6,525 matches
-
căciula! Apropo Ești și frumoasă, și deșteaptă! Picioare știu că ai doar două. Ți-aș fi cerut palma cea dreaptă, Dar mi le-ai tras... pe amândouă! Eroică Pe dușmani sari ca un zmeu, Din hârtie de ziare, Și-apoi urli ca un leu Amărât prin... buzunare. unui guraliv ești, pe deasupra, bun de gură, dar, că te doare în pistil, ți-ar trebui o-nțepătură c-un ac mai gros și mai... viril! strirpea noastră hoțomană te taie, scumpă țară, în
HEPIGRAME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365032_a_366361]
-
stare. Nu putea, însă, să admită așa ceva. Trecuse ceva timp de atunci. Numai el știa cât de chinuitor era gândul că îl înșeală și că nici măcar nu era în stare să perceapă cel mai mic semn. Acum îi venea să urle de furie și de bucurie în același timp. Asistenta medicală îl cunoștea bine, dar n-ar fi bănuit niciodată că s-ar putea să-l vadă în această stare. Mașinal a deschis ușa cabinetului Brătescu, părândui-se parcă normal nici să
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
stare. Nu putea, însă, să admită așa ceva. Trecuse ceva timp de atunci. Numai el știa cât de chinuitor era gândul că îl înșeală și că nici măcar nu era în stare să perceapă cel mai mic semn. Acum îi venea să urle de furie și de bucurie în același timp. Asistenta medicală îl cunoștea bine, dar n-ar fi bănuit niciodată că s-ar putea să-l vadă în această stare. Mașinal a deschis ușa cabinetului Brătescu, părândui-se parcă normal nici să
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
Oricât de mare nevoie am avea, limpezirile nu se petrec în momentele de cumpănă; vin abia mai târziu și nu rareori sunt dureroase iar durerea ne poate înrăi, ne poate măcina sau ne poate înnobila sufletele. Ne înrăim atunci când ne urlăm durerea, ne lăsăm măcinați când ne individualizăm durerea, când nu mai credem în nimic altceva, când ne-o ascundem de teamă că durerea noastră va fi izvor de bucurie pentru alții, ne călim atunci când ne tăinuim durerea, din pudoare, din
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ÎN NOAPTEA ASTA Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2048 din 09 august 2016 Toate Articolele Autorului În noaptea asta În noaptea asta urlă vântu-n mine Iar vârcolacii mi-au mușcat din oase Și nu e nimeni vaierul s-aline Iar rănile-s adânci și-s dureroase... În noapte tot pândesc să iasă luna Să îmi trimită leacuri de durere, Da’-n cerul greu
ÎN NOAPTEA ASTA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365217_a_366546]
-
am auzit un foc de armă, m-am trezit și nu era nimeni, Durică sforâia lângă mine, focul încă mai pâlpâia, aruncând văpăi pe pereții plini cu sfinți. Viscolul parcă se scula de undeva din cuibul lui și începea să urle cu guri de foc, bătând în tăblăraia bisericii, la un moment dat aud un zgomot, arma lui Durică îi scăpase din mână și căzuse jos. Privesc pe fereastră, se luminase de ziuă, Durică, îl strig eu, măăăă, Durică, scoală că
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
făcut-o ferfeniță pentru că Moise a confirmat că l-a văzut pe DUMNEZEU. Vroiam să mă mut cu tot cu salon pe muntele SINAI. XXXVI ți-ai dat picioarele pe mâînile unui barbat Și nu știai că poți să te trezești noaptea, urlând de durere. Cine mai face una ca asta? De unde să ai încredere într-un bărbat? De te vedea Nichita te întreba ; -el ți-a sărutat talpa de mergi așa? După cum te ademenea cu respirația, cu privirea e bine că ai
DE DOR DE POEMELE ECATERINEI NEGARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365225_a_366554]
-
mai zăboveai o țâră, culegeam cireșe coapte! Am tăiat pădurea toată, lemne ude-am pus pe foc, Murăturile sunt gata, varză nu-i în poloboc. A nins parcă pe toți anii și mălaiul s-a gătat; Ger a fost de urlau câinii, vinu-n beci a înghețat. A crăpat și roata morii, n-am mai dus la măcinat, Vaca rage colo-n șură, de Crăciun a lepădat. Ni s-a isprăvit slănina, a fost porcul rebegit, Dacă tot suntem în UE, i-
PRINŢESA PRIMĂVERII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365245_a_366574]
-
mă încredința într-un crescendo alarmant că-mi va pocni țeasta! Și, peste asta, motorașul cardiac tura dezlănțuit inducându-mi panică! Mă așezasem pe fotoliu cu zaharnița în mână, încercând să-mi vâr în gură un cub alb, când telefonul urlă strident. Mi se păru adevărat sunet de SMURD... Șocul meu diminuă ca prin farmec... Găsii chiar puteri să răspund, dar de la capătul celălalt nu primii decât o zăbavă de clipe bune... Apoi apelantul închisese, ascunzându-se în adânca tăcere a
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
ziceam Ursa mare albă. Într-o noapte, nu am putut dormi de plânsetele ei. Mai aveam și examen a doua zi. Spre dimineață, n-am mai rezistat și m-am dus să văd ce are. Am beștelit-o: „Ce tot urli? Eu am examen peste două ore, și n-am închis un ochi din cauza ta!” M-a dus să îmi arate motivul suferinței ei. Puii pe care-i avea, destul de mici, fuseseră prinși de ploaie într-o groapă săpată tot de
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
gândeau probabil și sciții. Doamne, e fericit cel cu duhul Sărac lipit, cu forță de taur, Înțelepciunea nu este scutul, E doar rugină, nu este aur. Numai stejarul și broasca țestoasă Prind câte-un secol, două, mai mult, Trece mulțimea urlând glorioasă, Capete rase, creier de struț. Gigantică talpă pe-un vierme gingaș, Dovleacul gândește gălbui- nărăvaș, Cuvintele vin din adâncuri de ape, Când lumea e plină de acte și fapte. Lasă țânțarii să se înfrupte, Paguba-i mică, nu merită
BLACK AND WHITE de BORIS MEHR în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364960_a_366289]
-
animale. Om-animal. Era o plăcere pentru ei să vadă că suferim.În ochii lor se citea cruzimea,dorința de a ne minimaliza ca ființe umane, de a ne distruge demnitatea. În nopți friguroase cu vânturi puternice, sau în zile toride, urlam de durere ca o corabie înainte să se scufunde. Mulți și-au găsit moartea. Nu era interogatoriu la care să nu fiu întrebat de acțiunile organizate de cunoscutul scriitor disident, Paul Goma. Am și scris ceva în acest sens:,,Ce
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364964_a_366293]
-
să se ridice odată din pat și să plece cu oile în Râncurele și de acolo, la înce- putul verii, în Vemeșoaia, ca în fiecare an. Moșu’ Hobza s-a stins într-o dimineață de iulie pe la ora 4, Vlăduț urlase toată noap- tea. Câinele și-a condus stăpânul pe ulti¬mul drum, urlând prelung, încetișor, din loc în loc, iar când groparii au început să pună pă¬mânt peste sicriu, cu greu l-au putut desprinde de marginea gropii - acum urletul
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
și de acolo, la înce- putul verii, în Vemeșoaia, ca în fiecare an. Moșu’ Hobza s-a stins într-o dimineață de iulie pe la ora 4, Vlăduț urlase toată noap- tea. Câinele și-a condus stăpânul pe ulti¬mul drum, urlând prelung, încetișor, din loc în loc, iar când groparii au început să pună pă¬mânt peste sicriu, cu greu l-au putut desprinde de marginea gropii - acum urletul îi era pu¬ter¬nic, sfâșietor... Vlăduț a rămas lângă mormânt după ce Hobza
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
nu părea să fi pățit ceva, dar era tare speriat, săracul. De altfel, a mers pe picioare până acasă, iar seara a mâncat bine ținând seama de ce pățise, Hobzoaica i-a dat mămăligă cu jumări și lapte dulce. Vlăduț a urlat toată noaptea, iar dimineața n-a mai fost de găsit, s-a dus să moară în sfârșit, cel mai probabil din cauza unei hemoragii interne, am realizat eu mai târziu tot gândindu-mă la el... Referință Bibliografică: OAMENI ȘI CÂINI (miniroman
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
mi-am luat medicamentele de inimă.Lasă! Le iau mâine ... “Înainte de a adormi, a stins lumânarea, și-a făcut în gând planul cum să organizeze campania pentru viitoarele alegeri. Treptat somnul l-a cuprins.Undeva la capătul satului un câine urla a lup. Spre dimineață, când un albastru lăptos a cuprins întreaga natură, un vis ciudat l-a cuprins. “ Satul întreg era înpodobit cu afișe având imagina lui alături de Ion Iliescu, pe un fond roșu.Votați pe Ion Netea-Soare! Care ne
ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE..., POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366400_a_367729]
-
în tocător, nu știu cum Dumnezeu făcea că mereu reușea să-și tragă coada. Nici taică-meu nu m-a ajutat în privința asta spunându-mi ultima oară, după ce-i pișcasem vârful cozii, de unde îndată a țâșnit sângele iar câinele a început să urle alergând disperat prin curte: - Bă, lasă câin’le-n pace, ie prea mare ca să-i măi tăiem coada, ce, vrei să sângereze până moare sau să să infecteze? Așa că am lăsat-o baltă cu tăiatul cozii lui Floricel... Numai că
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
fiecare de atac, tatăl meu s-a apropiat pe la spate de săl- băticiune și i-a aruncat în spinare un tăciune aprins; blana ursului a luat foc pe loc, transfor¬mând animalul într-o torță vie... A luat-o ursul urlând cu focul în spate către Valea Viei, apoi către Piscu’ Porcului. Minute în șir răgetele lui s-au auzit pe vale, stârnind câinii din Chiceră, Măgură și Pleșcioară, care - la oi, care, tot așa - la porumbi ca și Floricel. Au
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
lui să se ridice odată din pat și să plece cu oile în Râncurele și de acolo, la începutul verii, în Vemeșoaia, ca în fiecare an. Moșu’ Hobza s-a stins într-o dimineață de iulie pe la ora 4, Vlăduț urlase toată noaptea. Câinele și-a condus stăpânul pe ultimul drum, urlând prelung, încetișor, din loc în loc, iar când groparii au început să pună pământ peste sicriu, cu greu l-au putut desprinde de marginea gropii, acum urletul îi era puternic
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
oile în Râncurele și de acolo, la începutul verii, în Vemeșoaia, ca în fiecare an. Moșu’ Hobza s-a stins într-o dimineață de iulie pe la ora 4, Vlăduț urlase toată noaptea. Câinele și-a condus stăpânul pe ultimul drum, urlând prelung, încetișor, din loc în loc, iar când groparii au început să pună pământ peste sicriu, cu greu l-au putut desprinde de marginea gropii, acum urletul îi era puternic, sfâșietor... Vlăduț a rămas lângă mormânt după ce Hobza a fost îngropat
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
nu părea să fi pățit ceva, dar era tare speriat, săracul... De altfel, a mers pe picioare până acasă, iar seara a mâncat bine ținând seama de ce pățise, Hobzoaica i-a dat mămăligă cu jumări și lapte dulce. Vlăduț a urlat toată noaptea, iar dimineața n-a mai fost de găsit, s-a dus să moară în sfârșit, cel mai probabil din cauza unei hemoragii interne, am realizat eu mai târziu tot gândindu-mă la felul în care-și sfârșise viața... * * * În
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
ce-și scriu poeziile cu raze de soare și cu sânge nimeni nu mai are nevoie de el și ninge și ninge cu paseri flaminge se-așterne zăpada pe morți floarea ruginii lucrează de o mie de ani și lupii urlă a morțiu visuri de provincie patriarhală cu parcuri și păuni cu fântâni țâșnitoare cu baloane umplute cu pene de îngeri decapitați nu e pace pe pământ suntem niște vase cu fisuri prin care ni se scurge fericirea trebuie să renovăm
ZID PRĂBUŞIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366464_a_367793]
-
aveai,vilă aveai,piscina-ți mai lipsea. Acu o ai la poartă,să moară toți rumânii de necaz ! îmi spune-n zeflemea. - Ieși mai repede din groapă , până nu-mi aduc aminte că și coada lopeții e bună la ceva ! urlu ,umplut de furia-mi cumplită ce-a apărut din nou la suprafață. Iese în grabă și dispare cu mult mai repede decât a apărut. Încerc să cobor cu o cârpă să leg țeava, ca să opresc șuvoiul. Dar malul de pământ
GROAPA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366455_a_367784]
-
fost o curajoasă. O generoasă. O ființă care nu voia să se vestejească fără a avea un țel nobil. Intuitiv poate fi înțeles totul. Cum s-o definim altfel, de vreme ce când Isus își ducea crucea și toți aruncau cu pietre, urlau, aruncau cu venin până la cer, ea și-a scos năframa albă, pregătită pentru nunta sa și i-a dat-o lui Isus să-și șteargă fața. Figura lui a rămas imprimată pe năframă iar Isus i-ar fi spus: Femeie
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
rând. „Pe acoperișuri, pe stâlpii felinarelor, prin cele mai neașteptate locuri atârnă ciorchine flăcăi și bărbați în toată firea” - descria la 1966 Juan Goytisolo în romanul său „Señas de identidad”. Femeile țipă isteric, provocând taurul și ațâțând bărbații, mulțimea entuziasmată urlă în mod barbar, toată lumea combate, cu toate mijloacele. „E un public simplu, primitiv, fără turiști..., fără Señoritos cu pălării mari, cu boruri largi și țigări de foi, fără femei frumoase, cu piepteni în păr și mántile fistichii, instalate comod în
FIESTA TOTAL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366524_a_367853]