2,711 matches
-
primejdii iminente. Se propti zdravăn pe picioare, încordându-și toți mușchii și, în sfârșit, înțelese ce se întâmpla: nu mai simțea vibrațiile oamenilor. Aceștia părăsiseră nava! Ixtl se repezi spre cel mai apropiat perete, abandonându-și arma făurită cu atâta trudă. Singura lui speranță era acum să iasă afară, în noaptea spațiului. Începu să alerge pe coridoarele pustii, printre pereții strălucitori, care păreau să-și bată joc de el întreaga lume a acestei nave, atât de plină de făgăduieli până mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
extindere a aceleiași priveliști de grădină. O clădire masivă, cam de cinci sute de metri lungime și - incredibil - tot atât de înaltă pe cât de lungă, se ridica asemenea unui monstru întunecat, profilându-se pe cer și dominând zarea. Pretutindeni existau dovezi ale trudei dinamice a omului, dar nicăieri nici o mișcare, nici țipenie de om. Până și copacii stăteau nemișcați în aerul acela încremenit, lipsit de lumină. - Atenție! îi spuse fata, de data aceasta pe un ton mult mai blând. Nu se auzi nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în orașul lui din deșert, unde oricine te ducea fără bani, mai ales când aveai bagaje. Trăise pe graniță, șase luni, trimis să repare o rețea de răcire a unui complex militar de pe vremea Șahului. Pân’ la urmă, cu multă trudă, o făcuse din nou și apoi instalația unei rafinării și a două hangare cu utilaje. Se ducea la nevastă și la băiat vinerea, câteodată, și poate că asta i-a îndepărtat sau poate că firea lui dificilă a fost de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Și nici maică-sii nu-ndrăznise să-i recunoască mai mult decât faptul că îl plăcea pe „francezul“ întors acasă, iar restul trecuse sub ceața tăcerilor mincinoase. Pentru Iran, pentru șeful baroului, pentru colegele care divorțaseră și își creșteau cu trudă copiii, ea era o făptură înțeleasă cu soarta și cu zvâcnetul sângelui pe sub văluri. Taică-său devenise magnat al afacerilor cu petrol și uraniu și își cumpărase o vilă în nord, la treizeci de kilometri de Teheran. Armin alesese să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
picioarele să-i taie, Să se laude c-omorîră ei pe smeii în bătaie. 525L-ar fi omorât, dar cesta, năzdrăvan fiind, nu pot. Ei făcură cum gândiră și-l lăsară - așa schilod. La pornit pe fete scoală... Iar Călin de multă trudă Nu simți nici o durere, numa-n somnu-i greu asudă, Chiar picioarele în traistă i le iau, cu ei le-au dus, 530Căci găsindu-le, cum fuse năsdrăvan, și le-ar fi. pus Iar la loc... în zori de ziuă, el
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să fie Voinicel a-i fi pe plac, Să-i dea fata de soție. Cât v-am spus-o, iaca tac. 69 {EminescuOpVI 70} Abia el sfârși s-audă, De la sat ia ziua bună, Nu-i păsa de drum și trudă, Căci mereu părea că-i sună Vestea mândră în ureche, Ca și o poveste veche. Ș-a pornit în toiul lui, Năsdrăvan într-o ureche Ca feciorul nimărui. Și la curtea - mpărătească A ajuns într-un târziu Ș-apăsă pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am greșit În vremea, ce te-am iubit, Dacă la a mea durere Vei ave milostivire. Liră jalnică, duioasă, Ce mai răsuni în zadar, Când fericirea și viața Se sfârșește cu amar? Ah - fericirilor trecute Care n-o să mai veniți, Truda gândurilor mele, Pomeniri, ce mă munciți? 29 M-am rănit făr de nădejde, Ah. mă cunosc săgetat, Simt că arde-n pieptul meu Un foc mare nencetat. (ah! ) A-l stinge nu-i cu putință, Nu am nici o mijlocire, Mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vream. Îmi spunea gura iubirii Cu un glas mîngîitor: Nu te-ncrede fericirii Că e vis amăgitor. Vis îmi pare fericirea Cea trecută când gândesc, O clipire a fost ceasul Pentru care pătimesc. Fericirilor trecute Cari n-o să mai veniți, Truda gândurilor mele Pentru ce dar mă munciți? Liră jalnică duioasă Ce-mi mai însuni în zadar, Când fericirea și viața Se sfârșește cu amar. Ah, noroace, dacă și tu Cu durerea te-ai lupta, Cu grăbire te-ai întoarce Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să le petrec. Adese ori în lume Când obosit de toate Credeam că ș-aste chinuri Odată s-or sfârși, Dar mă-nșelam, eu însumi Și văz că ș-astă noapte Trecând mă amețește, Silindu-se a-mi zâmbi. În truda astor gânduri Când eu mă rătăceam, Îi adusei aminte 467 {EminescuOpVI 468} Că tot mai sunt iubit De-o singură ființă, De-al cărui braț doream - Și astfel al meu suflet Acum s-au liniștit. No. 79 În zădar apune
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
legendelor. Originea acestui călător prin timp și lumi nu este elucidată de Breccia și Oesterheld. Cu o complicitate mateină, proza grafică nu descifrează enigma. Este Mort Cinder singurul din specia sa de eternauți blestemați să nu poată uita nimic din truda lor milenară ? Răspunsul la această întrebare este formulat în maniera ambiguă și poetică a unei povestiri ce evocă The rime of the ancient mariner a lui Coleridge, dar și istoriile lui Poe sau Borges. Prin întâlnirea cu modelul de navă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
căpitanul Haddock cercetează selecția de whisky-uri a barului, iar bunul Tournesol calculează febril, înnegrind un alt carnet, să lăsăm în urmă amintirile lui Tintin despre această aventură în care viitorul omenirii i s-a arătat, să lăsăm în urmă truda de valuri și de pes căruși a oceanului și să ne îndreptăm către Moulinsart, acolo unde bravul și fidelul Nestor pregătește castelul pentru reîntoarcerea stăpânului său, iar inepuizabilii Dupont și Dupond îl caută încă pe Olrik, fără a ști că
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în același timp orașul de toate zgomotele lui. Grand continua între timp să vorbească și Rieux nu prindea chiar tot ce spunea omul acesta de treabă. Înțelesese doar că opera în discuție avea de pe acum destul de multe pagini, dar că truda pe care autorul ei o depunea pentru ca s-o aducă la perfecțiune era pentru el foarte anevoioasă. "Seri, săptămâni întregi asupra unui cuvânt... și uneori asupra unei simple conjuncții". Aici, Grand se opri și îl apucă pe medic de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
petrecea vremea aici. Cu mâinile împreunate pe genunchi, aștepta. Rieux nici măcar nu era sigur că el era cel pe care ea îl aștepta. Totuși, ceva se schimba pe obrazul ei atunci când apărea el. Întreaga tăcere pe care o viață de trudă o brăzdase pe acest obraz, părea atunci să se însuflețească. Apoi, recădea în tăcere. În seara asta privea pe geam, în strada acum pustie. Iluminatul de noapte fusese redus cu două treimi. Și, din loc în loc, o lampă foarte slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și Rieux îi făceau lui Rambert planul cartierului pe care îl însărcinau să-l cerceteze, când Tarrou s-a uitat la ceas. Ridicând fruntea a întâlnit privirea lui Rambert. Ziaristul și-a ferit privirea. \ Trimisesem un bilet, spune el cu trudă, înainte de a veni să vă văd. Serul lui Castel a fost încercat în ultimele zile ale lui octombrie. Practic, acest ser era ultima speranță a lui Rieux. În cazul unui nou eșec, doctorul era convins că orașul va cădea pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
În „Domnișorii”, conchide că: „Astăzi... se ridică dintre noi câte un îndrăzneț și... se năpustește împotriva scaunului domnesc al poeziei românești, vrând să-l lase fără stăpân. Câinii latră, iar Domnul (Eminescu) stă în scaunul său dobândit prin iubire, prin trudă și har dumnezeiesc”. în „Iartă-mă, frate codre”, afirmă că: „De demult, când neamuri fără țară și fără morminte, tu ne-ai dat adăpost și hrană și apă... ne-ai dat puterea să trecem vămile istoriei. Astăzi s-au ivit
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o bună parte din oraș ajunge sub apă. De aici alte necazuri pe biata mamă adoptivă care, în nenorocirea abătută ca din senin, vede cum apa i-a pătruns în casă, că i a udat și înnoroiat lucrurile făcute cu truda unei vieți și asista neputincioasă la fisurarea zidului casei și pericolul unei iminente prăbușiri a construcției. E nevoită să închidă casa, să plece în ospeție la o rudă, într-un oraș îndepărtat, de unde în cele din urmă se trezește că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
durerea în suflet/ mor”. E o justă acuză ce aduceți - pe bună dreptate - clasei politice românești care, în loc să facă politica interesului național, au făcut politica interesului personal și de grup partinic și chiar transpartinic - jefuind bunurile naționale dobândite prin atâta trudă în vremea comunismului totalitar. Față de cele comentate în volum, față de unele mici aprecieri și sublinieri pe care le-am făcut, nu pot să nu vă doresc să continuați „a scrie versuri”... pentru că Dvs. mai aveți încă multe de spus și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
realizare, mă fac să cred că al meu consătean nu e la prima creație de acest gen și că în laboratorul său de creație să mai aibă chiar mai multe încercări, care prin exercițiu permanent și mai ales printr-o trudă sisifică de a alege grâul din neghină - să însumeze probabil un volumaș poetic de început - urmându-și astfel drumul spre o viitoare consacrare. Nu m-aș mira deloc dacă revista „Academia Bârlădeană” s-ar implica în această direcție, spre prețuirea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
șanse admirabile de a deveni scenariul unui film. Un film extrem de comercial. Doamna Reilly bătu în ușă cu pantofii de popice. — Vezi să nu-ți strici perechea aia absurdă de pantofi pe care ai cumpărat-o din banii câștigați prin truda mea. — Cum? Ce vrei să spui, scumpule? Ignatius își scoase creionul din ureche și deschise ușa. Părul castaniu al mamei sale era ridicat deasupra frunții; umerii obrajilor erau roșii de fardul care fusese aplicat în grabă până la globii oculari. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
veghe noaptea pe acoperișul Atrizilor, la Începutul trilogiei lui Eschil, un om a cărui neliniște și lehamite mi se vor părea familiare cînd voi fi pus mai tîrziu la școală să traduc monologul: „Îi implor pe zei să pună capăt trudei mele, acestei veghi Îndelungate ce mi-e impusă...“ Am crescut și am Încetat să-l mai dau pe tata pradă unor morți violente. M-am considerat tot mai mult asociatul lui, colaboratorul lui, un soi de consilier tehnic. CÎnd avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de ce bunica mă trimitea să-i cumpăr calmante și de ce ni se cerea să nu ne ducem s-o vedem pe Tante Mireille: „Nu fiți prea drăguți cu ea, altfel bunica o să fie tristă“. Vă puteți imagina fără prea mare trudă dexteritatea pe care mama a fost nevoită s-o capete spre a menaja și capra, și varza, făcînd slalom Între tată, mamă și mătușă. De altfel, nu veți fi prea uimiți să aflați că obținea În fiecare an la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
N-am fost niciodată fericită cu tine!“, dar suportam greu ca ea să fie martoră la ceea ce numeam rătăcirile mele agorafobice și, uneori, doar fobice. Într-un fel aproape inevitabil, m-am Întors spre alte femei. Reușeam fără prea mare trudă să le ascund faptul că sufăr de agorafobie: Îmi făcusem ucenicia cu minciunile destinate șoferilor de taxi. Nu mai eram În stare să mă duc singur În locuri publice, galerii sau săli de spectacole. CÎnd Tina prefera să nu iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu confundăm inimă și testicule. Lancea centurionului de pe Golgota străpunge ventriculele lui Hristos pe cruce, pe cînd limba Barbarei mele nu linge la hotel Crillon decît testiculele pe care bietul de mine le duce! Va fi tata sensibil la această trudă asupra asonanțelor și aliterațiilor? Va aprecia el cum se cuvine variațiile mele vocalice subliniate printr-un paralelism consonantic? Va Înțelege el oare că eu mențineam tradiția acelor poeți de curte numiți les Grands Rhétoriqueurs de la sfîrșitul secolului al XV-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu jumătate din vase, care, între paranteze fie spus, n-au fost încă scoase din furgonetă, Cipriano Algor a început, de la o oră la alta, să nu-și mai merite reputația de muncitor matinal, câștigată într-o viață de multă trudă și puține sărbători. Acum se scoală când soarele e pe cer, se spală și se bărbierește cu mai multă tihnă decât cea indispensabilă unui chip obișnuit cu rasul și unui trup deprins cu curățenia, mănâncă puțin, dar în tihnă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și libertate de gesturi concepuse cele două figuri de bărbat și de femeie care acum sunt învelite în cârpe ude ca să nu li se usuce și să li se fisureze spiritul care le ține în picioare, statice și totuși vii. Truda Martei și a lui Cipriano Algor nu se terminase încă, parte din lutul cu care modelează acum o figură provine de la altele pe care au fost nevoiți să le dea deoparte și să le frământe, așa se întâmplă cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]