2,547 matches
-
dar alteori e de-a dreptul sclipitor. Vom mai auzi de el Într-o bună zi. Merită să investești În el. Vinerea trecută, de pildă, ziceau, la Începutul serii, Înainte să devină ridicol cu imitațiile sale de politicieni, a fost uluitor cum a prins cuvântul „ritual“ din gura lui Țvi și ne-a fascinat pe toți ca pe niște copii mici, spunând pe neașteptate „Totul este ritual“ și ne-a trântit dintr-odată teoria aia fantastică despre care am vorbit toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un om rece și taciturn. Avea obiceiul ciudat de a-și privi degetele Îndelung și stăruitor. De parcă se temea să nu le piardă sau de parcă existența lor nu Înceta să-l uimească. E adevărat că avea degete lungi, frumoase și uluitor de muzicale. De asemenea, mișcările sale semănau cu cele ale unei fiare somnoroase sau, din contră, ale uneia care Începea să se trezească. Uneori un zâmbet palid și rece, la care ochii albaștri și apoși nu participau, Îi lumina fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dorința de a-și pune chiar În clipa aceea degetele albe În palma uriașă a prietenului său, pistruiată și noduroasă ca a unui muncitor de la cariera de piatră și de-a crea scântei de spirit, care să schimbe În mod uluitor direcția discuției În fiecare clipă. Ca În urmă cu trei săptămâni, la Kropotkini, când Șula vorbea despre spaima ei față de fundamentalismul islamic, iar Fima a Întrerupt-o și i-a uimit pe toți, schițând o teorie detaliată, din care reieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Studentul răspunse imediat, cu pasiune, de parcă se pregătise dinainte exact pentru această Întrebare, cu un accent nord-african, dar cu intonație de idiș: — O să-i facă bine sufletului tău. Ai să te simți pe loc ușurat și bucuros, e ceva absolut uluitor. —În ce sens? Întrebă Fima. —E un lucru bine-cunoscut, domnule. Verificat și experimentat: filacterele pe mâini curăță impuritățile trupului, iar cele de pe cap spală toată murdăria din suflet. Și de unde știi că trupul meu e impur și sufletul meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tătăroaică de vreo șaptesprezece ani, cu ochii cafenii ca migdala. Căpșorul cu fața mică măslinie, cu nările arcuite în aripile nasului ușor coroiat, cu gurița adusă la colțuri, cu buza de sus ușor înălțată și crestată parcă de cuțit, părea uluitoarea capodoperă a unui descreierat genial. Zâmbetul meu cel mai blând și cel mai plin de bunătate dăruit atunci, o făcu să-mi înțeleagă admirația. Ca să mă uimească și mai mult începu să-mi vorbească. - Mă cheamă Amidé, spuse dânsa fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de pod-mansardă, alături de o femeie halucinată și sleită de foame: moartea, întruchipată în domnul cu obrazul de culoare pământie, venit în vizită cu hainele și cu pălăria gris, rigid și implacabil, în fața expunerilor de motive în favoarea unei scurte amânări, apoi: uluitoarea apariție a directorului de pompe funebre, care condolează în frac, luând în același timp și măsura mortului, sunt numai câteva imagini puternic conturate din alcătuiri susținute în întregime de substanța realismului cutremurător, precum și de lirismul pur, ce le dă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
prematură măcar Îl cruțase pe Du Maurier de neplăcuta sarcină de a le citi). Putea trece ușor peste el, plecând de la premisa că cititorii Îl cunoșteau și concentrându-se asupra subiectului care Îl interesa cu adevărat: faptul paradoxal că succesul uluitor al lui Trilby parcă Îi adusese lui Du Maurier mai multă supărare decât bucurie și ceea ce revela Întregul fenomen cu privire la cultura și societatea contemporană. În micul salon al apartamentului din hanul de la Dunwich, Îi dictă lui MacAlpine un lung articol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cherchez la femme - cu o siluetă interesantă care, chiar și pe strada Florida la opt p.m., ar fi meritat virilul omagiu al unei ocheade. În atari chestiuni nu mă Înșel; am constatat pe loc că era o femeie de-un uluitor exotism, o anume baronne Puffendorf-Duvernois: În floarea vârstei, ea nu avea nimic din sărbezeala fatală a liceenelor, fiind un straniu specimen al vremurilor noastre: trup sever, modelat prin lawn-tennis, față oarecum basée, dar subtil pusă În valoare de creme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
după criteriul drag mai ales lui Borges: cel hedonist. În fina ei țesătură detectăm azi nu numai ciornele mentale pe care Borges era obligat să le practice din pricina miopiei sale avansate, ci și talentul În plină formare al lui Bioy. Uluitorul Honorio Bustos Domecq se naște Într-o zi, pe când Borges și Bioy prânzeau În casa părinților acestuia din urmă, dar nu el semnează primul text scris În doi. Unchiul lui Bioy, Miguel Casares, le propune să redacteze o broșură care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Fără telefoane, de afară Înăuntru sau invers. Da, Norman, cred că trebuie să fie adevărat. — Și chiar este o astronavă acolo jos? — Acolo jos se află ceva. E destul de tulburător. Începu să vorbească mai repede. Numai pentru biologie posibilitățile sunt uluitoare. Tot ce știm despre viață se datorează studierii formelor de viață de pe propria noastră planetă. Și, Într-un fel, Întreaga viață de pe Pământ este aceeași. Fiecare ființă, Începând cu algele și terminând cu oamenii, are la bază același plan, structura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și nici nu intenționăm s-o facem. Se făcu liniște. — Bineînțeles, nu trebuie să uităm și cealaltă posibilitate, spuse Barnes. S-ar putea ca sfera să conțină ceva extraordinar de benefic pentru noi. Ceva minunat pentru cunoaștere, vreo nouă idee uluitoare sau o tehnologie care ar putea dezvolta condiția umană până dincolo de visele cele mai nebunești. Cu toate că nu-i exclus, remarcă Harry, să nu existe nici un fel de idee nouă care să ne fie utilă. — De ce? Întrebă Barnes. — Păi, să presupunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că acestea se mișcau, zvârcolindu-se. Își apropiară fețele de hublouri, privind. — Calmari, spuse În sfârșit Beth. Calmari luminiscenți. Sunt câteva mii. Mai mulți, spuse ea. Cred că sunt cam o jumătate de milion În jurul habitatului. — Splendid. — Mărimea roiului este uluitoare, remarcă Ted. — Impresionantă, dar nu tocmai neobișnuită, replică Beth. În comparație cu uscatul, marea are o fecunditate foarte mare. În fond, marea este locul de origine al vieții, locul unde a apărut prima dată competiția dintre animale. O reacție la această competiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să crezi că sunt Îngrijorat de ceva? — Fața ta, spuse Harry. Asta mă face să cred că ești Îngrijorat. Poate că sunt, admise Norman. Dar, În legătură cu sfera... — Știi, m-am gândit destul de mult la sferă. — Și? — Este de-a dreptul uluitor. Pur și simplu, nu-mi amintesc ce s-a Întâmplat. — Harry. — Mă simt minunat, mă simt din ce În ce mai bine, pe cinstea mea, m-am revigorat, capul nu mă mai doare, iar mai devreme Îmi aminteam totul În legătură cu sfera și cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
atâtea ore petrecute aici nu mai poți judeca nimic cum trebuie“. Coborî scara și se duse În camera sa. Harry era deja acolo, sforăind zgomotos. Norman se hotărî să mai facă un duș. Sub jetul de apă făcu o descoperire uluitoare: contuziile care-i acoperiseră corpul dispăruseră. Sau, mai exact, aproape că dispăruseră, Își zise el În timp ce-și studia petele de galben și purpuriu. În câteva ore se vindecaseră. Cu grijă, Își mișcă membrele și constată că și durerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
stea acolo și să se uite în jos, la mine, m-am gândit agitată. —Adam, îmi stai în soare, am spus încercând să fac replica respectivă să sune ca o glumă. De ce nu iei loc? Adam s-a așezat. Era uluitor cum un bărbat așa de masiv și de înalt putea să se așeze cu atâta grație. Scuze, n-ar fi trebuit să observ chestia asta. Și, cu certitudine, n-ar fi trebuit să fac nici o remarcă pe tema asta. Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să-ți explici subconștientul, viața, mult mai bine ar fi să-ncerci să participi la ea, conform unei celebre afirmații cu autocombustie: il faut tenter de vivre, și, eventual, să te amuzi de inconsolabila grosolănie a lumii. Vorbesc de acest uluitor Orient de Ev Mediu În care ne aflăm de la Începuturile civilizației și pînă azi, În viitor, cînd au apărut oameni fermecați de ei Înșiși pînă la leșin, ce se dau drept miniștri și făpturi de afaceri, arhitectură și sport. Fenomen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-și dea găuri În pereți cu bormașina numai ca să mă scoată din sărite, sfredeleau staccato, de-a lungul apartamentului, speculînd oportunitatea oferită de stilul arhitectonic, vagon Louis XV, al apartamentului meu. CÎțiva, folosind burghie extrem de lungi, au reușit după eforturi uluitor de zgomotoase să străpungă zidurile duble și mi-au suflat prin găuri În casă, cu ajutorul tuburilor sudamericane prin care băștinașii se omorau Între ei cu săgeți Înmuiate-n cucută, bilețele cu siguranță otrăvite, n-am vrut să las pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
omniprezent Einstein, care-a Început să mă enerveze că-l tot citez, observa că tehnologia a luat-o cu mult Înaintea omenirii. Și nu văzuse Încă nimic, oare ce-ar mai observa acum, cînd după 60 de ani de viteză uluitoare tehnologia a ajuns cît un minuscul semn de adio la orizont, omenirea gîfÎind cu brațele Întinse și două sute de ani În urma ei. Așa că Într-o artă depinzînd atît de mult de tehnică cum e filmul, s-a căscat o prăpastie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să răspundă Întrebărilor. Unii par Încordați, alții rîd. Privesc din nou piața. Așadar au fost luați dis-de-dimineață cu toții, la grămadă, greviști adevărați, greviști falși, anticomuniști, bișnițari, vagabonzi, hoți de buzunare. PÎnă la urmă nu mai rezist și cobor. Ascult povești uluitoare spuse pe tonuri credibile, revoltate, despre cantități impresionante de droguri și prostituția generalizată din corturi. Noroc că ordinea s-a restabilit. Ordinea cu clonț de rubin, cea care aduce liniștea definitivă, fără de care nu putem munci, negîndi etc. Pe Onești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Motivul pentru care poți vedea filmul de foarte multe ori, așa cum te duci la muzeu, sala pictorilor flamanzi. Lucrat pe pînză, În filigran, cu filtre de culoare, Dueliștii are nu doar un subiect perfect, dar și o imagine debordantă, o uluitoare bogăție de lumini, cadre, unghiuri, fizionomii surprinse În scene picturale. Keitel reușește un memorabil rol de compoziție. Neandertalianul Îmbrăcat În uniformă, paranoicul incurabil cu care nu se poate angaja nici o discuție, criminalul prin excelență: răul fără Întoarcere, ce nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lucru pe care l-am semnalat cu respect și-n Dreptatea vremii. Subiectul filmului este simplu, pe Înțelesul poporului: o familie muncitorească (Fane, Lucreția și copiii) se zbate-n blînd definitiv dereglata tranziție care de la o vreme a dobîndit Înălțimi uluitoare tocmai pe niște plaiuri cu oameni plați, domoli, cu o frică moderată și pașnică de Dumnezeu și insondabil, Înălțimi identice cu cele ale cărților scriitoarelor de limbă engleză unde se descrie pe larg orgasmul miresei. De aici neînțelegeri, necazuri, ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
facă acolo baie mama soacră, cu un cazier de-un secol de mîrșăvii, e vrăjitoare iar filmul cu suspans, decoruri exotice, indiene, din carton, pietre uriașe din plastic verde, ce se prăvălesc pe neașteptate peste eroi și animale, monștri cu uluitoare elice și arcași orbiți de furie mînuind fără prea multă abilitate arcuri medievale dar cu săgeți laser. Tradiționale povești japoneze se Îmbină-n chipul cel mai plăcut cu SF-ul de tip Lucas, să demonstreze și Soarele Răsare că posedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
el prin te miri ce peisaje unde nimeni nu poate și nici nu vrea să-i asculte portavocea. Revin la Mary’s Lovers, unde există un mixaj desăvîrșit Între lumină, text, actori, mașini și, deodată, mai apar și cîteva secvențe uluitoare, secvențele cu scaun. E un scaun așezat de cei doi Îndrăgostiți, Savage și Mary, undeva la mama dracului pe-un deal. Și scaunul ăsta nu apare oricînd, apare cînd vrea el, cînd se schimbă anotimpurile, plouat, nins, plin de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prin pușcării, a putrezit degeaba. Sau, mai rău, a meritat să i se-ntîmple ce i s-a-ntîmplat. Dovada fiind aceea că s-a dezonorat acum, la bătrînețe, cînd nimeni nu i-a cerut-o. Poporul putîndu-se gîndi deodată, În Întregime, la uluitoare Întrebări gradate. De exemplu, cine știe dacă acum decrepiții deținuți ai comuniștilor nu erau În bună măsură la fel de jalnici și oportuniști și-n ’45? În comparație cu asemenea puternice emisii TV, profanarea de morminte nu-i decît un joc cu bile colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pînă și episodul oral al lui Clinton, cu morala c-ar fi bine să nu i se mai uite nimeni În gura cu care Împarte dreptatea mondială ca la saxofon, caleidoscopic, În aceeași unitate temporală-n care o imbecilă devenită uluitor de repede celebră și obeză Îi sărută simbolul național practic În văzul Întregii lumi, prin satelit, iar pe urmă-și cere scuze, el, Îi pare rău, n-a vrut, nu se va mai Întîmpla, de fapt abia dacă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]