2,898 matches
-
ASEMENEA STRIGĂT PUTERNIC ROSTIT DE GLASUL LUI AVUSESE DREPT EFECT SCĂDEREA BRUSCĂ A VOINȚEI DE ACȚIUNE CHIAR ȘI A UNOR BĂRBAȚI MAI VREDNICI DECÎT CEI AFLAȚI ACUM DINAINTEA LUI. DAR DE DATA ASTA NU AVU UN ASEMENEA EFECT. HEDROCK RĂMASE UIMIT. MUȘCHII LUI, PREGĂTIȚI DIN PUNCT DE VEDERE DINAMIC PENTRU FUGA CARE AR FI TREBUIT SĂ-L DUCĂ PRINTRE RÎNDURILE DE ADVERSARI ÎN TIMP CE EI RĂMÎNEAU PARALIZAȚI, I SE ÎNCORDARĂ. AUTOAVIONUL CE I SE PĂRUSE ATÎT DE APROAPE CU O CLIPĂ ÎNAINTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mai văzut decît o singură dată ca cineva să ghicească toate cele trei numere cîștigătoare. Negatistul zîmbi: ― Triumful minții asupra materiei, spuse el cu bunăvoință și fără prea mult interes, după care porni agale mai departe. Aproape că simțea privirea uimită a crupierului sfredelindu-i ceafa. Ceea ce și-ar fi dorit el în momentul acesta era un joc pe care să nu-l poată rezolva cu capacitatea lui specială. Îi mai rămăseseră la dispoziție aproape douăzeci și cinci de minute în care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
LITERALMENTE ÎNTR-O CLIPĂ. Reveni la panoul de comandă, își ajustă ritmul de la zero la normal și ascultă zarva făcută de consilieri și paznici cînd descoperiră starea în care se aflau. Se stîrni o zăpăceală îngrozitoare. Lanțurile zornăiau. Oameni strigau uimiți și speriați și apoi recădeau pe locurile lor, palizi și înspăimîntați. Hedrock știa că nu e vorba decît în mică măsură de o frică personală. Era mai mult decît limpede că toți cei de față avuseseră brusc o viziune teribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
combină să oprească pentru că i-a căzut din cabină pachetul cu mâncare. AcestAșa oprit mașina și s-au dus împreună să vadă despre ce era vorba,întrucât punga nu-i aparținea. Dezlegând-o emana un miros greu, și au rămas uimiți văzând că în interior se afla un craniu uman în stare avansată de putrșefacție. Cum au constatat că ceva nu e în regulă, au anunțat organele de miliție, întrerupând orice activitate.S-a raportat cazul conducerii inspectoratului, dispunându-se formarea
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
englezul resimte metamorfoza ce dă vieții sale un alt gust, necunoscut până atunci. Jocul de cărți și pierderea a tot ceea ce agonisise sunt semnul de adio pe care fostul european îl face vechii sale vieți. Petrecut de privirile pe jumătate uimite ale marinarilor care îl aduseseră pe țărm american, Nightly se întoarce către inima universului de care aparține acum. Vasul va pleca către Anglia fără acest om al vechii lumi pentru care America deschide pagina noului său destin. Deșertul Dacă pentru
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Azania. Trebuie să vedem cu ochii noștri ce se petrece acolo. Trebuie să ajungem acolo. Milou, suntem din nou împreună !” O scară de bibliotecă, un vraf de cărți și de hărți în mijlocul camerei și doi spectatori, Milou și Haddock, la fel de uimiți și amuțiți, în vreme ce din pavilionul lui Tournesol ecoul exploziilor nu contenea să ajungă până la ei : dupăamie zele calme și nesfârșite se sfârșiseră. Aventura reîncepea cu adevărat. Capitolul 3, în care se traversează un ocean Ca în orice aventură care se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și pentru această bucurie de a fi decorat, drumul către Azania meritase a fi făcut. Entuziast era și Milou, cel care ținea în gură, ca un trofeu, osul uriaș ce acompaniase decorația sa miniaturală. Amețit de atâta agitație, Tournesol clipea uimit, în vreme ce îmbrăca mantia de academician de onoare. Neobosit, președintele-mareșal le oferea oaspeților săi, spre bucuria proprilor săi miniștri, câte un exemplar din ultima sa carte publicată (prolific ca scriitor, mareșalul tocmai se pregătea să tipărească volumul al XXV-lea din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mă trezesc eu față în față cu o asemenea șansă grandioasă! Așa ceva poate face fericit un om, dar poate și să-l descumpănească, să-l sperie. Marmura, cu rare vinișoare albastre prin ea, nu părea nici greu de lucrat. Priveam uimit, tulburat, vrăjit, și a trebuit să-mi aduc aminte de ce mă aflam acolo ca să-mi revin, să-mi spun că n-avea rost să-mi fac prea multe scrupule; nu eram eu primul, nici ultimul impostor. Era o crimă ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Călugărul: "Ați auzit? Îi e frică. Dumnezeu să-l binecuvânteze. Amin". Domnul Andrei mi-a atras atenția să ascult ce cântece îngîna Călugărul când era beat. Erau melodii tărăgănate, în care te așteptai să fie invocat cerul, dar deodată descopereai, uimit, că fostul călugăr își amintea de o femeiușcă pe care o iubise. Când se trezea din beție, era cuprins de remușcări negre. Striga: Sînt un gunoi, Doamne, un gunoi" și se lovea cu capul de podea. Se ruga lui Dumnezeu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o explicație cu Moașa deoarece provizoratul traiului în doi amenința să dureze, când, într-o dimineață, din bălăriile crescute în spatele azilului a ieșit un câine alb, cu pete negre și labe mari care, descoperind marea, s-a oprit speriat și uimit. Apoi s-a îndreptat spre mine fiindcă în clipa aceea nu se mai afla nimeni pe țărm. Era, de fapt, un pui, nu depășea probabil câteva luni, dar avea statura unui câine matur; era dintr-o rasă care dă câini
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
repeta el înfricoșat și servil. "Nu doresc nimic", am zis descumpănit și am plecat să mă spăl în mare de trecut ca de o murdărie. Intrând în apă, am auzit un țipăt de bufniță. Am ridicat privirea și am rămas uimit. Bufnița țopăia pe valuri, lansîndu-și spre mine, în bătaie de joc, chemarea lugubră și ironică. Și era limbută, blestemata. M-am decis s-o prind și s-o împăiez. Am luat o barcă, plecând după ea. Bufnița mă aștepta. Parcă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
proiectul cimitirului de marmură. Și sânt fericit că am venit aici. că pot să-mi pun talentul în serviciul dumneavoastră". Bătrânul tăcea. Eram mulțumit de discursul meu și puneam pe seama emoției tăcerea Bătrânului. Obișnuindu-mă însă cu întunericul, am descoperit uimit că mă aflam într-o cameră folosită pentru creșterea viermilor de mătase. Se auzea din toate părțile foșnetul frunzelor de dud devorate. Bătrânul s-a ridicat, sprijinindu-se pe piciorul sănătos și, o clipă, i-am întîlnit prin întuneric privirea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
una singură, amețită și fericită. Când a obosit, s-a așezat în fotoliul Bătrânului. "Hai și stai pe fotoliul din fața mea", mi-a strigat. M-am așezat și ne priveam unul pe altul. Ea, obosită și îmbujorată la față, eu uimit: pătrunderea Laurei acolo schimbase dintr-odată totul. Sala cu oglinzi nu mai era un deșert, ci o strălucitoare sală de bal. Mă gândeam că o singură femeie e de ajuns uneori pentru a suprima deșertul unui bărbat. Eram fericit eu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trebuie să ai și tu. —OK, spuse Rosen într-un sfârșit. Iată-l. Și fără alte formalități îi întinse un plic alb. Uri îl deschise încet, ca și cum ar fi ținut în mână o probă la tribunal. Se uită înăuntru, păru uimit, după care scoase un înveliș de plastic transparent în care se afla un disc. Nu era nici o notă scrisă. —Un DVD, spuse Uri. Putem folosi calculatorul dumneavoastră? Rosen începu să meșterească la calculator, dar Uri se apropie de marginea biroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
apăreau în partea de jos a ecranului: Hartă, Zboară, Vorbește și alte câteva al căror sens îi scăpă. Era o instrucțiune să folosească săgețile de pe tastatură pentru a se mișca înainte și înapoi, la stânga și la dreapta. Încercă și privi uimită cum sprintena vampă de pe ecran se mișcă înainte, smucit, cu brațele legănându-se, într-o simulare a mersului omenesc. Părea să fie într-un fel de grădină virtuală, cu arbori maronii, tomnatici, care se legănau într-un vânt slab. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care se găsea, în Second Life. Și atunci nervii îi cedară. O, nu. Să ajungă atât de departe și să se împotmolească acum. Cum au putut, cum a putut ea să fie atât de incapabilă? — Ce e? întrebă Uri, încă uimit. Maggie nu spuse nimic, punându-și pur și simplu degetul pe buze. Ce idioți. Încă de la moartea lui Afif Aweida își dăduseră seama că cineva le asculta conversațiile private. Din acel moment, nu mai vorbiseră decât pe un fond muzical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vedea toate acele straturi de istorie - și putem admira frumusețea zidului însuși, o comoară care le-a fost ascunsă evreilor timp de cel puțin două milenii. În timp ce bărbații în pantaloni scurți și femeile cu pulovere legate în jurul taliei scoteau exclamații uimite, Maggie încerca să-și miște privirea ca pe o rază de lanternă. Era oare mica tăbliță a lui Avraam ascunsă pe undeva pe aici? Cercetă pământul, întrebându-se dacă nu exista un fel de trapă, o scară poate, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
criminalității, a unei existențe în mod rezonabil mai sigure și a asigurării confortului pentru ceilalți ar fi suficientă pentru a rămâne mulțumit? În Roma antică, Caesar concilia masele oferindu-le hrană gratis și divertisment prin spectacole gigantice care le lăsa uimite ocupându-le mințile - la o scară pe care cu greu ne-o putem imagina. Acestea au fost primele reality show-uri, unele în care oameni adevărați mureau zilnic. Moartea și distrugerea erau acceptate la un nou nivel de divertisment bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
din spate ale taxiului: NU-MI SPUNE CĂ SUNT UN TICALOS, spunea acesta. SI TICĂLOȘII AU INIMĂ. Pe când stătea acolo, uitându-se fără nici o expresie la cuvintele alea, s-a simțit dintr-odată foarte obosită - atât de obosită și de uimită, Încât s-ar fi spus că nu avea de-a face cu problemele de zi cu zi ale unui locuitor al Istanbulului. Că era mai degrabă un fel de cod tainic pe care o minte Îndepărtată Îl concepuse special pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu buzele strânse și o lucire mînioasă În ochi. Apoi, probabil că i-a trecut altceva prin cap pentru că s-a Întors spre Asya și Își miji ochii. — Ți-e teamă că a otrăvit cineva tortul? Asya a privit-o uimită. După atâta timp și atâta experiență directă, nu fusese Încă În stare să-și elaboreze o strategie, acea strategie de aur, să rămână calmă și să-și păstreze cumpătul În fața izbucnirilor mătușii Feride. După ce navigase cu credință prin „schizofrenia hebefrenică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a amestecat În discuție mătușa Surpun cu o nuanță ștrengărească În glas. Așa că te-am servit cu ekmek khadayif. În felul ăsta respirația o să-ți miroasă a fistic. De ce și-ar dori cineva să miroasă a fistic? a Întrebat uimită bunica Shushan fiindcă pierduse prima parte a discuției, nu că ar fi avut vreo logică pentru ea oricum. — Nu vreau să miros a fistic. Armanoush a deschis larg ochii, cuprinsă de disperare și s-a Întors spre taică-său, trimițând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bordel și că nu aduc puicuțe aici. Vin aici doar ca să beau, să desenez și să mă deprim, să mă deprim, să desenez și să beau și, uneori, să desenez, să mă deprim și să beau... Asta-i tot... Profund uimită, Asya a pus mâna pe clanță și a rămas o clipă nemișcată În prag. Neștiind ce să facă cu mâinile, le-a vârât În buzunarele fustei și a dat peste ceva care la atingere semăna cu niște firmituri. A scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
System of a Down ne urăște? Armanoush a clipit, neavând nici cea mai vagă idee despre ce vorbea. O privire rapidă a fost deajuns ca să o facă să-nțeleagă că nu era singură În uluiala ei, mătușile păreau și ele uimite. — E o formație rock care Îmi place foarte mult. Tipii sunt armeni și circulă o groază de legende urbane despre cât de mult Îi urăsc pe turci și despre faptul că nu vor ca vreunui turc să Îi placă muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Asya știa că maică-sa se uita fix la ea. La Început a bănuit-o pe mătușa Zeliha că Încerca să-i transmită să cenzureze povestea pe măsură ce o traducea. Însă apoi și-a dat seama că ceea ce lucea În ochii uimiți ai maică-sii era doar interesul pentru povestea lui Armanoush. Poate că se Întreba și ea cât din toate astea era dispusă fiica ei rebelă să le traducă femeilor din familia Kazanci. — Fratelui cel mare al bunicii Shushan i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care trăiseră odată În apele alea Înotau Împreună cu ei În azurul dens, vâscos al mării. Când s-a terminat cântecul ajunseseră deja la țărm. Câțiva dintre pasageri au sărit jos Înainte ca feribotul să ajungă la doc. Armanoush a privit uimită acest spectacol de acrobație, admirând nenumăratele talente pe care istanbuliții le dobândiseră pentru a face față ritmului orașului. Un sfert de oră mai târziu, ușa șubredă de lemn de la Café Kundera se deschidea cu un scârțâit strident și Înăuntru pășeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]