2,009 matches
-
pentru niște chestii minore. Măcar convingeți-o să ne lase în pace, să nu trimită referatul prin poștă la casa de filme... Credeți că găsiți adresa ei? Cînd e vorba de adrese, Mihai se descurcă de minune. De la stația de troleibuz, cincizeci de metri înapoi, la dreapta, al doilea bloc cu trei niveluri, îmbrăcat în iederă. Stă pe trotuarul de vizavi și se uită la ceas. Mai sînt cinci minute pînă la ora 18. De mult n-a mai fost așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în cameră și cu vreo femeie, măcar de formă; nu de alta, dar, întîlnindu-mă mereu cu el, să nu înțeleagă altceva băieții de la recepție. Tamara începe să rîdă cu chef, agățîndu-se strîns de brațul lui. Înainte de-a urca în troleibuzul care s-o ducă la verișoara ei, se apropie și-i urează drurn bun. Mihai are impresia că-i din nou la combinat, ca pe vremuri, timpul a fost dat înapoi cu un an, iar lîngă el e buna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Ce p...a mea! Ce p...a mea! Ce p...a mea..." Cuvintele se ridică în văzduh, străbat aerul tare și sticlos al pădurii și poposesc ca o imensă aură pornografică, deasupra brazilor. "Dragele mele", s-a adresat Noica în troleibuz unui grup de fete care vorbeau de zor despre "gagicul meu", "dragele mele, limba română e atât de frumoasă! Aveți "drăguțul meu", cum se spune în Maramureș, de ce să spuneți "gagic"? Zău, dragele mele, de ce să batjocoriți așa limba?" O
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
părea însă o simplă plimbare. La Iidabashi a luat-o la dreapta, până la șanțul cu apă ce împrejmuia castelul, a traversat intersecția de la Jinbocho, a urcat panta de la Ochanomizu și a ieșit în Hongo. De acolo, a mers pe linia troleibuzului până la Komagome. Mărturisesc că am făcut ceva drum. Când am ajuns la Komagome, soarele apusese deja și era o seară liniștită de primăvară. Unde suntem? întrebă Naoko de parcă era picată din cer. — Komagome, am spus eu. Nu știai? Am ocolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
toate mișcările, fără să scoată o vorbă. „Hai, intră.“ Odată cu ele a intrat în vestibul, răspândindu-se pe dată în întreg apartamentul, un miros de pământ reavăn și de flori mucezite, purtat ca o mireasmă, de-a latul orașului, prin troleibuze și tramvaie, de la cimitirul cel mare, nezvântat încă de soarele primăvăratic și rămas în haine. Andrei Vlădescu, care urmărise cu gândul toate mișcările lor din afara ușii, a știut că fuseseră din nou la mormântul fratelui ei și era ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Stații de autobuz aglomerate. Mulțime îngrămădindu-se în magazine, cofetării, alimentare, restaurante, cafenele, ceainării. Așteptând ora de începere a spectacolului, la vreun cinematograf. Îmbulzindu-se spre și dinspre Gara de Nord. Din nou formând o masă informă în stațiile de autobuz, tramvai, troleibuz. Despicând norișorii delicați de praf. Învelindu-se în lumina filtrată de arborii parcurilor. Înaintând printre frunze ruginii sau îngălbenite ce pluteau nesigure, smulse de adiere din copacii bulevardelor. Același fel de mulțime în oricare parte a orașului, preocupată, grăbită, frământată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înguste ale funcționarilor. Se uită numai în jos, printre ramurile încâlcite ale arțarilor care se înalță până aproape de etajul al treilea. Vede troleurile alunecând pe sârmele paralele, într-un sens și în altul, într-o succesiune legănată, acoperișurile prăfuite ale troleibuzelor, autoturismele în toate culorile repezindu-se din cele două părți în ciorchine, apoi rare, apoi iarăși ciorchine și iarăși rare, cu scrâșnet de frâne, motoare mai vechi păcănind, claxoane uneori; pe trotuarul din față, pentru că pe cel de sub fereastra sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o singură mână. Apoi străzile parcă s-au făcut mai luminoase și iarăși am știut unde suntem, nu ne rătăcisem. Dar atunci ne-am oprit. Am coborât din mașină. Au trecut pe lângă noi într-un sens și în celălalt câteva troleibuze goale. Iuliu Sofronie ne-a tras după el. Am intrat într-un bloc vechi, somptuos, cu scară largă de marmură, apoi într-un apartament mare în care locuia Ileana Roman. Am simțit, de cum am intrat, o atmosferă de gheață. Televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a cerului peste orașul troienit. Gerul care se întețise ne-a izbit din nou în față, dar ne-am obișnuit repede. M-am trezit imediat, mergeam în urma lui Andrei, care călca cu greutate pe cărăruia bătătorită. Nu mai fâșâia nici un troleibuz, era prea târziu. N-aveam chef să mă duc acasă. Mă trezisem brusc, n-aș fi putut dormi, nu aveam chef nici măcar să citesc. „Hai la Yvonne“, i-am zis lui Andrei Vlădescu. „E la doi pași de aici, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
își înfipse furculița în fularul vânzătorului Reilly, poruncindu-i să iasă din garaj și îl amenință că îl va da afară dacă nu va veni devreme a doua zi dimineață ca să înceapă lucrul în Cartierul Francez. Ignatius, prost dispus, luă troleibuzul spre casă, râgâind cu atâta violență și aromă de Paradis încât, deși era aglomerație, nimeni nu voia să se așeze alături de el. Când intră în bucătărie, mama lui îl întâmpină căzând în genunchi în fața lui și zicând: — Doamne, spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fi bucuros de câțiva gologani. Omul putea fi un excelent paravan. Și nici n-ar fi avut habar de ce se întâmplă. Părea totuși om cu carte. În cele din urmă, puțin după ora unu, un halat alb se rostogoli din troleibuz și dădu buzna în garaj. După câteva minute, ciudatul negustor își împingea căruciorul afară pe stradă. Tot mai purta cercelul, eșarfa și sabia de abordaj, observă George. Făceau probabil parte din inventarul lui de vânzător. Îți dădeai seama, după felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de luptă ale soldaților români prin ordine de zi, nu a fost considerată stat cobeligerant, dar în cadrul despăgubirilor de război, România, printre altele, a trebuit să accepte ridicarea fabricilor de zahăr din Ițcani și Ripiceni ca și altele, printre care troleibuzele din Craiova, care erau captură de război din Odesa. La 9 octombrie 1944, Winston Churchill și Iosif Stalin au încheiat un acord semnându-l în secret, prin care se prevedea ca pe durata războiului, Marea Britanie să aibă 90% influență asupra
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de luptă ale soldaților români prin ordine de zi, nu a fost considerată stat cobeligerant, dar în cadrul despăgubirilor de război, România, printre altele, a trebuit să accepte ridicarea fabricilor de zahăr din Ițcani și Ripiceni ca și altele, printre care troleibuzele din Craiova, care erau captură de război din Odesa. La 9 octombrie 1944, Winston Churchill și Iosif Stalin au încheiat un acord semnându-l în secret, prin care se prevedea ca pe durata războiului, Marea Britanie să aibă 90% influență asupra
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
lângă alt cal, noaptea, într-un autobuz? Și ce a făcut Tidalium Pelo când l-a văzut pe Roc Wilkes mort? Habar n-am - noi, bipezii, n-avem nimic comun cu patrupedele. Noi ne-am urcat dimineața în tramvaie și troleibuze și ne-am dus la muncă. Restul e melodramă. CAPITOLUL XI REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE: De aproape 25 de ani luna mai e pentru mine cea mai frumoasă lună a anului, fiindcă în această lună a crăpat Hitler, în această lună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dus la o stație de autobuz spunându-mi (sau așa mi se păru): spakoina ingheală... spakoina ingheală..., acest ingheală de la bunică-mea având o oarecare putere de calmant. Cert este că m-a urcat și m-a îngrămădit într-un troleibuz aglomerat strigând șoferului ceva cu rumînskoie pasolstvo. Dar nimeni nu putea prevedea că deodată mi se va strica o încuietoare a valizei și-mi voi vedea lucrurile - inclusiv un proaspăt Le Nouvel Observateur ascuns bine printre cămăși, cumpărat pe sub mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și - ca orice gospodină care, printre obiecte, nu dă atenție manuscriselor, revistelor, ziarelor - mi-l fixă, îndoit în două, la pieptul pardesiului. La un moment dat șoferul strigă ceva care cuprindea rumînskoie pasolstvo și, din două-trei îmbrânceli normale într-un troleibuz aglomerat, am fost proiectat pe scară, coborând - cu valiza la subsuoară - în stația unui cartier peste care bătea puternic un vânt de toamnă rece; se deschidea în fața mea un fel de șosea care urca în pantă spre o clădire albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
parte și de alta a bulevardului. M-am trezit ca dintr-o beție. Am luat-o spre mașina mea, m-am urcat și am pornit și eu în trombă. A trebuit să merg însă pe urmă încet, stând cuminte în spatele troleibuzelor. Simțeam, știam că devenisem periculos de agresiv și că era un sentiment stabil care nu voia să mă părăsească și mi-era frică să nu pățesc ceva. CITITORUL NEÎNFRÎNT Să dai o carte bună unui cititor bun și cartea să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
că deja se citea pe fața mea dorința și pentru o secundă am avut senzația că mi-a citit gândurile, așa că am întrebat-o: "Ei?" "Ei, ce?" răspunde senzuală, dîndu-și puțin ochii peste cap. Urcăm până la mine până repara ăștia troleibuzul? E la doi pași. Facem un duș, bem ceva..." ar fi trebuit să spun, dar de unde atâta tupeu, nene, că era prea bună și mi-era frică că "mi se șutește" costița din fasole. "Ei, ce mai zici de căldurile
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
unul într-altul, pe canapeaua din bibliotecă, urmăream cu degetul conturul albinei uriașe de pe ambalaj ascultând Aventurile lui Sherlock Holmes de pe disc. Mama venea să ne ia pe seară, încercănată și tăcută, în taiorul ei gri. Obosiți, ne târam până la troleibuz, povestindu-i despre dragul meu Watson și bzzzzzzzzzzz, albina, cum, iar v-a dat ciocolată? o s-o rog să nu vă mai dea. Ajungeam acasă târziu, ne dezbrăcam și mai scufundam câte-o flotă, în cadă. (Ce-i aia flotă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Arătam ca un veteran de război ce se pregătea să meargă în piața publică la vreo ceremonie de comemorare. Eram funcționar la Banca Centrală de paisprezece ani și nu am întârziat decât o singură dată, cu ocazia grevei șoferilor de troleibuze. Astăzi nu mi puteam permite acest lux. Mă gândisem să plec mai devreme și să trec pe la Magazinul Universal ca să-mi cumpăr o cârjă. Nu-mi închipuiam că există atâtea sortimente, din care am fost nevoit să aleg una metalică
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
privirea spre asfaltul de sub picioare. Cât timp așteptai în stație, îți făceai tot felul de planuri - pentru cină, pentru filme, pentru tenis și iubire. Te opreai mereu în același loc, lângă ghișeul de bilete, și stăteai cu privirea pierdută după troleibuz, ca o cameră de filmat cu obiectivul închis. Îți place să aștepți, adori timpii morți pentru că atunci chiar nu poți face nimic și probabil că ai fost încântat să găsești lângă urmele pantofilor tăi alte urme lăsate în asfalt de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
avea un tipar în care intrai perfect, iar urmele din asfalt nu erau decât niște găuri prin care respira betonul. Asta până când urmele au prins conturul unor pantofi roșii ce plecau de lângă tine și începeau undeva o conversație, apoi ușile troleibuzului închise în urma lor, separându-i de gândurile tale. Te încăpățânai să crezi că aveau să se întoarcă asemeni unui criminal la victima lui, așa cum și tu te întorceai la urmele tale din ce în ce mai vechi și mai apăsate. Veneai în stație cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
îl întrebase cu o durere sfâșietoare în glas, "mă fac controlor de bilete, cine e în mijlocul oamenilor mai mult ca un controlor de bilete, eu nici nu aș mai face cercetări sociologice, ci aș instala microfoane în fiecare autobuz sau troleibuz și aș înregistra ce spune lumea. Cel mai fidel barometru social. Un controlor de bilete poate fi asimilat cu rectorul unei universități, chiar o să-mi spun rectorul de autobuz, această meserie este una chiar foarte fascinantă, este o meserie dinamică
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pur și simplu. Meseria de controlor de bilete este o meserie dinamică, poți avansa în această meserie, dar poți tot așa de bine și regresa, dacă vine cumva o revoluție populară, un anumit controlor de bilete sau un rector de troleibuz poate ajunge, foarte bine, ministru al Transporturilor, și atunci de ce să nu mă fac controlor de bilete, îmi spui și mie de ce, este o meserie absolut fascinantă și pentru asta nu trebuie să mergi tocmai până la Londra să faci un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în alt loc și mereu răvășită erau prea mici pentru a înțelege că nu baba răscolea printre chiloții. Despre plăcerea unora de a mirosi viața umezită în lenjeriile intime a aflat mai târziu. Viața, o erecție între două stații de troleibuz, o excitare fluidă a nervilor, o fantezie decupată din imaginarul păpușilor. Viața ca un fetiș continuu; cel care nu ești în cel care te cauți, cel care te cauți în cel care nu te găsești, cel care nu te găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]