1,952 matches
-
perioada tulbure de după Primul Război Mondial, și în orașul Satu Mare s-au constituit soviete ale muncitorilor în martie 1919, la fel ca în toată Ungaria. Abia la data de 19 aprilie 1919 în oraș au intrat trupele române. În fruntea urbei a fost ales în funcția de primar Augustin Ferențiu în timp ce Traian Puticiu a fost numit secretar al primarului. Marile întreprinderi din oraș, Fabrica de vagoane Unio, Fabrica Princz, Întreprinderea textilă Ardeleana, Rafinăria de petrol Freund, Fabrica de cărămizi, Fabrica de
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
sub stăpânirea sa a Transilvaniei și Moldovei, lui Mihai Viteazul i-au stat alături frații Buzești -- Stroe, Radu și Preda, Baba Novac, Banul Mihalcea, Banul Mărăcine, Mârza, Matei Basarab și Radu Șerban. Acesta a reprezentat un secol zbuciumat pentru viața urbei. În 1735 în Craiova existau 836 de familii, numărând peste 4000 locuitori. Boierimea craioveană întâmpină cu ostilitate venirea primului domn fanariot al Țării Românești, Nicolae Mavrocordat în 1716. După înfrângerea turcilor și Pacea de la Passarowitz (1718), boierimea a salutat stăpînirea
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
înființat prima societate românească pe acțiuni pentru transportul cerealelor cu vaporul pe Dunăre, la Brăila. În jurul anului 1848 populația Craiovei număra circa 20.000 de locuitori. Intelectualitatea Craiovei s-a situat ferm în primele rânduri ale înnoirilor, atât în viața urbei, cât și a țării. Un rol deosebit de important în pregătirea și desfășurarea Revoluției de la 1848 avea să-l aibă corpul profesoral de la Școala Centrală din Craiova, în frunte cu Ioan Maiorescu. Dintre revoluționarii care aveau sa dețină un rol marcant
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
din zonă, respectiv pe axa Lvov (Polonia) - Constantinopol, cel mai important oraș din acea perioadă. Situarea pe această axă a ajutat la dezvoltarea sa, deoarece pe aici treceau toți comercianții spre și dinspre Constantinopol. Prin extinderea lui, Iașul este legendara „urbe a celor 7 coline", comparat în 1691 de italianul Marco Bandini ca fiind „O nouă Romă". Cele șapte coline sunt Cetățuia, Galata, Copou, Bucium-Păun, Șorogari, Repedea și Breazu, cu altitudini variind între 40 m în Lunca Bahluiului și 400 m
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
bisericile Dancu si Sf. Vineri. Însă adevăratele ravagii orașul le-a suferit în perioada comunistă, când s-a distrus o bună parte a centrului vechi, fără a se ține cont de faptul că multe din clădirile demolate dădeau o personalitate urbei. Au avut de suferit zonele Piața Unirii (grav afectată de bombardamentele din 1943-1944), Târgu Cucu, fost cartier evreiesc, Bulevardul Ștefan cel Mare și altele. Unele demolări aveau ca scop curățirea orașului de clădirile insalubre și mizere sau rămase în ruină
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
Banilor și a noii episcopii. Numeroase documente arată că prin oraș au trecut Doamna Chiajna, Constantin Brâncoveanu, Pătrașcu cel Bun, Radu cel Frumos, Radu Paisie. Ocuparea Olteniei de către austrieci în perioada 1718-1739, implicit și a Râmnicului, a dus la incendierea urbei și transformarea ei în fortăreață de apărare. Radu cel Mare la 1504 înființează la Râmnic o episcopie numită Episcopia Râmnicului - Noul Severin, fapt ce este semnalat și de Paul de Alep în notele de călătorie ale sale în țările române
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
prezidată de Nicolae Iorga. Nu trebuie neglijat faptul că dezvoltarea orașului este strâns legată și de dezvoltarea sa economico-industrială. Pomeneam mai sus de existența primelor fabrici de hârtie și a tipografiilor cu o importanță deosebită în dezvoltarea socio-culturală atât a urbei, cât și a ținutului adiacent. Dar acest fapt nu era de ajuns. Orașul la sfârșit de veac XIX, început de veac XX, cu o populație cifrată la circa 7600 locuitori, era cunoscut ca un important centru comercial și manufacturier. Astfel
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
care de asemenea se mai păstrează), o farmacie, o sală de teatru (fosta sală „Adriani” care s-a demolat din cauza rezistenței precare în anul 1958 - cam pe locul actualei săli a sindicatelor), sedii ale diferitelor bănci. Dezvoltarea vieții economice a urbei și a ținutului duce la o cerință firească de oameni cu o pregătire deosebită, cu știință de carte, lucru care duce la înființarea unui "„gimnaziu clasic”", care în amintirea ctitorului așezării, cel care a fost simbolul năzuințelor de libertate și
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
și mulți alții. De asemenea, noii profesori sunt demni urmași ai acestora, ducând torța învățăturii mai departe. Anii '20 au adus orașului și un liceu de fete. De asemenea, ceea ce a însemnat un lucru important pentru viața spirituală atât a urbei, cât și a județului, a fost construirea "Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae”", de pe băncile căruia au ieșit mulți preoți și cantori de biserică. Printre directorii acestui seminar, om de mare valoare a vieții spirituale românești interbelice, fiu al județului Vâlcea, a
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
Semnificația elementelor însumate:<br> Poarta relevă valoarea creației folclorice. Strugurii, ponderea pe care a avut-o în trecut viticultura. Sabia, participarea locuitorilor la lupta de apărare. Balanța, atributul organului administrativ orășenesc. Cartea deschisă amintește importantele instituții culturale existente în această urbe: Biblioteca Bethlen (construită în anul 1662) și Muzeul de Științe Naturale (1796). Pe teritoriul orașului s-a aflat în antichitate așezarea romană "Brucla". Prima menționare documentară datează din 1293, când populația era alcătuită în majoritate de sași. În documentele medievale
Aiud () [Corola-website/Science/296991_a_298320]
-
Altântovici, Iordachi Mantu, Ioan Siminovici (aleși în 1832). Prima lege comunală, privind organizarea și administrarea comunelor urbane, cu adevărat modernă, a fost promulgată în 1864. În baza acestei legi, au fost aleși primarii și președinții de comisii interimare în fruntea urbei gălățene. În prezent lângă punctul de trecere cu bacul se construiește al 3-lea port pentru ambarcațiuni ușoare. Potrivit unui raport guvernamental întocmit în 2005, municipiul Galați se afla pe locul 2 în topul orașelor din România, în privința spațiului verde
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
murală cu șapte turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu și este reședință de județ. Deasupra coroanei murale este figurat un cap de bour cu gât și cu o stea între coarne, ceea ce evocă faptul că această urbe a fost în trecut capitala Moldovei. Stema din perioada interbelică a orașului Suceava avea cetatea figurată diferit. Astfel, ea era de culoare roșie, avea șapte turnuri și era dotată cu ferestre negre. Sfântul Gheorghe și balaurul erau reprezentați la fel
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
1945 școala este desființată fiind transformată în unitate militară. Merită amintit și eroismul de care au dat dovadă elevii "Școlii de subofițeri jandarmi" la 30 august 1944, care au dezarmat o coloană militară motorizată germană. Perioada comunistă aduce schimbări majore urbei: se naționalizeză o serie de clădiri, viile trec în proprietatea statului, se produce o puternică industrializare (Fabrica de jenți, Fabrica de încălțăminte de înlocuitori de piele). Centrul vechi este aproape în întregime demolat de cutremurul din anul 1977 (inclusiv Palatul
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
după Sarmizegetusa și Apullum. În timpul lui Hadrian orașul a fost declarat municipiu (în 121), în momentul în care populația atinsese 14.000 de locuitori. În timpul lui Septimiu Sever a fost ridicat la rangul de colonie (în 193), ceea ce conferea locuitorilor urbei drepturi egale cu cetățenii Romei. Pe la mijlocul secolului al III-lea, Drobeta se întindea pe 60 de hectare și era locuită de cca. 40.000 de locuitori. Castrul a fost distrus de barbari și reconstruit în mod reptat în timpul antichității târzii
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
obiective care pot fi vizite pentru a cunoaște istoria locurilor și a populației care trăiește în acestă zonă. Deși în Târgu Mureș nu s-au păstrat clădiri deosebit de vechi, orașul trecând prin mai multe incendii de-a lungul timpului, vechea urbe reușește să-și păstreze aerul de oraș medieval, cel puțin în partea nordică din Centru. Aici se află un reper al orașului și totodată un punct turistic important, Cetatea medievală. Construită la începutul secolului XVII, având ziduri și bastioane puternice
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
a diminuat după anul 2002. Începând cu 2007, populația a început din nou să crească, datorită reîntoarcerii unei părți din locuitorii plecați în vestul Europei și al unui flux de cetățeni din părți mai sărace ale Moldovei. Dacă în 1913 urbea număra 9.216 locuitori, în 1927 populația orașului ajunsese la 10.124 suflete, din care 7.170 români, 2.773 evrei restul fiind de alte naționalități. Numărul de evrei va scădea vertiginos în perioada comunistă. La 1 ianuarie 1993, în
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
a beneficiat de numeroase avantaje în perioada în care acesta s-a aflat la conducerea statului, fapt care a determinat transformarea rapidă dintr-un mic sat într-o localitate de tip urban. După 1989 se resimte un recul în viața urbei. Orașul Scornicești este situat în partea de nord-vest a județului, mai precis în podișul Getic, platforma Cotmenei și ocupă o suprafață de 158,96 km (cea mai mare suprafață din județul Olt) din care circa 14 000ha sunt redristribuite pentru
Scornicești () [Corola-website/Science/297043_a_298372]
-
l-a ținut departe de jocurile celor de o seamă cu el, iar datorită pornirii lui critice și ideilor neconformiste de care s-a pătruns, a ajuns să nutrească de timpuriu o aversiune împotriva constrângerilor impuse de atmosfera stătută a urbei natale și de mediul intelectual de provincie căruia îi aparține familia sa (tatăl și bunicii lui erau medici). Trimis la Universitatea Yale (1903), conduce un timp revista acestei prestigioase instituții și colaborează la ziarele locale. În vacanțe, setos să cunoască
Sinclair Lewis () [Corola-website/Science/300209_a_301538]
-
lucid, Hannibal a fost considerat de către romani drept dușmanul lor cel mai aprig din întreaga istorie. El rămâne cea mai strălucită personalitate a existenței de peste jumătate de mileniu a Cartaginei. Istoricul roman Titus Livius îl descrie în opera sa "Ab urbe condita" (De la întemeierea Romei): Călătoria a fost planificată inițial de către fratele lui Hannibal, Hasdrubal cel Cinstit, succesorul lui Hamilcar, care a devenit un general cartaginez în Iberia în 229 î.Hr. El va menține acest post aproximativ opt ani, până în 221
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
actualii elevi ai școlii și au depanat amintiri. Astfel, liceul a luat ființă în toamna anului 1901, mai precis în 27 octombrie 1901 - pe stil vechi - imediat dupa “număratul oilor”, după cum spune tradiția. Pe scurt, în urma eforturilor unor localnici ai urbei Odobesti, pe atunci o comună cu 5.000 de suflete, s-a înființat o școală viticola, școala ce avea să dăinuie peste veacuri. Funcționarea școlii a început într-adevăr în localul casei Potop, alcătuit din două încăperi. Până la data de
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
roman deopotrivă pentru oraș și districtul tribal înconjurător) a fost alipit ulterior la orașul Carnuntum. Plautus se referă la boi în "Captivi": Joc de cuvinte: "boia" înseamnă „femeia boilor” și totodată „criminal condamnat”. În volumul 21 din opera sa "Ab urbe condita", Titus Livius (59 î.Hr. - 17 d. Hr.), susține că individul care s-a oferit să fie călăuza lui Hannibal la traversarea Alpilor provenea din populația boilor celtici. În secolul I î.e.n, boii care trăiau într-un oppidum
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
apar foarte repede multe centre comerciale, magazine, puncte de deservire, centre medicale private, birouri notariale, ș.a.m.d. Deși centrul orașului se consideră a fi intersecțiile străzilor Ștefan cel Mare cu Miron Costin, bd. Victoriei cu Dacia,totuși toată pulsația urbei se simte mai la sud, de-a lungul străzii 31 August, de la intersecția cu str. Ștefan cel Mare pînă la str. Gării, aici fiind amplasate majoritatea magazinelor importante, bănci precum ”Moldincombank”, ”ProCreditBank” ”Fin-Com-Bank”, ”Energ-Bank”, ”Mobias Bancă” ș.a. Tot aici este
Florești () [Corola-website/Science/299864_a_301193]
-
scriitori, între care Anton Holban (văr), Monica Lovinescu (verișoară) și Alexandrina Lovinescu (verișoară). Copilăria în Fălticeni, pe atunci un târg patriarhal, i-a fost normală, "adică fabuloasă", cum va spune scriitorul însuși. Școala primară și gimnaziul le-a urmat în "urbea natală", la gimnaziul "Alexandru Donici", unde bunicul său, Vasile, era profesor și director. Familia s-a mutat în 1920 la București, unde tatăl său era avocat la diverse firme. a urmat liceul la Colegiul Sfântul Sava. După revenirea familiei în
Vasile Lovinescu () [Corola-website/Science/298905_a_300234]
-
apar bănci locale care îi atrag pe comercianții din întreaga Europă. Apoi elita intelectuală și artistică se instalează la Lyon. Din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, mătasea lyoneză începe să se facă cunoscută peste tot în lume. Urbea se extinde și se dotează cu spitale, piețe noi și clădiri durabile. Revoluția Franceză din 1789 încetinește dezvoltarea orașului, dar apariția mai târziu a Imperiului Francez înseamnă un nou suflu în dezvoltarea orașului. În timpul celui de al doilea război mondial
Lyon () [Corola-website/Science/297716_a_299045]
-
Poporului (Place du people)". Între 1445 și 1441, orașul obține de la regele Carol al VII-lea permisiunea de a construi ziduri de apărare. În 1447 cetatea avea cam 200 de case, construite în perimetrul care astăzi constituie "Piața Grenette". Importanța urbei crește începând cu anul 1535, când regele Francisc I îl trimite la Saint-Étienne pe inginerul Virgile pentru a construi aici ateliere care să producă arme pentru războaiele din Italia. În 1592 se afirma deja că „acest oraș este celebru în
Saint-Étienne () [Corola-website/Science/297746_a_299075]