5,770 matches
-
anul morții sale), într-o ședință solemnă a Academiei (care aniversa douăzeci și cinci de ani de existență), un discurs despre „dezrobirea țiganilor, ștergerea privilegiilor boierești și emanciparea țăranilor”. Abătut de amintiri cenușii, marele om politic le mărturisea compatrioților săi: Chiar pe ulițele orașului Iași, în tinerețile mele am văzut ființe omenești purtând lanțuri la mâini sau la picioare, ba unii coarne de fier aninate de frunte și legate prin coloane împrejurul gâtului. Bătăi crude, osândiri la foame și la fum, închidere în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pasă de ce vor spune creditorii. Acceptă rușinea de a fi devenit copil și se arată tuturor „sărac cu duhul”. Zaheu ignoră șoaptele răutăcioase ale foștilor săi prieteni, rupe convențiile „oamenilor serioși”, trece cu vederea zâmbetul superior al mamelor aflate pe uliță. Suit în sicomor, Zaheu se umanizează. El nu-și mai tăgăduiește, cu ipocrizia unui despot, neputința și curiozitatea. Adevărata jertfă a lui Zaheu are loc nu într-un templu, alături de farisei, ci în piață, acolo unde a înșelat încrederea celor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Călugării reușește să situeze istoric păturile sociale de care s-a ocupat și altădată, iar aceasta constituie un alt succes al artei sale. (Ă). Romancierul se desprinde În bună măsură de duioșia mic-burgheză care colora imaginea acelei bătrânești și neschimbate uliți a cârpacilor, unde visurile tulburi ale lui Buimaș, băiatul Tiprei, reflectau Însăși dorința autorului de a se smulge, de a evada din această viață golduroasă. Romancierul și-a propus a Înfățișa elementele de avangardă ale proletariatului, acțiunea lor organizată pentru
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de evoluție fonetică a limbii. Deci vom transcrie chema. 3.2. Păstrarea particularităților morfologice Se vor conserva formele de plural cu caracter regional: cară (pluralul cuvântului car), credinți, făgăduinți, răchiți, roate (cf. a pune bețe În roate), ruini, suliți, școale, uliți, umilinți etc. Se va păstra genitiv-dativul În -ei: atențiunei, firei, inimei, magistraturei, mărirei, mătușei, nopței etc. În 1902, poetul Ștefan Petică a publicat volumul de versuri Când vioarele tăcură. O antologie de poezie apărută În 1993 la Editura Teora a
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
dinspre apus și care a ținut două grozave scuturături peste un minut; nu este casă în București care să nu fi simțit ceva pagubă; toate zidurile au crăpat, pe alocuri s-au dărâmant; tavanuri, coșuri și sobe au căzut; pe uliți, pe alocurea, se văd dărâmături”... “În Capitală, afară de cutremur, s-a întâmplat o izbucnire de vulcan”. Anul 1829: “La 26 noiembrie, către 4 ore de dimineață, un cutremur de pământ, din cele mai însemnate, s-a simțit în Transilvania, până la
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
fragmente din operele lor, selecția vizând texte propagandistice. În 1960, partea literară include scrieri de Titus Popovici (Setea), Ilie Iovănaș (Ceainicul împăcării), G. Topîrceanu (Un iepure), Szabó Pál (Întâmplare de la sat), Gárdonyi Géza (Fulg de nea), G. Coșbuc (Iarna pe uliță). Merită semnalată prezentarea vieții și activității lui Veress Endre, făcută de Dankó Imre. În 1962, se publică un colaj interesant, Din proverbele românilor, dar și poezii de Demostene Botez, Mihu Dragomir, Tudor Măinescu, Petru Anton și două frumoase foto-expozeuri: Frăția
CALENDARUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286026_a_287355]
-
cu vocea tunătoare vorbește rar, și atunci numai în imagini (...). Platitudinea, inexpresivitatea acestei poezii care vrea să-și mascheze lipsa de conținut prin interjecții, nu-i nevoie să fie demonstrată în continuare. Poezii de mântuială sunt și Echipa fetelor și Ulița colectiviștilor semnate de Petre Solomon în Cultura poporului nr 5-6. Echipa felelor este o alcătuire de versuri inutile - corect versificate dealtfel - și orânduite fără nici un miez: Măi băiete, măi băiete Ce-o fi acolo pe tarla, Numai fete, numai fete
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Beniuc (Pe aici nu se trece!; O seamă de poeme) și Veronica Porumbacu (Ilie Pintilie; Prietenii mei) și câte un volum: A. Toma (Poezii alese, colecția Biblioteca școlarului - Editura Tineretului, tiraj 30.000 de exemplare), Cicerone Theodorescu (Un cântec din ulița noastră), Miron R. Paraschivescu (Laude), Eugen Jebeleanu (Cântecele pădurii tinere), Mihnea Gheorghiu (Întâmplări din Marea Răscoală), Dan Deșliu (Versuri alese), Nina Cassian (Tinerețe), Marcel Breslașu (Cântec de leagăn al Doncăi) și Maria Banuș (Versuri alese). Interesant este faptul că aproape
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
E Baconsky n-a mai fost prezent, în acel an, în coloanele revistelor. Alt semn de oarecare înnoire a atitudinii poetice ar putea fi socotit amplul poem al lui Cicerone Theodorescu publicat în Contemporanul și apoi în Un cântec pe ulița noastră, poem - despre care Petru Dumitriu, în notele pe marginea decadei cărții, afirma: «ce direct, familiar, zâmbitor și melodios, deși uneori biciuitor e meșteșugitul vers al lui Cicerone Theodorescu». (Vezi nota 51 și contextul). Atributele acestea se potrivesc în totalitate
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
doi ani de război. Însă șarpele ăla alb care ieșea din mașinărie îl făcea să simtă un nod în gât, de mânie și de o durere cu totul diferită. Se sufoca, trăgea de gulerul hainei, apoi deodată oprise calul în mijlocul uliței și spusese cu glas tare: „Nu, Vulpoiule, așteaptă, o s-o luăm mai degrabă peste câmpuri...“ Pentru a alunga amintirea aceea care revenea neîncetat, Nikolai duse mâna stângă la spate, pipăi toarta celor două găleți noi agățate de șa. Erau, alături de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
măturat de atâtea valuri de oameni înarmați, Roșii, Albi, anarhiști, simpli bandiți și iarăși Roșii, de atâtea jafuri, incendii și morți, încât locuitorii nu se mai mirau de nimic. „Ia spune, soldatule, îl întrebă doar o bătrână când trecea pe uliță, e adevărat că bolșevicii au interzis moartea?“ Nikolai dădu din cap. În câteva săptămâni, înainte de nașterea copilului, avu răgazul s-o învețe pe tânăra femeie să citească și să scrie. Era poate cea mai mare mândrie din viața lui: nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
îndepărtau. Carasin și Batum încercau să-l convingă pe inspector, își agitau brațele, se loveau cu pumnul în piept. Nikolai ridică ochii spre partea înaltă a câmpiei și o văzu pe Anna. Se îndepărta agale, de-a lungul copacilor de pe ulița principală. A doua zi, cu ajutorul fierarului eliberat, potcovi calul. Țăranii se întorceau de la casa sovietului cu brațele încărcate de veselă și de utilaje recuperate. În timpul nopții, un lung convoi ce venea din satele vecine trecu pe sub ferestrele lor: o grindină
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care-i întâlnise pe drumul de întoarcere, la Moscova, în reședința de județ. Satul închipuit se umplea de viața asta fără război, de bucuria sa deja zilnică și sigură de drepturile ei. Va da peste acel du-te-vino al tinerilor pe ulița principală, peste unduirile sonore, vesele și totodată tânguitoare, ale unei armonici, peste oamenii adunați, peste întrebări, peste gloata copiilor necunoscuți. Și va fi nevoit, pentru a îndura veselia chinuitoare, să dea de dușcă un pahar zdravăn de votcă, apoi încă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
tunicii și se opri brusc, apoi alergă și se opri iarăși. Ceea ce văzu nu-l înspăimântă, atât de adâncă era liniștea. Verdeața livezilor sălbăticite acoperea aproape în întregime rămășițele izbelor prefăcute în scrum. Copacii crescuseră la întâmplare, de-a curmezișul uliței, rupându-i linia dreaptă. Dolșanka nu mai exista. Dar ruinele ei nu aveau violența unei distrugeri recente. Ploile spălaseră de multă vreme negreala pereților arși, bălăriile ascundeau pietrele temeliilor. Doar cuptoarele își mai înălțau coșurile, indicând locurile unde fuseseră case
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
își mai înălțau coșurile, indicând locurile unde fuseseră case. Pavel se ghemui, trase ușița din fontă a cuptorului - scârțâitul balamalelor era unicul zgomot care evoca prezența umană în liniștea aceea vegetală. Vorbi cu voce tare, mergând încet de-a lungul uliței principale. Cuvintele, rostite chiar la întâmplare, dădeau acelor minute un dram de logică. Recunoscu fierăria: înnegrită de rugină, nicovala își înălța capetele ascuțite printre urzici. Vorbind mereu, făcu această socoteală simplă: satul fusese ars în timpul ofensivei germane din toamna anului
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Tânăra femeie era balkară. Descendenta unuia dintre popoarele caucaziene deportate în l944. Unii oameni încercau să se întoarcă în mod clandestin, dar erau prinși cu mult înainte de a fi zărit zăpada de pe creste. Îi arătă în zare satul ei: o uliță pustie, livezi cu crengi culcate la pământ sub inutila abundență a fructelor, iar în curtea unei case, pe o frânghie, un rând de rufe puse la uscat, făcute zdrențe. Se instalară la câțiva kilometri de acolo, din prudență. Din când
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
kilometri de acolo, din prudență. Din când în când, Pavel cobora în satul gol, unde găsea câte o unealtă de dulgher, câte o cutie de cuie, un amnar vechi cu iască... Într-o zi văzu, întipărite în colbul gros al uliței, urme de roți. Recunoscu dârele lăsate de o mașină militară de teren. Trecură câteva luni, mașina nu mai apăru. Nu-i spuse nimic femeii. „Nevestei mele“, își spunea adesea. Refugiul pe care și-l construiseră în străfundul stâncos al unei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
multe sfaturi. Ele pot fi oricând amendabile, dacă nu inutile. Iată cum descrie Geo Bogza incendiul rafinăriilor din Ploiești, care a tulburat, în 1916, liniștea unui sat din apropiere. Pe la sfârșitul lui noiembrie 1916, ploua încet și fără sfârșit. Pe ulițele satului se întinsese un noroi subțire, amestecat cu multă apă. Era mai mult o zeamă, care se scurgea pe roțile căruțelor. Era urât și frig. Undeva peste gârlă fusese jefuită o moară. Mare lucru nu se găsise în ea. Cerul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Iași, în anii interbelici, ia parte la dezbateri ce vizează cultivarea limbii, inițiate de revista „Cum vorbim”. Hrănit de energii primordiale, peisajul agrest trimite încă, la B., discrete semnale, până la margini obscure, „viclene” de târg, la pragul căruia se poticnesc „ulița”, drumul („figură” ce revine în poeme obsesiv), de unde și exasperarea reprimată, senzația de claustrare, în piatră sau în „dugheni îngenuncheate”, așteptând umil, ca dinspre un alt orizont, transcendent, „darul pâinii”. Poetul pare astfel a celebra, și el, elanul primitiv și
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
pe care creștea troscotul. Mai ales după războiul din urmă și, mai apoi, când fu arat pe ruptele pământul de-au rămas puține toloace, cei care voiau să țină o vacă ori un purcel năvăliră către țarină. Atunci, din vechea uliță, născură câteva hudicioare. Dar asta n-a durat mult. Se electrificase satul din deal iar ulițele din țarină rămaseră doar cu lampă. Atracția pentru vatra cea nouă se potoli și, una după alta, casele se desfăceau, strămutându-se în sat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pe ruptele pământul de-au rămas puține toloace, cei care voiau să țină o vacă ori un purcel năvăliră către țarină. Atunci, din vechea uliță, născură câteva hudicioare. Dar asta n-a durat mult. Se electrificase satul din deal iar ulițele din țarină rămaseră doar cu lampă. Atracția pentru vatra cea nouă se potoli și, una după alta, casele se desfăceau, strămutându-se în sat. Prefăcută după foc, în câțiva ani, numai străvechea casă a holteiului mai stăruia între copaci, lăsată
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fel de mlaci și putrezea pe picioare. Corbici e feciorul ei. - Ho, împuțita dracului ! răcni deodată ascuțit femeia și ieși în fața babelor. Străchiind de pe toloacă, o vacă sărise șanțul cu coada arcuită pe spinare și târând lanțul prin praf. Măsurând ulița în goană, cât pe ce să răstoarne babele. Ajunseră în dreptul unei case care părea joasă sub acoperișul ascuțit de paie. Din ograda cu troscot le întâmpină la poartă o femeie. Hâțânând neogoit un copil care scâncea, chipul ei exprima o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
erea p-atunci. în timpul acesta altul striga furios : - Ce, mă ! Ce, ce ! Te duru mâna de-ai băgat-o în... ? Trage, mă, firr-ai... că-ți zic una să te arză la ficați ! Amețit de băutură, un lucrător care venea dinspre uliță se opri în fața stivei de bolovani ce-i tăia calea. - Dedei cel din urmă leu, monologa el întorcându-și buzunarele pe dos. Cu o privire francă în ochii bleojdiți, conchise șovăind : Nu erau să fie ai mei. Lucrul mergea cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pârțurile în pahar și să se uite repede. Douăzeci și șase de țigani, Bejenii, cei bătrâni grași, cei tineri ca țârii, își acordau alămurile. Deasupra țârlâielii se înălța vuietul tobei mari care aduna tot satul. Babele ieșiseră în porți. Pe uliță se strângeau tineri în cămăși cadrilate, cu cravate țipătoare. Rimelate și cu părul încrețit, fetele păreau de la oraș. Uitându-se intimidați pe-alături, băieții dădeau mâna cu ele și râdeau exagerat, scuipând coji de semințe. - Vasilică, ce faci, mă, băiatule
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu ele și râdeau exagerat, scuipând coji de semințe. - Vasilică, ce faci, mă, băiatule ? - Ce să fac, îmi merge bine. - Păcat ! Când apăru nașul, o trompetă începu a suna bășit pe sub ferestre, de trezi socrii cei mici. Nunta ieșise în uliță și bucătăresele aduseră cozonacii. Rupându-i bucăți, îi azvârliră în mulțime iar tinerii săreau să-i prindă din zbor. La ultima îmbucătură întrebau : - Cu asta ce facem, o mâncăm ? însoțită de nași și domnișoarele de onoare, mireasa aduse de la fântână
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]