, banală și tristă. Eroii dispar în uitare imediat ce (e)misiunea lor încetează. Una dintre scene devine relevantă în acest sens: o familie de americani oprește mașina pe cîmpul unde se afla Ira Hayes, pentru a face o fotografie cu the American Hero, iar
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
parte și la o altă distanță. E, iarăși, un titlu inspirat acest Cenotaf (Editura Paralela 45) pe care îl găsim atât pe copertă, cât și în mai toate filoanele interioare ale cărții. Un cuvânt care generează, aproape recursiv, cele mai triste și mai demne povești despre luptă, dragoste și moarte. Să ne gândim o clipă: cenotaful e monumentul ridicat în amintirea războinicilor al căror trup nu e de găsit. Sau al căror mormânt se află altundeva. Dispăruți fără urme, dar dispăruți
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
noastre. Deoarece sînt obligați să participe la Istorie, scriitorii de azi întorc spatele istoriei și se delectează cu strălucirea limbajului, așteptînd să iasă din marasm. Au dreptul s-o facă, e singura lor posibilitate de a-și manfiesta disprețul. Partea tristă este însă să vezi oamenii în vîrstă copilărindu-se cu bună știință - ca Eugen Jebeleanu, de ex., care crezînd că astfel se menține în actualitate, semnează săptămînal în Luceafărul niște elucubrații pe care numai drama lui personală, morală și politică
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
că semnele acestei înțelepciuni abia dacă se întrevăd din când în când, atât de greu perceptibile încât nu putem avea curajul să ne bucurăm de teamă să nu devenim ridicoli. Iar în acest timp nu pot să nu observ cum, tristă și plină de umor, bășcălia este o țară, o țară care se întinde de la Prut până la Dunăre și de la Tisa până la mare. (fragmente dintr-o conferință)
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
atîta timp publicarea Propunerii: rareori așa de multe inexactități și aberații au apărut puse cap la cap pentru a se demonstra indemonstrabilul și pentru a se încerca (sub pretextul apărării Constituției) o lovitură politică de forță. Pînă și autorilor acestei triste însăilări trebuie să le fi fost jenă de enormitatea produsă; rememorîndu-și îndepărtatele lor cunoștințe de drept, nu se poate să nu-și fi dat seama că demiterea unui șef de stat se poate face doar în urma comiterii unei fapte grave
"Suspendare" by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9863_a_11188]
-
cu locuri unde se trezește conștiința, "Moș Crăciun-Ce-Nu-Mai-Este,/ Pentru cea din urmă dată,/ Mi-ai lăsat o carte rea;/ Și citind în carte, iată,/ Am văzut din cartea ta,/ Că n-ai fost decât poveste." Toate întîmplările lumii mari sînt "triste jucării", din care a ieșit spiritul sărbătorii. Un menestrel, "la spartul nunții, în cămară", le descîntă să-și așeze parfumul, le pune pe soiuri și le servește. Întotdeauna la temperatura vremii.
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
găsit resurse proaspete să-și înfrîngă orice măruntă vanitate și să nu-și lege numele și autoritatea de cea mai arbitrară dintre deciziile de după 1990. Dar legătura profundă cu artele plastice a lui Marin Sorescu nu stă în acest episod trist al politicii noastre culturale de tranziție. Încă din prima sa tinerețe, adică înainte de a împlini treizeci de ani, el scrie un număr semnificativ de texte, un fel de microeseuri, așa cum le numește el însuși, parțial experiențe fugare din expoziții, parțial
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
imagini ca din spatele unui paravan, din numărul unui Iosefini stelar: "O simțeam printre degete, în inimă, pe gene,/ Cînd venea în odaie la mine, seara;/ Răsturnîndu-se pe masa de lucru, alene,/ Părul ei semăna cu ceara.// Felină, depărtată, totdeauna/ Mai tristă, mai rece, pînă cînd, vai!/ Prietena mea luna nu mai era luna - / Izvorau din ea alte luni, alte luni, un alai." O lume răvășită, care se destramă pe note, ca-n Verlaine (citat, de altfel, ca "prieten"), prin care circulă
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
articolul Eminescu, mereu nou, reia (a cîta oară?) - teoria complotului politic pus la cale de autoritățile române, cu complicitatea Junimiștilor, a lui Maiorescu în primul rînd, și care ar fi dus la internarea abuzivă a poetului în ospiciu, în acea tristă zi de 28 iunie 1883; format din argumente pe cît de stupefiante și insolite, pe atît de inconsistente, puzzle-ul compus de Nae Georgescu nu are nici măcar meritul de a stîrni rîsul. Tot din același număr aflăm că, în recenta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
răvașe încurcate, anticipînd, din nou, vîrsta de declin a scrisorii cînd, dintr-o viață dublă, încredințată hîrtiei și secretului, rămîne doar elementul stînjenitor, și fără nimic înalt-romantic, care poate da peste cap niște planuri foarte burgheze, asta este Zoe. Versurile triste, adînci, din Hugo, sînt niște motouri dezmințite de o realitate care deja își rîde de romantism. Chiar moartea sau, mai exact, fata tînără pe patul morții, subiecte ale unei drame delicate, clorotice, cu plînsete în fund de odaie, devin bagatele
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
a lui Nicolae Balotă, pe călugărul Fredegisius din secolul nouăsprezece scriind despre nimic și tenebre: Nonexistența e ceva atît de jalnic de deșert și de groaznic încît nu pot fi vărsate îndeajuns de multe lacrimi asupra unei stări atît de triste." Lumea lui Aureliu Manea, destinul său asumat și parcurs demn este încărcată de sensuri și profunzimi care ne scapă. Acolo unde se află din 1992, într-o clinică de lîngă Cluj, unde este bine tratat și respectat, Aureliu Manea este
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]