1,961 matches
-
deal și aprisese un foc într-o rariște, ca să ardă urna. Se întinsese în iarbă și ascultase trosnetul ușor al flăcărilor, invocând-o pe Velunda. Când jarul se stinsese, luna dispăruse printre copaci. Vântul împrăștiase cenușa în iarbă, printre florile, tufișurile și rădăcinile ce se iveau din pământul umed. Valerius privise cerul până când stelele păliseră în lumina zorilor și dispăruseră. Atunci Lurr, care îl însoțise pe parcursul întregii călătorii, se scuturase ca și cum ar fi auzit o chemare și intrase în pădure. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dușmanii se năpusteau asupra noastră, atacurile erau tot mai violente... În lupta corp la corp, soldații își recunoșteau în adversarii lor prietenii de odinioară și, dezorientați, se lăsau omorâți. Frații se ucideau între ei... Oamenii mureau pe malul apei, printre tufișuri... Numai Legiunea întâi, Auditrix, a reușit să captureze acvila și însemnele Legiunii Rapax a lui Caecina. Restul... — Am pierdut? Asta ai venit să-mi spui? Chiar am pierdut? — A fost un masacru, Antonius... Nu-ți poți închipui cum arăta câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la câțiva pași de ei. Furibunzi, Antonius, Titus și Errius se năpustiră asupra agresorilor și-i uciseră. Unul singur reuși să fugă. Antonius se întoarse brusc și îl văzu pe unul dintre atacatorii săi ridicându-se și târându-se spre tufișuri. Errius se năpusti asupra lui și-l lovi cu pumnul, amețindu-l. — Pe ăsta îl ținem prizonier. S-a terminat, șopti Antonius. Titus își rupsese o bucată din tunică și îi bandaja cu ea umărul rănit. Strânse bine fașa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pământul e mai închis la culoare sunt gropi... Caută să nu cazi în ele, pricepi? Întăriturile fac trecerea între malurile canalului și restul amfiteatrului. Mâine o să vezi și tu ce bine seamănă totul cu câmpia padană: câteva coline, pășuni, prundiș, tufișuri, copaci... O mulțime de copaci au fost aduși din pepinierele imperiale de pe Mons Albanus. Împăratul vrea să lase mulțimea cu gura căscată... Iar în vârful colinei a pus garduri care imită fortificațiile armatei lui Otho, iar înăuntrul lor a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
priveliștea ce se deschise în fața ochilor săi când platforma se opri. — Dar suntem în vârful unui deal! strigă tracul uimit. Jos se vedea amfiteatrul ce înconjura arena, transformată într-un peisaj cu coline înierbate printre care curgea un râu, cu tufișuri, copaci și pășuni. Dincolo de zidurile amfiteatrului se întindea Roma, cu strălucirea marmurei și casele cenușii cu trei niveluri din cartierele populare. Mai departe se vedeau câmpia încă verde și Mons Albanus. Valerius privi repede peisajul acela splendid, apoi își lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
locul liber dintre castrapila. Se strecurară printre alunii pe care Vitellius îi pusese la marginea pajiștii, ca să înfrumusețeze decorul, și se ascunseră acolo. Așteptau să vină oamenii lui Flamma, care se îndreptau în fugă spre colină, pe drumul îngust dintre tufișuri. Valerius își înfipse sabia la picioarele lui Flamma, care trecea repede prin fața lui, fără să bănuiască nimic. Prea târziu. Flamma reușise să treacă, urmat de vreo cincizeci de vitellieni. Le strigă oamenilor săi să mărească linia de atac, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l aruncă în jos. Flamma și alți câțiva se feriră sărind în lături, dar printre cei din spatele lor bolovanul trecu lăsând în urmă o dâră de sânge. — Acum! îi șopti Marcus lui Valerius. În clipa următoare, gladiatorii othonieni ieșiră din tufișuri și se năpustiră cu săbiile ridicate asupra mașinilor de război. Soldații erau înarmați cu scuturi și săbii. Valerius se trezi prins între doi adversari. Îl desfigură pe primul, tăindu-i fața de la o ureche la alta, cu același gest - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
își adunase armata. Împărțea ordine, încercând să-și alinieze oamenii. Legiunea a treisprezecea pe Via Postumia. Legiunea a șaptea... Legiunea a șaptea Galbiana pe stânga, apoi Claudia, iar la dreapta... La dreapta, Legiunea a opta, apoi Legiunea a treia, printre tufișuri... Cohortele pretoriene alături, iar cele auxiliare pe laturi... Agitat, își înfigea degetele în piept, ca și cum ar fi vrut să-l sfâșie. Titus îi prinse mâinile și le strânse, împiedicându-l să-și smulgă bandajele. Antonius se eliberă furios din strânsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
muște, șopîrle care se Împreunează. Copaci, flori, crăci. Mai tîrziu apar și mașini de poliție, de pompieri, plus ambulanțe. Don Juan observă Înainte de căderea-n scenă o pereche de Îndrăgostiți (și ei motocicliști) care fac dragoste cu ea deasupra În tufiș, și oftează. Cei doi sînt enervați de oftatul lui și-l urmăresc cu un Kawasaki pînă cînd eroul penetrează prin zid. Apoi personajul se plimbă Împreună cu naratorul, se uită la televizor, Îl latră cîinii (animalele au o atitudine ambivalentă În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cutiile În care erau armele și scosesem puțin patul fiecăreia. Da, așa fac. — O, Doamne. Chiar că era miraculos ce putea să facă o băutură din el și, mai ales, cît de repede. Stăteam acolo și din casa delegatului, printre tufișuri, se vedea lumină. Cele două lumini de pe promontoriu s-au lăsat În jos și una dintre ele a Început să se miște, ocolindu-l. Pe cealaltă o stinseseră probabil. La scurt timp după aceea am văzut o barcă ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
picioare. Te strîng mocasinii? — Nu. Și am tălpile Întărite, toată vara am umblat desculță. — Și ale mele-s la fel. Haide. SĂ mergem. Se așternură la drum, pășind pe covorul de ace; copacii erau Înalți și Între trunchiuri nu erau tufișuri. Începură să urce dealul și luna ieși dintre copaci - În lumina ei se vedeau Nick cărÎnd rucsacul uriaș și soră-sa cu carabina de 22. CÎnd ajunseră pe creasta dealului, priviră Înapoi la lacul strălucind sub clar de lună. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
arzător din locurile În care se tăiaseră buștenii, dădură de umbra marilor copaci. Locurile golașe se-ntindeau pînĂ pe o culme și puțin după, dar apoi Începea pădurea. Mergeau pe pămÎntul maroniu, și-l simțeau răcoros sub tălpi. Nu erau tufișuri, iar crengile copacilor Începeau abia de la optișpe metri Înălțime. Era răcoare la umbră, și sus, printre vîrfurile copacilor, Nick auzea foșnetul unui vînt tot mai puternic. Nici o rază de soare nu trecea de coroanele copacilor, iar Nick știa că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nick Își Încarcă arma și mai trage de două ori și de fiecare dată auzi alte bătĂi de aripi În tufele dintre sălcii. Și apoi se auzi vîjÎitul unor aripi fluturate și un stol de păsĂri mari, maronii, năvĂli dintre tufișuri, iar una dintre ele zbură doar puțin și se așeză pe creanga unei sălcii și, aplecîndu-și capul cu o coamă mică Într-o parte și Îndoindu-și gulerul de pene de pe gît, privi jos, unde păsĂrile Împușcate continuau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la geam. În toaletă mirosea așa cum miros dimineața scuipătorile din alamă. Mi-era foame și mă uitam pe fereastră la locurile alea peste care venise toamna și la hamal. PĂreau locuri bune pentru vînat. Pe dealuri erau o grămadă de tufișuri și petice Împădurite, ferme frumoase și drumuri bune. Nu semăna totuși cu Michigan. Așa cum mergeam, toate locurile părau să fie legate Între ele de drumuri - În Michigan, dacă ești Într-o zonă, n-ai nici o legătură cu oricare alta. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
oricare alta. Nici mlaștini nu erau pe aici, și nici păduri arse. Arătau ca și cum ar fi fost ale cuiva, Însă erau frumoase, iar fagii și arțarii erau răsuciți; și mai erau mulți stejari pitici cu frunzele frumos colorate, iar În tufișuri erau o grămadă de oțetari de un roșu aprins. PĂrea un loc bun pentru iepuri și am Încercat să văd ceva vînat, dar mergeam prea repede ca să te poți uita ca lumea și singurele păsĂri pe care le vedeam erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a aruncat o privire acuzatoare pe cînd tu te-ai Întors cu fața la ea: Haide, e În regulă, ei, ai insistat tu. — Nu pot, a scuipat ea, Încurcată și iritată. Tu i-ai eliberat piciorul artificial din capcana de sîrmă și tufișuri. Ți-ai mutat greutatea și, punîndu-ți brațul În jurul ei, ai tras-o Înspre tine. Ai lăsat inerția, așa cum obișnuia domnul Conroy să spună la ora de știință, să o Împingă prin deschizătură spre margine. Ea a intrat În panică, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
oftat de regăsire s-a auzit din piepturile celor din jur. ― Geamătul lui Toader trăda o durere de nesuportat! L-am târât cât am putut mai adânc În lungul văgăunii. Acolo ne puteam socoti oarecum la adăpost. Umbra malurilor și tufișurile de pe creastă ne făceau invizibili pentru vânător. Apoi ne-am lipit de pereții gârlei foarte Înguste, pentru ca vreo rafală de mitralieră să nu ne poată atinge... De altfel și aviatorul, văzând că Își pierde timpul degeaba, s-a Îndepărtat. ― Și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
natura. Am zărit cum două păsărele își hrăneau puii și se pregăteau să plece în Țările Calde și cum veverițele își adunau provizii pentru iarna ce va urma. Era o vreme ciudat de călduroasă pentru acea perioadă. Deodată, din spatele unui tufiș, a apărut o lumină puternică. Curioasă fiind, am fugit să văd ce se întâmplase și de unde venea acea lumină. Făcându-mi loc printre frunzele tufișului, nu am fost atentă și am căzut într-o groapă adâncă, care părea că nu
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
ce va urma. Era o vreme ciudat de călduroasă pentru acea perioadă. Deodată, din spatele unui tufiș, a apărut o lumină puternică. Curioasă fiind, am fugit să văd ce se întâmplase și de unde venea acea lumină. Făcându-mi loc printre frunzele tufișului, nu am fost atentă și am căzut într-o groapă adâncă, care părea că nu se mai termină. Era un fel de "groapă fără fund". După o vreme, m-am trezit pe un alt tărâm, unde trăiau niște pitici foarte
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
Deoarece eram confuză și în același timp foarte încântată, am întrebat pe unul dintre pitici: Bună! Aș vrea să știu... Aaaa..! Un om! Cum ai ajuns aici? A spus piticul foarte agitat. Păi am căzut printr-o groapă din spatele unui tufiș și... Poftim? Printr-o groapă? Cum e posibil? Groapa transmitea cumva o luminiță strălu citoare? Da, dar de unde știi asta? Ooo... asta e de rău, e de rău! a spus piticul îngrijorat. Stai puțin! De ce e de rău? Tu cine
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
urmă, foarte precaut, scormone ceva în maldărul de frunze. Miss Deemple distinge ce se întîmplă. Îngroapă o nucă. Da, o îngroapă sub frunze. Vîntul i le suflă și-i descoperă nuca. Lui Tano i se pare că arătarea iese din tufiș și sare să-l (s-o) înhațe. După ce a terminat de cercetat zelos tufișul, îngroapă la loc, în frunze, nuca. O bate harnic cu laba. Vîntul (ipocrit) rămîne nemișcat. Îl pîndește cuminte. Nu intervine. Îl îngăduie să-și îngroape nuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întîmplă. Îngroapă o nucă. Da, o îngroapă sub frunze. Vîntul i le suflă și-i descoperă nuca. Lui Tano i se pare că arătarea iese din tufiș și sare să-l (s-o) înhațe. După ce a terminat de cercetat zelos tufișul, îngroapă la loc, în frunze, nuca. O bate harnic cu laba. Vîntul (ipocrit) rămîne nemișcat. Îl pîndește cuminte. Nu intervine. Îl îngăduie să-și îngroape nuca meticulos. Dar, după ce l-a lăsat să-și termine treaba, îi sare-n față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
truda. Frunzele zboară cît colo. I-a găsit-o. Tano se saltă iarăși în turbare să-l înhațe, dar nu reușește decît să-și prindă coada-n colți. Chelălăie de ciudă. O clipă, rămîne cu botul în o. Miroase iarăși tufișul și-n clipa următoare o ia de la capăt, ca un Sisif canin. Înghesuie nuca dedesubt, temeinic. Mișu Negrițoiu ar fi mai bun la acoperit. Vîntul intervine diabolic și i-o dezgroapă iarăși. Dulăul urlă a deznădejde. Rîdem de el amîndouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sud-americană, o cîtime din behaviour-ism. Jobenul, extravagantul, a turnat un strop de oniric în vinul casei. Chiar dacă Fluturel nu se lăsa dus de farmecul discret al burgheziei. Ce vin îi ăsta? Sauvignon Blanc. Miroase a pipi de motan pe-un tufiș de coacăz. Am presupus întîi că se temea de spectacol, de comedie, dar motivul bosumflării era altul. Mi l-a spus. O să se răsufle. Ce? Hai, mă Dana! O să afle șeful că Lucian a scos din muzeul teatrului jobenul. Aha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
era fără număr: ca nisipul de pe țărmul mării. Au venit și au tăbărît la Micmaș, la răsărit de Bet-Aven. 6. Bărbații lui Israel s-au văzut la strîmtoare, căci erau strînși de aproape și s-au ascuns în peșteri, în tufișuri, în stînci, în turnuri și în gropile pentru apă. 7. Unii Evrei au trecut Iordanul, ca să se ducă în țara lui Gad și Galaad. Saul era tot la Ghilgal, și tot poporul de lîngă el tremura. 8. A așteptat șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]