17,506 matches
-
așa cum vor ei și se tem după cum vrea principele, așa încît un principe înțelept trebuie să se sprijine pe ceea ce depinde de el, iar nu pe ceea ce depinde de alții. Străduința lui trebuie să fie numai aceea de a ocoli ura supușilor lui, după cum s-a mai spus. CAPITOLUL XVIII Cum trebuie să-și țină cuvîntul un principe Oricine înțelege că este întru totul spre lauda unui principe faptul de a se ține de cuvînt și de a proceda în mod
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și al celeilalte; atîta una cît și cealaltă, dacă le-ar fi respectat, l-ar fi făcut să-și piardă de mult și faima și puterea. CAPITOLUL XIX În ce fel trebuie să ne ferim de a merita disprețul și ura Dar întrucît n-am vorbit decît despre însușirile cele mai însemnate, dintre acelea pe care le-am numit mai sus, vreau să tratez despre celelalte pe scurt, cuprinzîndu-le în această considerație generală, și anume că, așa cum am spus în parte
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
autoritatea lui. Acela care a orînduit statul acesta a cunoscut ambiția celor puternici și neobrăzarea lor. Socotind deci că au nevoie să fie ținuți în frîu și știind, pe de altă parte, că poporul urăște pe cei mari și că ura lor se întemeiază pe frică, el a vrut să-l pună la adăpost de orice și a orînduit totul în așa fel, încît lucrul acesta să nu intre în sarcina regelui, scutindu-l de greutățile pe care le-ar fi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nici nu putea să dea mai multă siguranță regelui și regatului. De unde putem deduce o altă învățătură demnă de a fi semnalată, și anume că principii trebuie să procedeze în așa fel, încît acele treburi care pot să le atragă ura poporului, ei să le dea altora spre a le aduce la îndeplinire, iar ei să ia asupra lor doar pe acelea care pot să le aducă bunăvoința oamenilor. Închei spunînd din nou că un principe trebuie să prețuiască pe cei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fie urîți de cineva, trebuie ca ei să se străduiască în primul rînd să nu fie urîți de toți supușii lor; iar dacă lucrul acesta nu le reușește, ei trebuie să caute cu întreaga lor pricepere să nu-și atragă ura acelor pături ale societății care sînt cele mai puternice. De aceea, împărații care erau oameni noi și care, din cauza aceasta aveau nevoie de o favoare cu totul deosebită din partea supușilor lor, căutau să cîștige mai curînd adeziunea soldaților decît aceea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
soldaților, iar aceștia, obișnuiți să trăiască sub domnia lui Commodus, fără a asculta de nici o lege, n-au putut duce viața cinstită pe care Pertinax voia să le-o impună; de aceea, începînd să-l urască și adăugîndu-se la această ură disprețul lor, fiindcă Pertinax era bătrîn, acesta și-a pierdut tronul de cum a început să domnească. Și se cuvine să observăm cu acest prilej că îți poți atrage ura oamenilor prin fapte bune cît și prin fapte rele. Prin urmare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
impună; de aceea, începînd să-l urască și adăugîndu-se la această ură disprețul lor, fiindcă Pertinax era bătrîn, acesta și-a pierdut tronul de cum a început să domnească. Și se cuvine să observăm cu acest prilej că îți poți atrage ura oamenilor prin fapte bune cît și prin fapte rele. Prin urmare, după cum am arătat mai sus, un principe care vrea să-și păstreze statul, este deseori nevoit să nu fie bun; deoarece, atunci cînd poporul, soldații sau nobilii, adică pătura
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
l-au urît. Nu se va mira deci observînd că, deși era cel dintîi din neamul lui care ajunsese principe, știuse totuși să guverneze un imperiu atît de întins. Într-adevăr, faima lui foarte mare l-a apărat întotdeauna de ura pe care popoarele ar fi putut s-o aibă împotriva lui din cauza jafurilor pe care le săvîrșea. Dar Antoninus, fiul lui, a fost și el un om cu însușiri deosebite care îl făceau admirat de popor și iubit de soldați
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
încît cel care este ales domnește ca și cum ar fi principe ereditar. Dar să revenim la chestiunea noastră. Spun că oricine va considera expunerea de mai sus, va vedea că împărații pe care i-am aminitit s-au prăbușit fie din cauza urii, fie a disprețului. Totodată el va afla cum s-a întîmplat că o parte din ei procedînd într-un fel, iar ceilalți procedînd în mod contrar, unii au avut un sfîrșit fericit, iar ceilalți unul nefericit, indiferent de modul în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cele mai multe ori se ascund acele adevăruri care ar dezonora un secol, iar cele făcute pentru a-l onora sînt amplificate, sînt transmise în termeni plini de pompă și emfază. (...) Al doilea motiv este că oamenii nu resimt nici un sentiment de ură care să nu fie expresia fie a fricii naturale, fie a invidiei. Aceste două motive nemaiexistînd, pentru noi, în trecut, nu vom găsi nici pe cine să invidiem, nici de cine să ne temem. Dar nu se întîmplă la fel
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ale prudenței omenești este de a te abține să aduci injurii sau amenințări la adresa cuiva; nici amenințarea, nici injuriile nu fac un dușman mai slab; una îl avertizează să se pună în gardă, cealaltă nu poate decît să-i alimenteze ura, făcîndu-l mai atent și mai inventiv în privința mijloacelor prin care să lovească." (II, 24) "Statele mai puțin puternice sînt întotdeauna indecise, iar întîrzierea cu care iau hotărîrile este totdeauna dăunătoare." (II, 15) "Tiberius Gracchus, numit în războiul lui Hannibal să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lor." (III, 5) "Admirabilă este maxima lui Tacit, care spune că oamenii trebuie să venereze trecutul și să se supună prezentului; trebuie să dorească principii buni și să-i suporte pe ceilalți, așa cum sînt." (III, 6) "Un principe care inspiră ură tuturor este fără îndoială mai urît de cei pe care i-a supărat cel mai tare și care doresc să se răzbune. Această dorință le este amplificată de aversiunea generală pe care aceștia o știu îndreptată împotriva lui." (III, 6
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ce va rămîne posterității, o lucrare foarte serioasă, în care Machiavelli este atît de nesăbuit, încît aduce laude celui mai abominabil monstru pe care Infernul l-a scuipat pe pămînt. Este un mod de a se expune cu sînge rece urii omenirii. CAPITOLUL VIII [Despre cei care au devenit principi prin crime] Pentru a-l combate pe Machiavelli, nu fac decît să mă servesc de propriile sale cuvinte. Ce-ar fi de spus mai atroce despre el decît că el expune
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pictori ciudați, care n-au pictat decît monștri și diavoli. Machiavelli reprezintă universul ca pe un infern, și pe toți oamenii ca pe niște damnați. S-ar spune că acest politician a voit să calomnieze întreaga specie umană, dintr-o ură ciudată, și că și-a luat sarcina să omoare virtutea, poate pentru a face din toți locuitorii acestui continent semenii lui. Machiavelli spune că nu este posibil ca cineva să fie cu totul bun în această lume, așa corupt și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
oamenilor numită credulitate. Îndrăznesc să susțin că nu era vorba atît de credulitatea oamenilor, cît de anumite evenimente și circumstanțe care au ajutat uneori planurile acestui papă; în primul rînd, ambițiile Franței și ale Spaniei, care se înfruntau, discordia și ura dintre familiile Italiei, pasiunile și slăbiciunile lui Ludovic XI au avut o contribuție deloc neglijabilă. Ipocrizia este chiar un defect al stilului de politică, atunci cînd e împinsă prea departe. Citez autoritatea unui mare politician, Don Louis de Haro, care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
principi să se facă iubiți, să se pregătească în acest sens și să cîștige deopotrivă bunăvoința celor puternici și a oamenilor de rînd; are dreptate cînd îi sfătuiește să-i însărcineze pe alții cu lucrurile care le-ar putea atrage ura vreuneia din aceste categorii și să pună, în acest scop, magistrați judecători între popor și cei mari. Ca model, invocă guvernul Franței. Acest exagerat admirator al despotismului și al uzurpării de autoritate aprobă puterea pe care o aveau altădată parlamentele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
căci dacă nici o partidă nu veghează asupra alteia, forma de guvernămînt se transformă în monarhie. Există suverani care cred că neînțelegerea între miniștrii lor este necesară pentru ei; ei socotesc că vor fi mai puțin înșelați de oameni, pe care ura reciprocă îi ține permanent în gardă; dar dacă ura lor produce acest efect, ea mai determină unul, foarte periculos: acela că, în timp ce miniștrii ar trebui să se pună în serviciul principelui, se întîmplă că, vrînd să-și facă rău unul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de guvernămînt se transformă în monarhie. Există suverani care cred că neînțelegerea între miniștrii lor este necesară pentru ei; ei socotesc că vor fi mai puțin înșelați de oameni, pe care ura reciprocă îi ține permanent în gardă; dar dacă ura lor produce acest efect, ea mai determină unul, foarte periculos: acela că, în timp ce miniștrii ar trebui să se pună în serviciul principelui, se întîmplă că, vrînd să-și facă rău unul altuia, se contracarează reciproc întruna, iar, în cearta lor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
hrăniți mereu cu tămîie ca zeii, și ar muri de inaniție dacă le-ar lipsi laudele. Ar fi, deci, mai potrivit, mi se pare, să-i plîngem pe regi, în loc să-i condamnăm; lingușitorii și mai ales calomniatorii merită condamnarea și ura publicului; la fel și aceia care sînt de ajuns de dușmani principilor pentru a le ascunde adevărul. Dar trebuie să distingem între lingușire și laudă. Traian era încurajat întru virtute de panegiricul lui Pliniu, Tiberiu se vedea aprobat în viciile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ci trădarea din necredință și mai ales sinuciderea 46. Iuda Îl dă pe Isus în mâinile arhiereilor întrucât nu-L recunoaște ca Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu. El procedează așadar ca marea masă a evreilor, „trădători ai lui Isus”. Ura față de Iuda se transformă încetul cu încetul în ură față de iudaism și față de poporul iudeu, vinovat de „deicid”. Antiiudaismul religios practicat de o serie de Părinți face din Iuda un simbol, iar din trădarea lui personală, simptomul unei trădări naționale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iuda Îl dă pe Isus în mâinile arhiereilor întrucât nu-L recunoaște ca Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu. El procedează așadar ca marea masă a evreilor, „trădători ai lui Isus”. Ura față de Iuda se transformă încetul cu încetul în ură față de iudaism și față de poporul iudeu, vinovat de „deicid”. Antiiudaismul religios practicat de o serie de Părinți face din Iuda un simbol, iar din trădarea lui personală, simptomul unei trădări naționale. Silogismul „Iuda este iudeu; Iuda este trădător; așadar iudeii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să-și trădeze natura, datinile, familia etc. Un asemenea mesaj nu poate veni de la Dumnezeu. Într-un cuvânt, încheie Diavolul: „Hai, fratele meu, du-te și fă îndată ceea ce ți-am spus să faci, ceea ce dragostea ta pentru oameni și ura ta pentru El te împinge să faci. Trădează-L pe cel care te-a trădat, trimite-L la moarte pe cel care vrea să osândească toată lumea la o viață mai rea decât moartea”. Urmează un sărut pe gură și Iuda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
versiunile românești au transliterat numele succesorului lui Moise sub forma „Isus Nave” (folosind un singur i), cu o prudență nejustificată și ridicolă. De ce trebuie să-l deosebim ortografic de numele Mântuitorului, scris cu doi de i (această chestiune a i-urilor e altă poveste tipic ortodoxă)? În greacă e un singur nume, de ce noi trebuie să creăm două în românește? Logica înaintașilor merge împotriva respectului față de textul sfânt. Noi nu avem dreptul să umblăm cu fofârlica prin textul biblic. Nici românii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dar tot îi era frică de daimyo creștin. Era vorba de Omura Sumitada și de cei 60 000 de japonezi pe care-i convertise. Iar el!... Toyotomi Hideyoshi ! Nici măcar numele nu era al lui. Caracter urât, suflet urât, față urâtă. Ură și urâțenie. Asta era. Mai bine-și lăsa porecla "Saru" (maimuța). Oda Nobunaga războinicul i-o dăduse. Dar toate astea muriseră odată cu cei douăzeci și șase. Și fiul nostru. Doisprezece ani. Atâta avea. Atârna acolo. Se rugase, gemea, țintuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
un colț, bătut de ceilalți mai pe față, mai pe furiș... eu nu mă băteam cu ei. Oricum, erau mulți. Și chiar când era unul singur și știam că-l puteam dovedi, la ce bun?! Nu bătaia mă durea, ci ura pe care o simțeam, lovindu-mă înainte de pumnul unuia sau altuia. În seara aceea, mă luaseră pe neașteptate. Căzusem și mă lovisem rău. Nu i-am spus nimic mamei. Ce-ar fi putut să facă?! N-am mâncat, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]