8,054 matches
-
în interiorul guvernului de la București 113. Presa din România și Ungaria, ca și mediile diplomatice au înregistrat cu uimire, în vara lui 1926, o acțiune paradoxală a unui important om politic maghiar. Miklós Bánffy, fost ministru de externe și fost ambasador ungar la Paris, a renunțat la cariera sa din Ungaria, s-a întors în Transilvania, a solicitat și a obținut cetățenia română. Primit de Horthy și decorat înainte de a părăsi Ungaria, Bánffy a fost primit bine în România, regele Ferdinand oferind
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Hohenzollern-ilor. În contra acestei soluțiuni sunt însă țăranii transilvăneni, care formează Partidul Național, boierii și cei mai de vază politicieni liberali. Boierii se tem de pierderea influenței lor în afacerile statului în cazul în care se va încuiba la curte aristocrația ungară, cu aptitudinile ei politice, dacă se va face unirea. Țăranii transilvăneni se văd amenințați în privința pământurilor lor, în caz că marii proprietari se vor reactiva ca politicieni transilvăneni. Iar liberalii văd în anexarea Ungariei un pericol național în privința menținerii teritoriilor dezlipite de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să acceadă în Consiliul Imperial din Viena, s-a produs și o creștere a numărului de deputați trimiși de fiecare provincie în înaltul for legislativ, ducatul Bucovinei obținând două locuri în plus3. Anumite evoluții interne din Austro-Ungaria, precum criza politică ungară din anii 1903-19054, sau impresia produsă de unele evenimente externe, precum revoluția eșuată din Rusia din anul 1905, ce a avut ca rezultat crearea unei reprezentanțe a „poporului“ în Duma rusească, au influențat profund viața politică a monarhiei, provocând o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe cele universitare, la Universitatea din Cluj, unde susține și doctoratul. Devine cadru didactic universitar (1949-1953) și concomitent, din 1950, cercetător la secția clujeană a Institutului de Folclor al Academiei Române, de unde se pensionează în 1987. Este membru onorific al Academiei Ungare de Științe (1988). Colaborează la „Anuarul de folclor”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Erdélyi Múzeum”, „Forschungen zur Volks- und Landeskunde”, „Igaz Szó”, „Korunk”, „Limbă și literatură”, „Művelődés”, „Nyelv- és Irodalomtudományi Közlemények”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista de folclor”, „Utunk
FARAGÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286958_a_288287]
-
care au prezentat în limba maghiară, în volume de sine stătătoare, evoluția poeziei românești de la începuturi până în actualitate. Traduceri: Szerelmes kert [Grădina iubirilor], Arad, 1924; Klasszikus kert [Gradina clasică], Cluj, 1930. Repere bibliografice: Claudia Millian, O antologie românească în limba ungară de Fekete Tivadar, ALA, 1923, 159; L.R., „Grădina iubirilor”, G, 1924, 8-10; Nagy Dániel, „Szerelmes kert”, „Genius”, 1924, 4-5; Rom. magy. ir. lex., I, 565-566. O.K.
FEKETE Tivadar (2.XI.1894. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286976_a_288305]
-
ianuarie 1868 până la 29 februarie 1876. După ce renunță să mai lucreze în redacția „Concordiei” din cauza unor neînțelegeri în ceea ce privește orientarea politică a periodicului editat și condus de temătorul și oportunistul Sigismund Pop, profesorul universitar Al. Roman, deputat de Bihor în Parlamentul ungar, înființează, doi ani mai târziu, F., gazetă pe care avea intenția de a o scoate zilnic. Așa cum arată titlul, Al. Roman era adeptul ideii de federalizare a Imperiului Austro-Ungar. Totodată, el milita pentru egalitatea în drepturi a tuturor națiunilor în cadrul
FEDERAŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286974_a_288303]
-
F., gazetă pe care avea intenția de a o scoate zilnic. Așa cum arată titlul, Al. Roman era adeptul ideii de federalizare a Imperiului Austro-Ungar. Totodată, el milita pentru egalitatea în drepturi a tuturor națiunilor în cadrul Imperiului și împotriva abuzurilor administrației ungare. F. era concepută ca o publicație a tuturor românilor, una din ideile de bază fiind aceea a unității spirituale și culturale. Această direcție politică, pe care gazeta o va susține consecvent mai ales în primii ani, îi va aduce lui
FEDERAŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286974_a_288303]
-
în 1956 (înainte de această dată alte editoriale și articole neiscălite îi aparțin, după cum publicistul consemnează mai târziu în jurnalul său), vizează aspecte și evenimente majore din lupta anticomunistă, precum procesul de la Berna al tinerilor contestatari români ( Singurul verdict) sau revoluția ungară. Editorialele R.m. evaluează alteori efectele lipsei de rezistență a scriitorilor români față de regimul comunist (Ideofilii de la București), regim privit cu multă luciditate: „Nu există un singur ideal pe care această revoluție să nu-l fi trădat, nici o speranță pe care
ROMANIA MUNCITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289326_a_290655]
-
tinerimii” în general. În 1904 sunt anunțate câteva inițiative menite să îmbunătățească conținutul, de pildă cooptarea drept colaboratori a scriitorilor „de valoare”, semnalarea „cărților literare bune” ș.a. Se menționează, de asemenea, că se va lua „notă de publicațiunile în limba ungară care ne privesc și pe noi”. În articolul Acasă de Oct. C. Tăslăuanu, publicat în 1906 în primul număr apărut la Sibiu, e afirmată hotărârea de a se realiza „propovăduirea culturii în popor”, de a se acorda o mai mare
LUCEAFARUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287868_a_289197]
-
îngr. Ovidiu Bârlea și Ion Taloș, pref. Ovidiu Bârlea, Cluj-Napoca, 1975, 43-74. Ediții: Iulian Grozescu, Poezii, pref. edit., Arad, 1869. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 188-189; Teodor V. Păcățian, Cartea de aur sau Luptele politice naționale ale românilor de sub Coroana ungară, V-VI, Sibiu, 1910, passim; Octavian Lupaș, Figuri arădane: Mircea Vasile Stănescu, Arad, 1936; Breazu, Studii, I, 59, 76-78; D. Vatamaniuc, Ioan Slavici și lumea prin care a trecut, București, 1968, 137-153; Bârlea, Ist. folc., 129-132; Livia Grămadă, Presa satirică
STANESCU-ARADANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289878_a_291207]
-
documente. Carte de bucate (1939) este un fel de tratat de gastronomie, cu abordarea mai multor aspecte complementare: Bucătăria la români, Alimentele și alimentația, Aranjarea menuurilor, Arta serviciului, Politețea la masă. Rețetele provin din bucătăriile românească, franceză, rusă, greacă, turcă, ungară, poloneză și germană. Modest, dar extrem de harnic și riguros, S. s-a bucurat de apreciere și datorită altor calități, recunoscute până și de un neiertător pamfletar precum Tudor Arghezi, care îi remarca politețea înnăscută, eleganța atitudinii și a comportamentului, conchizând
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
a murit de ciumă, ca și fratele său, Ioan; despre acesta din urmă cronicile ne spun că ar fi răposat de lingoare, adică de febră tifoidă; confuzia era explicabilă, simptomele celor două maladii fiind asemănătoare 95), de la friguri (un vizitator ungar nota: „[...] iar voievodul Sandrin al Moldovei [Alexandru cel Bun] a murit de friguri și au rămas de la el doi fii numiți, cel mai mare Bogdan și cel mai mic Petru...” 96), de la tuberculoză (ca Neagoe Basarab ori ca fiul său
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
IX.1996, Cluj-Napoca), critic și istoric literar. Este fiul Ioanei (n. Iloaie) și al lui Vasile Scridon, țărani. Frecventează școala primară în satul natal (1929-1933), apoi Liceul Grăniceresc „George Coșbuc” din Năsăud (1933-1940), devenit, după Dictatul de la Viena, Gimnaziul Regal Ungar (1940-1941). Student la Universitatea denumită acum „Ferenc József” din Cluj (1941-1944), la sfârșitul războiului trece la Universitatea „Regele Ferdinand I”, revenită de la Sibiu, cu profesorii D. Popovici, Ștefan Pașca, Ion Breazu, Teodor Naum, Henri Jacquier, Liviu Rusu. Își ia licența
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
de Lectură „Iulia”, pe care S. o inițiază și o conduce mai mulți ani. A fost și „director onorar” al despărțământului Astrei din Cluj, iar din 1877 este ales membru onorific al Academiei Române. Militantismul său a atras însă aversiunea autorităților ungare și în 1885 se vede înlăturat de la catedră prin pensionare. Se retrage la Năsăud, unde trăiește până la sfârșitul vieții. Scrierile lui S., câte s-au păstrat în paginile revistelor „Transilvania”, „Familia” și „Amicul familiei”, tratează chestiuni de literatură, de limbă
SILASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
al revistei, materialele fiind riguros repartizate în opt secțiuni: „Scrieri politico-sociale”, „Lingvistică”, „Istorie”, „Beletristică”, „Literatură”, „D-ale poporului”, „Scrieri polemice”, „Bibliografii, diverse”. Articolul-program Datorințele noastre, semnat de Grigoriu Moldovan, semnifică în esență un act de supunere și fidelitate față de statul ungar, deși declarativ se poziționează pentru susținerea culturii românești: „Ca români suntem datori a susține caracterul român, limba dulce a moșilor și strămoșilor, datinile, obiceiurile, lăsămintele noastre”. Pledoaria cetățenească e circumspectă, mizând pe „tradiția bunelor relații româno-maghiare” și avertizează că orice
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
cuvinte legate de ape din aceste limbi, precum Pârâul Căltăbăului, venind din germana sașilor de la kalt = rece, Bach = pârâu, sau Rior de la Rohr = trestie, sau Mărghile, de la Mergel = turbărie (și acesta de la latinul vorax, - iginis = prăpastie) și, în fine, din ungară - sebeș = iute. *** Este interesant de văzut mai de aproape mecanismul unor astfel de influențe și preluări complexe. Astfel, pe Bistrița moldoveană, hidronim evident slav pentru cursul principal, avem un afluent cu nume tot atât de evident latin - Limpedea, care este de fapt
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
avem de-a face cu trei hidronime: la adăpostul muntelui este Frumoasa, minunata Frumoasă a lui Sadoveanu, care apoi trece în Bistra, pentru a se vărsa în Mureș sub numele de Sebeș. Deci de la latin la slav, și apoi la ungar, regăsind prin traducere același sens în Bistra și Sebeș, ca și între Frumoasa și afluentul său Dobra. Conlocuitorii unguri, fie - ca în acest caz - au tradus, fie au adaptat la fonetica limbii lor numirile românești, deformîndu-le. Se constată că limitele
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
foarte clar dacă această dispoziție s-a modificat un an mai târziu, În contextul noilor aranjamente militare asumate de partea română și cea austroungară În urma discuțiilor de la Sinaia, din iunie 1901. Ceea ce rezultă deocamdată din analizele dedicate planificării militare austro ungare este faptul că, Începând cu 1901, În planurile operaționale ale monarhiei dualiste a prevalat opțiunea ofensivei combinate a armatelor româno - austro-ungare ceea ce subînțelegea concentrarea trupelor române În zona Iași, pentru a putea opera joncțiunea cu aripa dreaptă a armatelor austro-ungare
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
reușit să transleze, chiar și după explozia naționalistă de la jumătatea deceniului zece, dincolo de logica simplă a antagonismului româno-maghiar. Acțiunea sa diplomatică a reliefat faptul că miza eventualei transformări a politicii maghiare prin intermediul presiunilor germane nu era soarta relațiilor româno - austro ungare per se, ci salvarea glacisului de securitate În ansamblul său. În opinia unui D. A. Sturdza sau Alexandru Beldiman, discursul diplomației românești, cel puțin În dialogul cu Berlinul (dacă nu și cu Viena), ar fi trebuit să sublinieze, recurent (după vechiul
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
de percepție ce ar făcut ca ura față de maghiari a românilor să devină mai puternică decât frica lor de Rusia! Or, În această privință Aehrenthal estima, În 1896, mai cinic decât decidenții români că, fără o schimbare radicală a politicii ungare În Transilvania, monarhia risca să piardă ultimul său avanpost În Est <ref id="39">39 Solomon Wank, In the Twilight of Empire. Count Alois Lexa von Aehrenthal (1854-1912), Imperial Habsburg Patriot and Statesman, Wien - Köln - Weimar, 2009, vol. I, p.
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
ref id="49"> 49 Dimitrie I. Gr. Ghica, Memorii, Iași, 2004, p. 57-58. </ref>. Dacă ideea recalibrării politicii externe românești a fost la jumătatea anilor nouăzeci integral produsul factorilor de decizie autohtoni sau, dimpotrivă, a fost sugerată de diplomația austro ungară contează prea puțin. Cert este faptul că după 1895-96 politica românească a ajuns să fie centrată, În mod necesar, pe zona Balcanilor, din motive „naționale” geografice, strategice și etnice. Iar existența unei notabile populații române În peninsulă (cuțovlahii) a oferit
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
politica balcanică a Austriei și aceea a României (filo-sârbă, În funcție anti bulgară). Divergența a devenit cronică În contextul crizei balcanice din 1912-1913, pe fondul unei isterizări fără precedent a opiniei publice urbane, și a adus furtuna În relațiile româno-austro ungare. În contextul războaielor balcanice, după o primă fază de expectativă confuză, Întreg spectrul politic a derapat lent dar sigur spre o poziție de forță, maximalistă, În relația cu Bulgaria, În ciuda eforturilor moderatoare ale Regelui Carol I și a Încercărilor Marilor
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
din sud-estul Europei În epoca modernă, București, 1998, p. 223-253. </ref>. Tratatul dintre România și Serbia semnat În ianuarie 1868, precum și sprijinul acordat de Guvernul princiar mișcării bulgare au determinat manifestarea unor vii proteste la Paris și Viena. Cancelarul austro ungar Beust a căutat chiar să convingă Turcia de necesitatea unei intervenții militare. Cel puțin la fel de Îngrijorată era Însăși Puterea suzerană, diplomația de la Constantinopol sugerând instituirea de urgență a unei comisii europene de anchetă menită a constata „complicitatea” României la favorizarea
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
ar depinde Înlesnirea aderării mai strânse a României la Tripla Alianță: legea electorală discriminatorie pentru românii din Transilvania; impunerea forțată a limbii maghiare; persecuțiile Îndreptate Împotriva clerului și a corpului didactic român de către administrația maghiară. Chiar dacă discuțiile cu prim-ministrul ungar nu s-au Încheiat Într-un sens pozitiv, Regele României a insistat asupra aceleiași probleme și Într-o convorbire confidențială cu Franz-Iosef. Din păcate, eforturile lui Carol I s-au izbit de neputința Împăratului austro-ungar de a influența politica Guvernului
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
procedurală). A doua formă include reguli de execuție, deprinderi motorii sau cognitive, reflexe condiționate - conținuturi inaccesibile conștiinței, ce nu pot face obiectul unor reactualizări intenționate. Cercetările dirijate spre bazele biochimice ale procesului, legate în special de psihofiziologia învățării (Fessard, 1970; Ungar și Chapouthier, 1971), au evidențiat, de asemenea, pluralitatea mecanismelor mnezice argumentată de existența memoriei de scurtă, medie și lungă durată. Rezultatele experimentelor învățare-memorare au argumentat că eficiența învățării este dependentă nu doar de dificultatea conținuturilor de memorat, ci și de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]