1,859 matches
-
popoarelor" căreia, în mod firesc, i se succede vara reacțiunii. Revoluția din februarie de la Paris se întinde. Viena se ridică la 13 martie, Praga și Budapesta o imită, Berlinul se revoltă la rîndul său la 18 martie. Popoarele par să triumfe peste tot. La Francfort se inițiază un parlament național alcătuit din dietele diferitelor state ale Confederației germanice. Declarîndu-se constituant acesta anulează Dieta vechii Confederații. La Berlin, Frédérich-Guillaume IV capitulează imediat în fața insurecției, acordînd supușilor săi prusaci dreptul constituirii unei adunări
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în care fiecare să se bucure de un regim liberal. Moderații se vor scinda la rîndul lor între cei care doresc ca papa să prezideze Confederația și susținătorii regelui Charles-Albert de Piemont Sardinia. În mod paradoxal, acesta din urmă va triumfa după abdicarea sa. Carbonarii vor iniția în 1831 lovituri de forță în Modena și Pavia; în 1832 vor reedita experiența la Bolognia obținînd drept rezultat o dublă ocupare a zonei, austriacă și franceză pînă în 1838; apoi vor avea cea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
al lui Winston Churchill s-ar fi putut apropia de patriotismul revoluționar al tinerilor marxiști de la Oxford, "grupul celor cinci"375, dacă aceștia n-ar fi fost de fapt agenți sovietici. Separatismele la ele acasă După 1945, spiritul național-democrat va triumfa cu "victoria sa asupra totalitarismului nazist" și apoi cu lupta împotriva altui totalitarism, cel comunist de astă dată. În aparență, nimic nu tulbură această renaștere a naționalismelor care au sacrificat xenofobia pe altarul toleranței și al reconcilierii europene. Cel puțin
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
bellatores făceau parte din „poliția politică”, o adevărată castă, ubicuă, dar, În același timp, invizibilă, despre existența căreia amintea insistent o „reclamă” des Întîlnită pe marginea drumurilor, pe care scornitorii de bancuri o deturnau de la sensul avut În lozinca „Să triumfe Libertatea, Pacea și... Securitatea”. La prima vedere, așadar, trăiam Într-o societate decerebrată, conformistă și amorțită, căreia i se potriveau de minune versurile lui Mircea Dinescu: „găinile n-aveau simț politic prea dezvoltat/ cîrÎiau În surdină și Închideau ochii la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu preocupare față de imagine și față de un simbolism religios al gândirii, prezente la intelectualii moderni. Dialog filosofic. Dialog critic, dar nu artă de a fi "superior" și/sau artă de a inferioriza interlocutorii prin sofisme. În lumea modernă nu au triumfat Socrate, spiritul său deschis, gândirea autentică, ci ecclesiocrațiile tribale ale sofiștilor. După el, cei mai importanți filosofi greci, Platon, Aristotel, au așezat preocuparea de sine în centrul acelei arte de a trăi (techne tou biou), preluată ulterior de către gândirea romană
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
penitenciară creștină, intențiile rele erau, de asemenea, pedepsite 109. Ideea creștină a reeducării delincventului prin muncă și prin învățături biblice a apărut la Rasphuis din Amsterdam în anul 1596. De atunci au mai trecut două secole pentru ca această idee să triumfe în state precum Franța, Italia. Tehnologia politică și cea a sufletelor se află în punctul de intersecție a normelor și directivelor social-politice cu practicile ce decurg din aceste cunoașteri. Prin reforma iluministă, închisoarea se vrea a fi o mașină eficientă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Iată câteva dintre variatele implicații teologice ale morții lui Isus. Din perspectiva iudaică, definită de trăsăturile mesianismului popular din antichitatea târzie, Isus este un Mesia ratat. Așa cum reiese din câteva scrieri din această perioadă, se presupunea că Mesia trebuie să triumfe împotriva dușmanilor lui Israel. Cei de la Qumran, cel puțin după cum rezultă din Sulul Războiului și alte scrieri asemănătoare, credeau că Mesia îi va conduce pe războinicii săi preoți spre victoria împotriva romanilor pe care-i urau. Într-adevăr, conform unui
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
perspectivă, autorul amintit consideră că „vindecătorul se Întâlnește cu o realitate primordială: el se luptă cu forțe supranaturale care există de la Începutul timpului. A vindeca trebuie să fie un act de recreare, de creație corectivă, de bătălie cosmică menită să triumfe asupra și să anihileze puterile primordiale ale răului” (p. 228). După V. Lanternari (1987, vol. IX, pp. 307-308) există două mari paradigme simbolice care explică boala și indică tipul adecvat de vindecare magică: Conform primei concepții, răul provine dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
forme de teatru popular incluzând episoade ale luptei Împotriva opresorilor sau ale morții vechiului an și nașterii noii epoci. În aceste constructe, un rol aparte revenea grupului de tineri eroi, care se luptă cu forțele malefice și care, În final, triumfă Împotriva acestora. Aceste structuri carnavalești au fost reactivate de patrioții americani În lupta lor simbolică pentru delegitimarea Coroanei britanice și condamnarea dominației engleze În colonii. Manifestările lor au avut caracterul unor rituri de rebeliune, care, relativ rapid, s-au transformat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lipsa de fundament a speranței în salvarea pruncului, și transpune finalul în cel mai crunt registru al absurdului. Aceasta pentru că protagonista însăși, deși dintr-un reflex, înrădăcinat, cum am văzut, prin educație străbună, se sacrifică pentru a permite vieții să triumfe, este în același timp conștientă de inutilitatea sau, mai degrabă, de agonia care urmează "aruncării în lume". Este astfel mare diferența între Iona și Paracliserul, pe de o parte, care au revelația absurdului și decid să pună capăt farsei, ambii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
început și care au continuat să existe în opera lui M. Preda, ducând o luptă pe viață și pe moarte cu elementele naturaliste. În Desfășurarea, datorită însușirii adânci de către scriitor a concepției despre lume a clasei muncitoare, aceste elemente au triumfat ridicându-se la o deosebită înălțime și strălucire (...). Peisajul literaturii din primăvara anului 1941 era încărcat cu plante veștede și hidoase (...). Era momentul când burghezia renunțase să-și mai acopere fața cu trandafiri și gladiole artificiale și instaura cu ajutorul naziștilor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
3. Democrația și capitalismul de piață sînt antrenate într-un conflict permanent, în care se modifică și se limitează reciproc. Pînă în 1840 în Marea Britanie apăruse o economie cu piețe autoreglatoare ale muncii, pămîntului și banilor. Capitalismul de piață a triumfat asupra inamicilor săi pe toate fronturile: nu numai în teoria și practica economică, ci și în politică, drept, idei, filosofie și chiar ideologie. Astfel oponenții săi erau complet înfrînți. Totuși, într-o țară în care oamenii au un cuvînt de
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
trăirilor închise în lumea plutitoare a lui Ono. Călătorim printr-o lume chinuită. Ono ține din toate puterile la reputația lui ca pictor, chiar dacă trebuie să se dezică de ea. Nu are puterea să se umilească, orgoliul lui vrea să triumfe chiar și atunci când recunoaște că a greșit. În mod simbolic, la poalele dealului pe care se află casa lui Ono se găsește Puntea Ezitării: ezitare între două moduri de a trăi, între două lumi în cele din urmă. Lumea prezentă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și auzită, chiar dacă doar de un singur om, cuvântul, expresia aceasta, poemul, nu există până ce nu-l citești. (Until You Read It, Până ce nu-l citești) Poemele ei sunt mai mult decât foarte clare: poeta face ca în ele să triumfe viața să triumfe povestea, propria ei poveste. Nu încifrează și nu avem obligația să descifrăm. Trebuie doar să ne acordăm timpul s-o auzim bine. The English Country Cottage (Casă englezească la țară) conturează o Ruth Fainlight străină de țara
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
doar de un singur om, cuvântul, expresia aceasta, poemul, nu există până ce nu-l citești. (Until You Read It, Până ce nu-l citești) Poemele ei sunt mai mult decât foarte clare: poeta face ca în ele să triumfe viața să triumfe povestea, propria ei poveste. Nu încifrează și nu avem obligația să descifrăm. Trebuie doar să ne acordăm timpul s-o auzim bine. The English Country Cottage (Casă englezească la țară) conturează o Ruth Fainlight străină de țara în care trăiește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
El este și un ghid profesional, care fixează parametrii comportamentali, mobilizator în toate aliniatele sale și prevenitor până la excluderea alternativei compromisului. Hippocrat parcă l-a creat în colaborare cu Socrate, care și-a dat viața pentru ca virtutea, legea morală să triumfe. Componenta etică a Jurământului îndeamnă la specializare continuă ca să excludă eroarea, compromisul și compromiterea medicului și a profesiei de medic. De altfel nu întâmplător lumea se adresează medicului cu superlativul „doctor“ cuvânt a cărui etimologie este verbul latin doceo, -ere
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
spre cercetare, experimentare, confruntare de soluții, lăsând mai în urmă filosofarea și preocupându-se mai mult de realitatea funcțională a organismului uman. În edificiul politico-militar al energicului cuceritor și ctitor al cetății repede ajunsă centru important, cultura și civilizația au triumfat. Urmașii lui Alexandru cel Mare au susținut dezvoltarea economică și culturală. Gândirea greacă, migratoare a început să facă minuni în Pergam, Bitinia, Siria, Egipt ca și pe țărmurile europene ale Mediteranei. în Asia Mică erau cunoscute școlile medicale din Ephes
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Joseph Pitton de Tournefort (1656 - 1708) îl va continua pe Lèmery cu Traité de la Matière Médicale (apărut postum). Relația dintre leac și compoziția chimică nu mai poate fi pusă la îndoială. Dar acesta este abia începutul farmacologiei moderne, care va triumfa, începând cu secolul XIX — întru împlinirea profeției lui Paracelsus. Nicolas Lèmery dedică în secolul său, o lucrare, special antimoniului și derivatelor acestui metal, cu rezultate în maladiile parazitare. Prin analizele chimice, terapia vegetală își dezvăluie secretele. Laboratoarele își vor spune
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de curtezane și favorite zeificate (în antichitate), ca modele pentru urmașele lor, iubite, admirate, eternizate de artiști (scriitori, pictori, muzicieni). Altele au sfârșit disprețuite, uitate, retrase, pocăite în mânăstiri. Cu puține excepții, cele mai multe au fost nefericite, chiar și după ce au triumfat, au fost și sunt etichetate, indiferent pe calitățile și meritele lor, tot femei de categorie inferioară soțiilor. Am nuanțat prezentarea lumii spectaculoase a femeilor care și-au valorificat farmecele feminității prin distingerea unei categorii care se interferează cu aceea a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sale multinaționale și multirasiale, a revenit pe scenă, a avut mare succes la Olympia, în Paris, deși avea șaizeci și trei de ani. A fost îndelung aplaudată la Monaco, prilej cu care a cunoscut-o pe prințesa Grace Kelly. A triumfat la Carnegie Hall, în New York. În 1973 s-a căsătorit cu artistul american Robert Brady. La scurt timp, dansatoarea, cântăreața și actrița Josephine Baker s-a îmbolnăvit, a intrat în comă și, în 10 aprilie 1975, a murit, fiind înhumată
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ce revine de nenumărate ori sub pana lui Chapelain și a lui d'Aubignac. Va câștiga modul lor de reprezentare. Cu clasicismul, teatrul, îndepărtându-se de stilizarea antică, se orientează cu încetul spre un fel de realism iluzionist care va triumfa un secol mai târziu. 1. De la umanism la clasicism Umaniștii, chiar dacă piesele lor, care nu mai sunt jucate în zilele noastre, nu au trecut proba timpului, au pregătit calea clasicismului prin cugetările lor asupra artei scenei. Ei nu au încetat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este imensă, atât asupra autorilor dramatici, cât și asupra teoreticienilor baroci, până ce se va impune Clasicismul. Teatrul său este un rezervor de situații din care se inspiră din abundență autori preclasici precum Alexandre Hardy, Boisrobert, Rotrou. Pe vremea când Clasicismul triumfa, Corneille și Molière se mai inspiră din intrigile sale. Corneille, în Don Sancho de Aragon, își amintește de El Palacio confuso, cum explică chiar el în Examenul din 1660: Această piesă este complet inventată, dar nu este cu totul a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ar vrea să reformeze tragedia atribuindu-i un scop moral, nu-și dă seama, fără îndoială, că astfel o golește de sens. Considerând perimată noțiunea de fatalitate care acționează în ea, i-ar plăcea ca la sfârșitul nefericirilor sale să triumfe personajul virtuos. Fénelon (1651-1715), care se situează în tabăra Anticilor, sfătuiește, în Scrisoare către Academie (1714), în numele moralei, ca din tragedie să fie excluse pasiunile. Este o cale experimentată de Voltaire (1694-1778) în prima sa tragedie Oedipe, în 1718, unde
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
numindu-i cu numele fiului său, iar cei doi prinți rămân reci și nemișcați. Marțian! La numele acesta niciunul nu vrea să răspundă. Corneille, Héraclius, actul IV, scena 4. Iată ceva ce hârtia nu poate auzi niciodată; iată unde gestul triumfă asupra discursului! (...) În sublima scenă care termină tragedia Rodogune, momentul cel mai teatral este, fără discuție, cel în care Antioh își duce cupa la buze, și în care Timagène intră în scenă strigând: Ah! seniore! (actul V, scena 4) Ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la altul, el estimează că autorii italieni ar trebui să-și caute inspirația în epoca lor și în propria țară mai degrabă decât să imite modelul francez. El îi atribuie lui Orazio următoarele cuvinte: Timp de un secol, francezii au triumfat în arta comediei; ar fi timpul de acum înainte ca Italia să arate că în ea nu s-a stins sămânța acestor autori de calitate care, cei dintâi, după greci și latini, au îmbogățit teatrul și i-au dat strălucire
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]