7,094 matches
-
terasă și eventual să consumi o bere ca să-ți poți continua drumul. Vorba unui bun amic, dacă ar fi la modă să ai în proprietate autobuze supraetajate și să te dai cu ele prin oraș, le-am vedea parcate pe trotuare de către îmbogățiții zilei. Și dacă ar deveni trendy să ai combină de treierat, i-am vedea la semafoare, ocupând câte două benzi pe sens, claxonând nervos în prima miime de secundă după ce s-a făcut verde. În universul lor, mai
Crima lentă, în imagini martor: ca să nu ziceți că v-a luat prin surprindere tragedia ce va veni () [Corola-blog/BlogPost/339153_a_340482]
-
se aplică legislația. Faceți un mic exercițiu. Ieșiți pe stradă, în orașul vostru și mergeți pe jos, 1 kilometru. Încercați să vedeți câte legi sunt încălcate în scurta plimbare: mașini de teren care ocupă două locuri de parcare lăsate pe trotuarele pe unde mamele ar trebui să-și scoată copiii la plimbare. Mai încolo, un panou de publicitate care nu respectă regulile (amplasat greșit, cu dimensiuni mai mari decât cele legale, care la o furtună se poate prăvăli peste un om
Banalizarea națională a infracțiunilor () [Corola-blog/BlogPost/339211_a_340540]
-
peste un om). Instituții publice sau organizații private care nu oferă rampe de acces pentru persoane cu dizabilități. La trecerea de pietoni, indivizi care trec cu 100 de kilometri la ora prin oraș, călcând legea cu rotile bolizilor. Bucăți de trotuare acoperite cu zăpadă, desi diverse hotărâri locale sau legi îi obligă pe proprietari să curețe spațiile amplasate în fața lor. Școli fără autorizații de funcționare, spitale fără avize. În 2016, pește 4000 de unități de învățământ au început anul școlar fără
Banalizarea națională a infracțiunilor () [Corola-blog/BlogPost/339211_a_340540]
-
mai mult în plenitudinea propriei semantici: „aștept ultimul tren deraiat al răbdării”. Indicii spațiali sunt concreți, semn al determinării stării interioare de către context: „E seară prin Bacăul pustiu, / vântul mătură bucăți de hârtie, / toate băncile goale te știu, / tristețea pe trotuare te scrie” (Frig). Legătura dintre manifestările naturii și trăirile interioare ale poetului se învederează în mod similar în aceste versuri, dar se insinuează totuși o diferență: vântul acționează numai în afară, pe când tristețea, latură a eului poetic, transgresează limitele originare
Victor Munteanu: Prizonierul tăcerii. Cronică literară*, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339247_a_340576]
-
Legătura dintre manifestările naturii și trăirile interioare ale poetului se învederează în mod similar în aceste versuri, dar se insinuează totuși o diferență: vântul acționează numai în afară, pe când tristețea, latură a eului poetic, transgresează limitele originare pentru a popula trotuarele cu numele iubitei. Supraviețuirea îndelungată a tristeții într-un suflet (cum este sufletul poetului) se datorează specificului ei insidios de a nu-și restrânge simptomele în izolare, ci de a-și inventa singură, pentru a se autogenera, tot felul de
Victor Munteanu: Prizonierul tăcerii. Cronică literară*, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339247_a_340576]
-
domniei sale și a consiliului general, vor fi alocate 2 milioane euro. Cu alte 7 milioane de euro vor fi cumpărate mijloace de transport în comun. Ca să tragem linie - într-un oraș în care autoturismele stau unele peste altele cățărate pe trotuare, pe spațiile verzi, în fața scărilor, în stațiile mijloacelor de transport, pe trecerile de pietoni, Primăria București alocă pentru parcări 1% din buget. Așa arată un trotuar dintr-o zonă centrală a orașului, la prânz. Pentru pistele de biciclete care ar
Imaginea unei capitale europene care își omoară metodic locuitorii: ce nu face primăria, „rezolvă” Waze-ul () [Corola-blog/BlogPost/339220_a_340549]
-
tragem linie - într-un oraș în care autoturismele stau unele peste altele cățărate pe trotuare, pe spațiile verzi, în fața scărilor, în stațiile mijloacelor de transport, pe trecerile de pietoni, Primăria București alocă pentru parcări 1% din buget. Așa arată un trotuar dintr-o zonă centrală a orașului, la prânz. Pentru pistele de biciclete care ar trebui să fie prioritate zero ca să-i încurajeze pe oameni să schimbe cele patru roți cu două, se alocă în 2017 mai puțin de 0,2
Imaginea unei capitale europene care își omoară metodic locuitorii: ce nu face primăria, „rezolvă” Waze-ul () [Corola-blog/BlogPost/339220_a_340549]
-
și i-am văzut pe trecători cu pantalonii suflecați, pășind cu mare grijă prin apa care le trecuse de genunchi. Și la fel ca de obicei, cei timorați pășeau ca niște servitoare afectate, numai în vârful picioarelor, ajungând pe celălalt trotuar uzi până la piele. Se așezau pe câte o moviliță răsărită ca din pământ, își storceau hainele și plecau mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Cei mai mulți dintre ei își scoteau câte o oglinjoară din servieta diplomat în care
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
în care își aranjau cravata iar câte o secretară mai grijulie, conturul buzelor cu un ruj vinețiu. Erau însă și alții care traversau strada fără să se sinchisească de apa pe care nici nu o remarcau și ajungeau uscați pe trotuarul celălalt. În locul unde mă întâlnisem cu prietenul meu, am simțit deodată o furnicătură pe șira spinării și am tresărit. Îmaginea lui tridimensioanlă mă privea cu insistență. Inconsistentă din cauza contururilor cețoase dar cu privirea încă vie. - "Ascultă-mă pe mine că
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
mai departe împovărat. Pe lângă mine treceau oameni uscați sau uzi și pe care nu îi deranja câtuși de puțin acest lucru. Cu atât mai mult cu cât pașii celor uzi nu lăsau nici o urmă, iar ai celor uscați lăsau pe trotuar o pată de apă, care dispărea totuși destul de repede. Și atunci m-a cuprins și pe mine îndoiala. Mi-am pipăit hainele dar mâinile mele alunecau peste ele fără să le atingă. Atunci am vrut să-mi privesc mâinile și
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
apropie de mine și, după ce examină atent strada, mă apucă intim de rever: - Știi, dar apropo, unde te-ai muiat în halul ăsta? Uite ce multă apă rămâne în urma dumitale! M-am uitat dezamăgit în spate și am văzut că trotuarul era la fel de uscat ca și înainte. De-abia acum nu mai înțelegeam nimic. Am plecat mulțumindu-i cu jumătate de gură. Ceva totuși nu era în regulă. Așa că m-am întors până la stația de metrou unde i-am văzut pe
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
multe lieduri, G. Baciu abordează sentimentul singurătății care doare, în „basmul lumii”, într-un decor „cu zgomot de iguane/ și țipăt de melancolie” (Lied 24). Alte ori, singurătatea poetului intră în rezonanță cu natura, cu leagănul toamnei care „bolborosește pe trotuare/ mâncând rădăcini de copaci la prânz”, iar în acest decor sumbru, poetul găsește interesant „numai cântecul umbrei/ care ți se prelinge pe portretul/ din sertarul inimii” (Lied 27). Cu alte cuvine, singurătatea oferă poetului momente de reflecție, pentru resemnare și
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
secole,si murmuram cuvintele din Români 5:20:” ... dar unde s-a înmulțit păcatul,acolo harul s-a înmulțit și mai mult...” EVADARE DIN ZID Ningea ca-n basmele noastre. Străzile erau troienite și burgul dormea sub zăpadă. Mergeam pe trotuar cu nepoțica mea de mână. Era târziu și undeva, spre apus, halebarda lunii abia se întrezărea printr-o plasă de nori. - Bunicule! Vezi? Fulgii de zăpadă dansează în aer. Iar scama aceea de luna, care abia se mai vede, dispare
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
cu brațele mamei Chiar și atunci În visele cele mai curate Se strecura ca o arătare stranie Spaima surpării cerului întunecat Vârtejul morții ca un sorb Alcătuit din roata arămie a stelelor în mișcare SINGUR ÎN ROIUL CUVINTELOR Cutreier halucinante trotuare Aglomerate cu trupuri rătăcind Prin spațiul simțurilor Ca semințele în capsule de mac Anonim în roiul cuvintelor Inventez tăceri cu sensuri ascunse Inventez priviri Scormonind prin rugina depărtărilor Inventez cărări labirintice ale rostului Dar nimic nu înlocuiește drogul vieții Spaima
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
de mâine ascuns în cel de ieri, E toamnă peste mine și geme de plăceri Un dor nestins de moarte cu dolilul prins în ram. Eu-frunză de lumină, fără lumină-n geam, Voi mai clipi o vreme pe un banal trotuar Sau pe-o alee-n parcul închis din calendar. Și dacă pașii singuri mă vor strivi din nou M-oi înveli în tine, cu-al toamnei stins ecou; Primește-mă de-o vreme, doar rănile să-mi plâng Când ramuri
EU, FRUNZĂ DE LUMINĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341266_a_342595]
-
înfrățire, întrucât denumirile noastre sunt aproximativ identice. De-abia așteptăm să ne cunoaștem frații de băutură. Astăzi eliminăm o mare barieră între noi și restul Europei”, a declarat primarul comunei Leu. Foarte tare! Bețivul - Alo, unde mă aflu? - Jos pe trotuar, str. Batiștei ... - Lasă, detaliile, în ce oraș? Toate bune? Ai nevoie de o informație? Mică, mică ? O rezolvăm împreună. Sergiu GĂBUREC nevrotic din Piața Universității București duminică, 3 februarie 2013 gsm as@yahoo.com Referință Bibliografică: Sergiu GĂBUREAC - TABLETA NOUĂ DE
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+5): SCRISOARE DĂŞCHISĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341383_a_342712]
-
musai să știe toți ce se învârte prin ograda noastră”. Apoi găinile nu puteau fi lăsate, așa peste tot, florile mamei și iarba tatei trebuiau să arate asemenea celor din cărțile cu povești. De la poartă până la intrarea în casă pe trotuarul de pământ bătătorit se mai vedeau semnele ultimului șotron jucat cu Rozica, verișoara mai mică cu un an și jumătate de care mă despărțea doar două case. În dreapta lui se înălțau spre soarele albastru pe care nori mici, pufoși și
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
complet și slăbise mult, măcinat de boli cumplite. La banala întrebare " Ce mai faceți, Domnule Profesor?" a răspuns plin de bucurie, cu un zâmbet larg și lumină pe tot chipul: - Trăiesc!!! Deci, Marin Bucă citea tot timpul pe drum: pe trotuar, la cozile comuniste, în mijloacele de transport, în parcuri. Parcă-l văd cu ochii în cartea nelipsită din mâinile lui. În anii '80 devenise bunic. Nepoțica Marina era sufletul lui. De câte ori nu i-am admirat văzându-i împreună în ultimul
CITITUL STRADAL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342030_a_343359]
-
ce îmi deveniseră vecine, mă aflam în interiorul fenomenului, un alt fel de lege îmi guverna mișcările, un același cântec. „Plouă!... În orașul nostru românesc/ Plouă așa cum știm cu toți că plouă —/ Plouă “gris” ca-ntr-o estampă japoneză.../ Pietonii pe trotuare se răresc,/ O trăsură cu un „Chrysler” în viteză,/ Trec în sens invers/ Și se ciocnesc... Plouă... / Și-n orașul nostru ploaia cântă,/ Cântă ca un fonograf stricat.../ De trei zile și trei nopți, neîncetat,/ Un tenor cu vocea falsă
DEALURILE DIN SYDNEY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341737_a_343066]
-
-mă către cel care se autointitulase „norocul meu””, am avut senzația că mă privește ironic, încolțindu-i un zâmbet sarcastic în colțul gurii. Nici una, nici două, m-am aplecat și am luat prima piatră pe care am găsit-o pe trotuar. „Norocul meu” a luat-o la fugă, fără a mai privi înapoi. M-am așezat pe o bancă să-mi revin puțin. În josul străzii, ce să văd: „norocul” luase de braț o bătrânică care râdea în hohote și înflorea văzând
ÎNTÂLNIREA CU NOROCUL... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341865_a_343194]
-
Poeme > Constiinta > STELUȚE DE GHEAȚĂ Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 1128 din 01 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Steluțe de gheață Azi, înc-o Iarnă-adun în viață! E aspru gerul, în Gerar. Privesc steluțele de gheață, Sclipind strident pe trotuar. Cu gândurile, fug acasă, Chem amintirile din ceață. . . Copilăria mea frumoasă, Stă sub steluțele de gheață! Un foc în soba-ngrămădită De cinci copii, de dimineață, Prea tare nu era-ncălzită. . . Precum, steluțele de gheață! Pe geamuri, desenam cu gerul, Când respiram
STELUŢE DE GHEAŢĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341921_a_343250]
-
la sud. Sistemul BART operează cinci linii de cale ferată în lungime de 167 de kilometri, asigurând transportul rapid a peste 350 de mii de călători pe zi! Lângă intrarea de la stație ne așteaptă Jolita să ne ia acasă. Pe trotuar notez doi înși dormind acoperiți cu o pătură... Vineri, 21 ianuarie Împreună cu gazdele, pe la orele zece dimineață am pornit din nou la drum, urmând autostradă 580 North. După ce trecem podul Sân Rafael, intrăm pe 99 North, unde după trei ore
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
a fi deosebit de preocupate. Nu zâmbește nimeni. Nici doicile întâlnite pe ici, pe colo, nu schițează un gest de tandrețe care să exprime apropierea, dragostea ori grija față de plozii prinși în curele de cărucior sau duși de guler pe lângă bordura trotuarului. Abia la prima intersecție simt că mă privește cineva intens. Ridic ochii și descopăr figura zâmbitoare a domnului Stelian Gomboș. Ne salutăm, schimbăm două vorbe și-un cuvânt după care, stupoare! Dialogul se transformă în monolog. Al domniei sale, nu al
SURPRIZĂ LITERARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342238_a_343567]
-
întâlnesc o doamnă! - Ajută-mă, Doamne! mă rugam în pas cadențat. Aveam nevoie ca de aer de o voce de femeie, de privirea ei liniștitoare și, poate, de un zâmbet drăgăstos. Am observat-o pe doamna Livia Ciupercă pe celălalt trotuar. Am studiat-o telepatic și am înțeles că era extrem de preocupată de subtilitățile metaforice prin care scriitorul Apostol Gurău realizează portrete „cu arcuiri contondente”. M-am depărtat în grabă. Le cunoșteam pe acestea. Eu căutam, doar să mă liniștesc puțin
SURPRIZĂ LITERARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342238_a_343567]
-
căldură. Gerul înroșea obrajii și împodobea fularele ridicate până peste nasuri ale trecătorilor cu promoroacă. Oamenii treceau grăbiți, cu umerii strânși într-un gest de înfrigurare, fără a se privi unii pe alții, preocupați doar de a găsi porțiunile de trotuar mai puțin lunecoase. Nici vorbă nu putea fi de a-și mai prelungi ieșirea în oraș, în așteptarea orei la care convenise să se întâlnească cu Angela. Așa că Ana își scoase mănușa și, strecurându-și degetele în buzunărelul îngust al
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]