1,998 matches
-
cred, declară Cristescu plimbîndu-și privirea de la unul la celălalt, că într-adevăr nenorocirea asta v-a apropiat extrem de mult... ― Indiscutabil... ― Totdeauna ne-am interesat unul de celălalt. Amicul Popa, cel puțin, rar își dezlipește urechea de ușa mea... Melania Lupu tuși îngrijorată. ― Domnul Matei glumește... ― Îl stimulează, bănuiesc, ambianța, observă maiorul. Bătrânul morocănos se postă ostentativ pe marginea trotuarului cu fața spre șosea. Sculptorul tremura de frig. ― Oricum ar fi, hotărîți-vă odată! Cu dubă, fără dubă, chestia e să ne cărăm
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ruine sacre, n-avea o singură fotografie făcută la Louvre, cățărat pe Sfinx sau nu știu ce statuie... Merita în schimb să-l asculți vorbind despre lumea colorată a negustorilor de susan și fructe exotice, a giuvaiergiilor vicleni și a... Începu să tușească. Melania Lupu zâmbi cu ochii larg deschiși. ― Totdeauna am visat să călătoresc. Poate acum... ― O lume colorată și nebună. Reușea să te facă s-o vezi prin ochii lui. Da, da... Vedeai cu adevărat giuvaierurile acelea grele, cu pietre mari
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Motive personale, Bineînțeles că trebuia să fie personale, Motive intime, Ca în toate divorțurile. Bărbatul privi chipurile insondabile pe care le avea în fața lui și înțelese că nu aveau să-l lase în pace până nu le spunea ce voiau. Tuși ca să-și dreagă glasul, își încrucișă și descrucișă picioarele, Sunt un om cu principii, începu el, Suntem siguri de asta, sări agentul fără să se poată abține, vreau să spun, sunt sigur de asta, am avut privilegiul de a lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe dracu’. Pușcăriașul ăla locuiește în apartamentul de la etaj. Mă iei de proastă? Flora și-a trecut degetele prin părul ud, stropind cu apă un teanc înalt de cărți abia achiziționate, așezate pe o masă de lângă tejgheaua din față. Apoi, tușind din piept, a scos un pachet de Marlboro dintr-un buzunar al rochiei zdrențăroase, lălâi. După ce și-a aprins o țigară, a aruncat bățul de chibrit aprins pe jos. Ascunzându-și mirarea, Tom l-a stins sub talpă. Nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Mai degrabă naufragiat, numai că pe insula mea era iarnă și nu salvasem nimic din dezastru. Bagajul meu era sechestrat la Poliție. Așteptai o minune sau alta, dragă Dan. Așteptai noua ta viață, uitându-te pe fereastra spartă. 7 Inelaru tuși și scuipă flegma groasă pe podeaua de piatră, anume ca să-i facă greață sergentului sclivisit care-l păzea. Părea un tinerel crescut în puf. Era pus acolo de formă, fiindcă Fane nu avea unde să fugă, ușile erau încuiate și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
atunci când ajungea acasă sau ori de câte ori îi dădeau unii și alții, și înghițea iute, nu-i plăcea să-și piardă timpul mestecând ca oile. Doctorul era foarte bun cu el și-l controla mereu, să nu aibă nici o boală, iar dacă tușea îi dădea hapuri și-i spunea cum să se îngrijească, odată l-a pus să respire aburi de la o oală în care fierbea apă cu sare. Altă dată l-a învățat să dea capul pe spate și să facă gargară
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
preț de câteva secunde, ca și cum lumea s-ar fi oprit din mersul ei. Se auziră chiote și chicotit, plastroanele bărbaților străluceau în întuneric, iar copiii se încurcau în picioarele oamenilor mari. Anica își ascunse capul în poala mamei ei. Generalul tuși. Alexandru căuta să distingă prin beznă silueta Iuliei, cu talia mică strânsă bine în corset. Hristea Livezeanu era plictisit și-l durea capul. Dan Crețu se simți luat de mână de mânuța lui Nicu. Imediat apoi mersul lumii se reluă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
inculpat penal. Reușita unei călătorii depinde de bagajul spiritual cu care plecăm. Când e sacru, focul nu are fumuri. Numai optimiștii pot pipăi limitele tragicului. Avem straturi de scepticism. Dar și pete de speranță. Întâmplarea favorizează, nu semnează descoperiri. Dimineața tușesc mai ușor. Pentru că exersez toată noaptea. Civilizația este un conglomerat de pofte, mai mult sau mai puțin emancipate. De regulă, după exploratori apar și exilații. Diplomații știu cel mai bine să rostogolească omleta și să învârtă clătita. Dacă ți - e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
supărați pe mine. De ce aș mai face-o și eu? Și limbile moarte duc în spatele culturi vii. Adevărul general este un slogan.. Au dispărut canibalii. Nu mai suntem deci interesanți nici sub aspect gastronomic. Întâmplarea favorizează, nu semnează descoperiri. Dimineața tușesc mai ușor. Pentru că exersez toată noapte. Viața este un concubinaj de amintiri, trăiri și iluzii. Lasă-l pe necăjit să vorbească. Este poate singurul lui pansament sufletesc. Fiecare om cu baricadele lui. Birjarul cu un limbaj de salon e un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sine, se așeză la loc și adresându-se iar soției cu o voce solemnă, contrar presupunerii lui Bidaru, rosti smerit, cu pioșenie: "Să ne ajute Dumnezeu, să nu ne bată cu grindină, ne-ar strica toată munca noastră!". Apoi, după ce tuși puțin numai din coardele vocale pentru a-și schimba vocea, se întoarse spre Bidaru, care stătea în picioare în fața ferestrei deschise de pe hol din dreptul compartimentului, și i se adresă puțin cam militărește: Tinere, e prea mare curentul; n-ar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
treceau fără să vadă fața omenească... și nu se plictisea singură, iar în pădure nu-i era frică de nimic. * ...În nopțile de iarnă grea... când fumul răbufnea pe hogeag înapoi în vatră, făcându-i pe toți din casă să tușească și să lăcrimeze... Când se strângea sus pe cuptor, lângă bunicul Toma, bătrân și beteag, ca să-și dezghețe picioarele și mâinile rebegite, asculta înfricoșată pe bătrân, între două pufăieli de tabac, povestindu-i grozăvii petrecute în pădure. Focul trosnea în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întins, cu trupul înalt și zvelt, încordat ca și arcul... crea o splendidă imagine de artă și vis. O adevărată Diana... zeiță a vânătorii... Își iubea nespus bunicul, dar îl boscorodea mereu, că pufăie tutun toată ziulica... și, de aceea tușește... Avea un temperament care întrecea marginile... ...De când Domnica nu mai dovedea în două gospodării, în casa pădurarului a început să se simtă că lipsește ceva... - Trebuie mână de fimei, în casă, măi Antoani ...i-a spus bătrânul Toma feciorului său
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în piept haotic și, deci, aritmic. În astfel de momente critice, căile respiratorii i se înfundau aproape cu totul, încât, în încercarea disperată de a nu se sufoca, începea involuntar să scoată niște grohăituri sinistre din fundul pieptului și să tușească. Pentru cunoscători, aceste simptome regretabile și supărătoare (care nu sunt singurele, atenție!) sunt foarte cunoscute și nu miră deloc, căci acum, la drept vorbind, oare când vorbești despre cineva că este suferind cu inima, nu spui, de fapt, că întreaga
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
inspire tot fumul de frunze pe piept, dacă nu se stingea cumva țigara sau dacă nu se aprindea ca un furnal mai, mai să le ardă novicilor nasul, și să zică expirând: Hi! Caii popii! Hi! Caii popii! - fără să tușească și mai ales cu grozava frică de a nu fi picați de profesori. “ *** Cu alte cuvinte, cred că în sfârșit, te-am convins să revizuiești, Gerard, tot ce-ai scris în așa-zisele jurnale provizorii (E bine totuși că sunt
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pantă potrivită, ne-am scufunda în sare. Și pe jos n-o să-l prindem în vecii vecilor. Locotenentul Razman înțelese că avea dreptate, întinse mâna și apucă receptorul radioemițătorului: — Sergent! strigă. Sergent Malik! Mă auzi? Aparatul scoase un șuierat, mormăi, tuși și în sfârșit se auzi clar glasul lui Malik-el-Haideri. — Vă aud, domnule locotenent. — Suntem în partea vestică a lacului și l-am localizat pe fugar. Vine spre noi, deși, din nenorocire, cred că ne-a văzut. Aproape că auzi înjurătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și se îndreptă grăbit spre jeep, unde căută nerăbdător, până găsi un bidon cu apă și bău îndelung, fără să-și ia privirea de la rănit. Bău, lăsând lichidul să i se scurgă pe gât și pe piept, înecându-se și tușind, dar bând din nou, ca și cum n-ar fi făcut-o de ani de zile, iar la sfârșit, când nu mai rămase nici o picătură, scoase un râgâit zgomotos și se sprijini un moment de roata de rezervă, ca să-și tragă sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Dar hainele, turbanul și vălul m-au derutat. — Asta a fost și intenția mea. — Cum ai știut că vom veni? — V-am descoperit în zori și-am avut timp să pregătesc totul. — Ai omorât cămila? Ar fi murit oricum. Caporalul tuși, lăsând să i se scurgă un firișor de sânge pe la colțul buzelor, și închise ochii cu un gest de mare durere și descurajare. Când îi deschise din nou, făcu un semn spre săculețul care rămăsese alături de cadavrul grăsanului. — Ai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dar tot nu auzea doritul vâjâit al motorului. în cele din urmă, văzu o cheie într-o broască. O scoase; nu se întâmplă nimic. O băgă la loc, cu același rezultat. încercă s-o răsucească și monstrul mecanic prinse viață, tuși de trei ori, se zgâlțâi dintr-o parte într-alta și amuți. Ochii i se umplură de bucurie când înțelese că era pe drumul cel bun. Răsuci cheia cu o mână, în timp ce cu cealaltă învârtea volanul înnebunit, dar cu același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din dormitor se auzi vocea Annei: — Ce se Întâmplă, Anton? Ce faci acolo? Nimic, spuse el, nimic. Vin la tine Într-o clipă. Stăpânul tău a lăsat una din lumini aprinsă. Ești sigură că nu se Întoarce? Ea Începu să tușească, dar, Între accese, Îl informă: — E de serviciu până la miezul nopții. Anton, mai stai mult? El făcu o grimasă. — Iau doar câteva lucruri, Anna, scumpa mea. Prin fereastra deschisă, zgomotele străzii răzbăteau În Încăpere. Se auzea un sunet constant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să se decidă. Dr. Czinner stătea așezat, cu spatele rezemat de o ușă de lemn cu zăvorul tras, iar ea Îl târî Înăuntru și Închise iarăși ușa, dar se temu să tragă la loc zăvorul. Cineva trecu alergând, un motor tuși, apoi acesta porni și se tură și distanța Înghiți zgomotul, transformându-l Într-un murmur. Adăpostul nu avea ferestre. Era destul de Întuneric și acuma era prea târziu să-l mai părăsească acolo. Coral căută În buzunarele doctorului Czinner și găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ea pipăi iarăși după ziar, târându-se pe mâini și pe genunchi, rupse o pagină, o răsuci și făcu altă făclie. Apoi constată că rătăcise chibriturile și, tot de-a bușilea, pipăi toată podeaua din jurul ei. Doctorul Czinner Începu să tușească și ceva se mișcă pe podea În apropierea mâinii ei. Fata aproape că țipă de frica șobolanilor, dar când, până la urmă, găsi chibriturile și aprinse hârtia răsucită, văzu că doctorul fusese acela care se mișcase. El se târa, chircit, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în față, un nor gros de fum negru - pâclă a coșurilor de fabrică și a eșapamentelor de automobil - care ascundea privirii înaltele turnuri ale Companiei Telefonice, ale Hotelului Hilton și ale Companiei Pacific Oil. Vechiul avion DC-3 își schimbă direcția, tuși de trei ori, țopăi pe pistă și alunecă huruind spre clădirile Aeroportului Internațional Simón Bolívar. Simți că o gâdilătură neplăcută i se ridica din labele picioarele atunci când călcă pardoseala tare de ciment a pistei, fierbinte ca o placă de grătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și destupă o sticlă de bere. — Vino! Nu e nimeni... „Tzanza“ i-a pus pe fugă. Vrei una? Indianul privi sticla cu neîncredere. Observă cum bea el direct din sticlă și încercă, dar se înecă de îndată și începu să tușească și să scuipe. — Îți place...? Indianul yubani încuviință fără să înceteze cu tusea. Când se liniști, căută de jur-împrejur până descoperi o farfurie de cositor murdară cu resturi de mâncare. O curăți ușor cu mâna, vărsă în ea berea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
clipă și apoi îl privi stăruitor pe noul venit. — Răul este deja înăuntru, spuse băiatul în limba lui. Yubani-i îl poartă în piept... Păsările răului zburau peste tabăra albilor. Și yubani-i vor dispărea pe tăcute, fără război, de pe fața pământului. Tuși sec și se înfioră, agitat. Făcu un ultim efort. Yubani-i vor pleca, adăugă el. Vor pleca yubani-i și nimeni nu va mai apăra aceste selve. Și vor lua cu ei copacii, și se vor duce și stârcii, și se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Făcu un ultim efort. Yubani-i vor pleca, adăugă el. Vor pleca yubani-i și nimeni nu va mai apăra aceste selve. Și vor lua cu ei copacii, și se vor duce și stârcii, și se vor duce și maimuțele, și papagalii - tuși din nou - și florile... Închise ochii și adormi. Simți că un zăgaz uitat i se rupea în adâncul inimii și plânse în tăcere pentru fiecare copac din selvă, pentru fiecare stârc, fiecare maimuță, fiecare papagal... ...Și pentru fiecare floare. SFÂRȘIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]