3,608 matches
-
acești ultimi douăzeci de ani ca urmare a înnoirii teoriilor istoriografice: în timp ce, în trecut, cercetătorii vorbeau despre „naivitatea” și „simplitatea” lui Grigorie, conferind termenilor o semnificație negativă, astăzi, istoricii sunt mai interesați de faptele din istoria locală, de viața celor umili, de mentalități, mai mult, chiar de superstițiile celor ignoranți. Ei sunt interesați de „cultura” populară, de invențiile și de fructele iraționale ale imaginației care, în aceeași măsură ca și realitatea efectivă, dominau (și domină și acum) viața oamenilor. De aceea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Martin, cât pentru grupul social căruia îi este destinată și care este reconstruit chiar prin opera lui Martin. E vorba de Educarea celor neștiutori (De correctione rusticorum) care e o predică sub formă de epistolă, destinată educării creștine a celor umili și a țăranilor din Spania, încă păgâni, în esență, și înclinați spre superstiție; aici, scriitorul, care se inspiră din tratatul Despre felul cum trebuie catehizați cei simpli întru credință (De catehizandis rubidus) al lui Augustin (cf. p. ???), folosește un limbaj
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca o dovadă a succesului răsunător al cărții - conțin opera sa, Expunere de capitole cu îndemnuri (Ekthesis kephalaiôn parainetikôn), compusă din 72 de capitole foarte scurte, ale căror prime litere formează acrostihul „Preadivinului și Preacucernicului Rege al nostru Justinian, Agapet, umilul diacon”. Opera aparține genului numit „oglinda principiilor” pentru că prezintă preceptele necesare unei bune guvernări a supușilor. Însă cele expuse de Agapet rămân foarte generice, preocuparea lui fiind mai ales aceea de a-l preamări pe împărat: acesta a primit sceptrul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nostru pare extrem de simplistă și e sortită unei condamnări fără drept de apel dacă e comparată cu opere similare ale unor personalități mult mai cultivate și mai serioase decât el. Însă a existat și o exegeză a textului sacru mai umilă și mai simplă pentru că Scripturile n-au fost doar hrana celor învățați și a duhovnicilor, ci și a neștiutorilor și a persoanelor cu spirit critic redus care erau interesate de miraculos, astfel încât, din această perspectivă, opera lui Cosma își găsește
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Stanca, Ștefan Aug. Doinaș și Ioanichie Olteanu o notă de libertate, rebeliune și autoironie (post)romantică, prin care „povestea”, epicul pur își activează sensurile împotriva realității imediate și în contingența marilor întrebări și aspirații ale spiritului. Ca și halucinatul copac, umilul pelican din Cișmigiu reiterează exilul terestru al albatrosului baudelairian. Întors în sine, cu capul sub aripă, „În visul lui, un stol gigant/ Coboară-n Cișmigiu să-l fure,/ Zburând spre polul celălalt/Sfruntând oceanele azure”. Similar, într-o altă legendă
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
pentru serviciile secrete franceze și britanice (ceea ce nu este exclus), reușește în 1949 să treacă în Occident contractând o căsătorie de conveniență cu un cetățean italian. Divorțează și, după câteva luni petrecute în Palestina, unde își câștigă existența ca funcționară umilă („corectând texte pentru tipar”), se refugiază la Paris. Aici intră în legătură cu exilul românesc anticomunist, colaborează la unele reviste și publicații, precum la „Buletin de informații al românilor din exil”, dar și la presa franceză de dreapta, denunțând regimul de teroare
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
Ca temă cardinală se anunță întoarcerea cu „pietate spre epopeea războiului”, „tragic și înălțător”, „punctul cel mai luminos al istoriei întregului nostru neam” pe care „mulți l-au hulit”, dar care se cuvine preamărit, cântat și idealizat „în eroii lui umili și în căpeteniile lui destoinice”. „Programul nostru e mare”, suna concluzia, dar în indigența postbelică, „mijloacele materiale mici”. Modeste se vor dovedi și resursele literare angajate în realizarea programului. Cu poezie colaborează G. Caïr, Radu Cosmin, Ion Al-George, Ion Sân-Georgiu
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
firea - sau de Carol Ardeleanu și Eugen Boureanul. O prezență constantă este, în anii 1925-1926, aceea a tânărului prozator Adrian Hurmuz, apreciat într-o prezentare drept „un talent original, cu daruri proprii”, „cu o personală caracterizare a vieții mărunte și umile”. În afara povestirilor acestuia - Copilul buruienilor, Profesoara de dragoste, Aventura, Ceasul din zid -, merită amintite cele semnate de Elena Vellescu, George Acsinteanu, Constantin Apostol (care folosește pseudonimul Fulga Apostol), Savin Constant, textele memorialistice ale lui Mircea Damian și fragmentul de roman
RITMUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289284_a_290613]
-
ideologică, ceea ce provoacă demonstrația lui Gherea din Direcțiunea „Contemporanului”, privind mecanismul determinării în raportul artă-societate, cu definirea tendinței și a tezei în artă. Ulterior R. a devenit însă colaborator al publicațiilor socialiste „Munca”, „Literatură și știință”, cu versuri închinate existențelor umile. Volumul Poezii (1894) rămâne, totuși, în sfera influenței eminesciene. Nota personală apare în pasteluri, unde autorul cultivă notația și amănuntul plastic colorat. A făcut și câteva traduceri - poezii din Ch.-H. Millevoye, André Chénier, François Coppée, Sully Prudhomme. Memorialistica lui
ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
Republica Moldova (1992). Cartea de debut a lui R., Singurătatea în doi, prezentată elogios de Otilia Cazimir, anunță chiar prin titlu conturarea unei duble identități, pe care o va evidenția cu insistență întreaga lui creație: pe de o parte, este ființa umilă, spiritul plebeu răzvrătit care, în maniera lui Serghei Esenin, se vede definitiv atașat de obârșia dură, țărănească, pe de alta, ființa privilegiată, creatorul, cel care investighează misterele lumii și tainele poeziei. Cele două identități nu se opun, ci se confundă
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
sacrificatul. Lirica erotică din Baia de nori (1973) pune accentul pe condiția însinguratului care își caută perechea. Începând cu Lavă (1974), confesiunea și reflecția se strâng în jurul poeziei, văzută ca „forță” ce „nu mai păstrează nimic din frumusețe”. Aceeași trudă umilă a creatorului face să se nască un „mit al spălătoresei”. În Paradisul (1975) și în Energia visului (1977) este invocată lumea brutală, cotidianul derizoriu, cu care se confruntă cel ce iubește poezia „prea de tot prostește”, visătorul, al cărui „statut
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
antinomice, descompunând cele două sintaxe care intră în compoziția poeziei lui R.: obscurizare versus discursivitate, „comedia literaturii” versus comedia realului, obsesia ultraliteraturizantă, mallarmeeană, a Cărții versus obsesia civică a adevărului dinafara literaturii, obsesia adecvării la real (obsesia „descrierii” unor lucruri umile) versus conștiința că realul nu furnizează decât o referință minoră, nedemnă, secătuită, ingeniozitate în amorsarea unui dispozitiv retoric versus ingeniozitate în dezamorsarea/ persiflarea aceluiași dispozitiv. Singura ieșire posibilă din acest naufragiu programat e identificată în poemul care închide Rosa canina
ROMOSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
versifică anecdote, fie în tonalitate populară, fie în timbrul grav-meditativ din Viața lumii, poemul lui Miron Costin. ,,Morga” psalmistului rămâne exterioară, convențională, vibrația personală este mai aproape de Ion Minulescu și de seninătatea „veselului Alecsandri”. Prozele scurte, inspirate din existența celor umili, respiră compasiune, un protest implicit față de strâmba orânduială a lumii, dar și ironie detașată, aproape caragialescă. Un comentator contemporan identifica apartenența lui R. la direcția nouă, a prozei de călătorie „obiective”, în care experiența peregrinărilor nu este deloc „filtrată” de
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
de față interpretează reacția recentei văduve drept sminteală din cauza durerii, neputând crede că într-adevăr se bucură de moartea lui (Nevasta). Rivalitatea erotică duce ușor la crimă (Răfuiala). O umanitate nu mult diferită populează nuvelele din spațiul orășenesc, cu personaje umile, ușieri, hamali, servitoare (Norocul, Pozna). Nuvelistul se pricepe să sugereze traiul cenușiu, asfixia morală, ambianța sordidă, tragismul cotidian al unui univers fără orizont. Personajele, frustrate, își revarsă mânia neputincioasă în gesturi de violență asupra celor mai slabi. E sensibilă influența
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
din bunul ținut unde mergem”5. Dacă, pe de altă parte, Îl slujeau pe Dumnezeu Îmbunătățindu-și soarta, Dumnezeu Își va coborî privirea spre ei și Îi va răsplăti. Dacă elevii Învață astăzi despre Îndrăzneala și sacrificiile acestor bravi și umili servitori ai Domnului, aceștia nu au fost Întotdeauna atât de bine priviți de contemporanii lor. Unii, cum ar fi arhiepiscopul Richard Hooker, au văzut În stilul lor „puritan” o anumită atitudine de superioritate care Îi făcea mai puțin potriviți să
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
să Îndeplinească o litanie de obligații comunale, care rezultau din această poziție moștenită. Viața creștină era prinsă Într-o dramă mai mare. Spațiul era conceput ca o mare scară, un lanț de ființe care se Întindea de la creaturile cele mai umile de pe pământ până la Dumnezeu În ceruri. Fiecare creatură avea treapta ei pe această scară a vieții și trebuia să-i servească pe cei mai sus decât ea și să se ocupe de cei de sub ea. Era o comunitate În care
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
care separă conceptul feudal de proprietate de felul În care o gândim astăzi. Societatea feudală a fost concepută ca făcând parte dintr-un „Mare lanț al creației”, o lume naturală și socială structurată ierarhic care se Întinde de la cele mai umile creaturi până la prinții Bisericii. Întregul lanț era creația lui Dumnezeu și era organizat În așa fel, Încât să se asigure că fiecare creatură Își juca rolul așa cum fusese el gândit de Dumnezeu și anume să-i servească pe cei superiori
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
avansată de Luther a ajutat la punerea bazelor pentru legea naturală a proprietății și a furnizat fundamentul spiritual esențial pentru comasarea capitalului și bogăției - care a făcut posibilă epoca industrială. Luther a argumentat că toate chemările, chiar și cele mai umile În natură, sunt la fel de sacre În ochii Domnului. El a scris că „ceea ce faceți În casa voastră valorează la fel de mult ca o lucrare asemănătoare În ceruri pentru Domnul nostru”4. Luther s-a revoltat Împotriva a ceea ce el considera a
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
problemă care ține de căutarea locului de muncă. În Europa, companiile sunt dornice să recruteze mână de lucru mai ieftină (venită din partea imigranților) pentru a micșora costurile de muncă și a rămâne competitive pe piețele mondiale. Imigranții acceptă adeseori slujbe umile, pe care populația autohtonă le refuză. Mâna de lucru ieftină a migranților determină de asemenea menținerea salariilor la un nivel mai jos și pentru restul populației. Astfel, Într-o piață a muncii În stagnare și cu șomaj structural ridicat, europenii
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sexualitatea, școlarizarea, salariile și pensiile, costul și calitatea vieții, forța de muncă și șomajul, modele alimentare și vestimentare, petrecerea timpului liber și multe alte subiecte (inclusiv atitudinea publicului față de sondaje) constituie obiecte ale sondajelor de opinie. Oamenii, de la cel mai umil până la cel eminent, sunt doritori să afle despre gusturile, preferințele, idealurile, preocupările și îngrijorările semenilor lor, și nu oricum, ci statistic, ca tendințe generale, sub formă de procente. Date de acest fel, difuzate masiv în zilele noastre prin mass-media, au
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
dar...” poate însemna „Nu apreciez asta”; „Sincer îți spun” se poate traduce prin „Te mint”; „Vă răpesc doar cinci minute” ascunde „Am de gând să stau cel puțin o jumătate de oră”; „O să încerc” poate însemna „Nu voi reuși”; „După umila mea părere” ascunde „Privește cât de deștept sunt”; „Este decizia ta” poate însemna „Vei plăti pentru asta mai târziu”, „Ce s-a întâmplat” poate fi tradus prin „Nu înțeleg de ce faci atâta caz” etc. Este evident că e deosebit de dificil
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
botanist. „Era prima oară când stăteam de vorbă cu un specialist în acest domeniu. L-am ascultat cu o stăruitoare atenție în timp ce-mi vorbea de plantele grase, de hașiș, de climatul serei și-mi dădea interesante detalii despre umilul cartof. Mai erau acolo poate o duzină de invitați, dar ignoram pe toată lumea, violând regulile politeții mai multe ceasuri pentru a-l asculta pe botanistul meu. S-a făcut miezul nopții. Mi-am luat rămas-bun și m-am retras. Atunci
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de această poziție. Să ne închipuim că lucrați într-o firmă. Mai întâi priviți în sus - cum ar vedea directorul general problema, ce ar considera el important? În al doilea rând, priviți în jos: cum ar vedea problema cel mai umil angajat al firmei? În al treilea rând, formulați problema din punctul propriu de vedere. Apoi adunați cele trei viziuni într-un cadru problematic ce poate oferi un mod multiplu de structurare și rezolvare a problemei. O perspectivă asemănătoare poate fi
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
plasticizarea imaginii („... vigurosul trunchi al unei amiezi / Cu pistruii ploii în soare sunând ca bănuții de aur / O procesiune de arbori...”, Vremea cireșilor). Sunt caracteristice parafraza, ironia, referințele livrești și biografice, cu mari decupaje de album de familie: „Tatăl meu umil funcționar de birou/ Mama mea împărtășindu-mi neliniștile/ Mătușile mele cu frica lui Dumnezeu/ Bunica mea supraveghetoare cândva la o fabrică de tutun/ Bunicul dinspre mamă căzut prizonier la Cotul Donului/ Și revenit printre noi ca prin farmec/ Toți dar
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
la vioară provoacă drame în jurul său și cade victimă propriului farmec. Povestea antrenează mai multe tipuri de săteni, cu ocupațiile și modul lor de a gândi. În altă parte destinul trist al unei slujnicuțe, care cunoaște o scurtă perioadă de umilă fericire după ce fusese aleasă, în glumă, ca regină a balului, este proiectat pe fundalul evocării, destul de aplicată și spirituală, a vieții protipendadei dintr-un orășel oltenesc, tehnică folosită și în Domnul președinte, unde un judecător neintegrat în rutina vieții micului
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]