2,433 matches
-
bocetele, stampele și goblenurile medievale, poetul se îndepărtează de universul caracteristic poeziei lui. "Hăitașii sunt plecați de mult de acasă/ Prin pământuri pletoase și oarbe ei zac/ în cimitire cu forme ovale, cu burta jivinei/ Înainte s-arunce în lume urlet divin". Cetatea cu lăutari și menestreli, Ierusalimul, drumul spre hagialâc, spre perfecțiune trece prin umilință, în volumul "Balcanice" (1970): "Cu orbii, vom cerși călare pe măgari". Cu o anumită plasticizare, mai accentuată pictural, poetul creează peisaje de basm, reînvie motive
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ne-o spune nu numai poemul citat de Al. Piru, ci și cel care urmează: "Frumoasă și perfectă ca moartea-n care toate/ se adună cu-nveliș, îți jinduim toți clipa/ când goală-n fața noastră vei apărea lucind/ O, urletul cu care te despicarăm, moarte!/ O, sângele pe buze, al primului hymen!/ Prima fecioară a omului". Obsesia morții, ipostaza sentimentală și nostalgică este într-un fel bacoviană: "Goală, soru-mea se-ntinde,/ Și o aud gemând. Îi pipăi clar obrazul și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
puternică, virilă este semnul care a marcat invariabil și inconfundabil toate marile lui spectacole și filme anterioare. În Ana, regizorul lucrează într-o cheie cu totul nouă. Povestea ca fapt de viață este dramatică și zbaterile violente, furia neputincioasă și urletele ridicate până în ceruri ar fi fost întrutotul la locul lor. Alexa refuză însă poncifele, modalitățile lesne și cel mai adesea uzitate și optează cu o impecabilă știință a dozajului pentru o manieră impresionistă. Nu lipsește nimic ca să empatizăm cu ecranul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
știe că o face în sensul corect, și nu se poate înșela. Omul machiavelic le spune celorlalți: Împreună vom fi cei mai frumoși". Sloganul în domeniul utilizării narcisismului: "Ei foarte urîți, noi cei mai frumoși" e sloganul de bază, arhetipul urletului care adună și entuziasmează. Dar această situație se va schimba printr-o întoarcere la cotidian, la alèthéia, cuvînt grec ce desemna adevărul și realitatea. Nu există adevăr decît în realitate. Nu există realitate în afara adevărului! Singura problemă a acestei societăți
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
dă nimic de sămînță la alții, pînă ce nu vei sămăna tu întîi; altfel îți dai mana și norocul. Pentru a lua mana unui om, fermecătoarele, în noaptea de Sf. Gheorghe, caută un lup turbat, îl descîntă și-i iau urletul, cu care urlet îi iau mana omului. Marți Marțea este zi de ajun, adică la cine se fură o oaie ori i se face alt rău, păgubașul ține zile asupra celui ce i-a făcut rău, și acelea le ține
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sămînță la alții, pînă ce nu vei sămăna tu întîi; altfel îți dai mana și norocul. Pentru a lua mana unui om, fermecătoarele, în noaptea de Sf. Gheorghe, caută un lup turbat, îl descîntă și-i iau urletul, cu care urlet îi iau mana omului. Marți Marțea este zi de ajun, adică la cine se fură o oaie ori i se face alt rău, păgubașul ține zile asupra celui ce i-a făcut rău, și acelea le ține marțea, și trebuie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dialogurilor. În fine, dă Domnul și boemul termină sticla. Se ridică, ignorîndu-ne în continuare, și dă să plece. Vigilent, dar și neinspirat, ospătarul îi iese-n drum și-i spune cît face votcă băută. Aici, inegalabilul Pîcă izbucnește într-un urlet isteric, ceva gen "Ceee??? Eu să plătesc? Animalule! Beau de o viață-n cîrciumi și n-am plătit niciodată! Cum îți permiți? Să vină responsabilul! Condica!"...(mai era puțin și striga "Poliția!"). Șeful de sală, cunoscînd personajul și speriat de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
care transmit boli. Asta era o chestie pe care n-o prevăzuseră. S-a lăsat frigul și și-au pus cîte ceva pe ei. Din păcate, nu-și luaseră și haine ceva mai groase. Din cînd în cînd se auzeau urlete de undeva, din întuneric. Ăsta-i lup? a spus Alin, speriat. Nu văzuse niciodată un lup, în afara ălora împușcați în jocuri. Nici nu auzise. Nici n-ar fi vrut. Nu știu, poate da, a spus Marcu. Mi-e frică. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
A mânca poporul, mai ales, este o greșeală neiertată, ba putem zice chiar o crimă. Nu! Orice s-ar zice și orice s-ar face, cu toate zbieretele reacțiunii ce se zvârcolește sub disprețul strivitor al opiniunii publice; cu toate urletele acelora ce cu nerușinare se intitulează sistematici opozanți... Nu! În van! noi am spus-o și o mai spunem: situațiunea Romaniei nu se va putea chiarifica; ceva mai mult, nu vom putea intra pe calea viritabilelui progres, până ce nu vom
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
trăiri, răni, crize crunte de epilepsie și îmbracă forma durerii fizice. Suferința masculină pare mai de grabă simbolică și se construiește în jurul reputației, onoarei. Gâlceava poate izbucni din orice: ruperea unei ramuri din grădină, neprepararea hranei, lipsa focului din vatră, urletele copiilor, gelozia. Alteori motivele sunt mult mai prozaice: nu vrea să locuias că la țară unde soțul are slujbă, îi este urât bărbatul, pur și simplu, sau îi miroase gura soției și ca atare n-o poate suporta. Violența verbală
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de stradă, abil folosite de ahtiații puterii, iată ce vedea istoricul nostru în revoluția de la 1789. Filosofia acesteia îi părea suspectă, "contractul social" o aberație. Nimeni n-a vestejit cu mai multă forță voluntarismul politic "stearpa ciocnire a silogismelor și urletul prelung al invidiei populare", pentru a exalta numai ceea ce este "creațiunea umană" ca atare. Istoria nu e reductibilă la document și spectacol, căci ea trebuie să formeze mereu pe om, să pună în valoare umanitatea din noi. La un pas
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
prima seară, din teama de a nu-i deranja pe vecini cu lătratul, a fost dus a doua zi la "hulubărie", o clădire agricolă de pe malul râului, unde era restul haitei, care a salutat venirea intrusului cu un concert de urlete. A doua zi, când m-am întors să-i dau supa, o bucată din lanțul lui zăcea pe ciment. * * * În scurt timp se înnoptase. Lăsat în întuneric, rătăcind printre mirosuri și sunete necunoscute, traumatizat de primirea de care tocmai avusese
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pământ între cei doi. Atunci i s-a întunecat privirea și văzduhul s-a cutremurat și a cerut vrăjitoarei munților și pădurilor să-l prefacă pe mire într-o stană de piatră. Deodată s-a auzit un zgomot și un urlet înfiorător de femeie, iar după vraja făcută de ea, cu adevărat mirele s-a prefăcut într-un munte de piatră. La poalele lui, domnița îndurerată plângea cu lacrimi amare dispariția celui ales ca bărbat pe viață. În zadar îl striga
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
rodeau stârvul. Și nu numai gândacii îl rodeau, erau și șoarecii care îl invadaseră și care ronțăiau și ei cu bucurie din hoit, din sanatoriul putred, plin de purulențe și de cărnuri descompuse, uitat în vijelie, sub croncănitul corbilor și urletul vânturilor 325. Granița realității este transgresată spre vis, barierele se șterg, realul interferează cu oniricul. Tabloul descrie pictural un alt ,,nivel al realității". Din identitatea dată nu se poate evada decât prin vis sau moarte. CAPITOLUL V REPREZENTĂRI GRAFICE ALE
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
înainte ca pasagerii să fie dați cu DDT și declarați buni pentru Occident. Pe 19 octombrie 1945, exilul deportatului-narator ia sfârșit, Armistițiul, distins cu Premiul Campiello (1963), având forța și expresivitatea unui roman de Louis-Férdinand Céline sau a celebrului tablou "Urletul", semnat de norvegianul Munch. Răul absolut cu care a venit în contact nu l-a împins pe Primo Levi la tăcere sau la meditație teologică (vezi cazul lui Wiesel), ci la reactivarea motivațiilor rațiunii, ale înțelegerii și judecății, pe scurt
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tăietură în sticlă. O iubesc pentru că n-o iubesc decât pe ea, oasele ei, mirosul ei de femeie săracă". Cea din urmă acuplare a amanților avusese loc într-o grădină sub ploaia cerului liber, ca într-un vitraliu expresionist al urletului prevestitor de moarte. Conform unui simbolism indus, Margaret Mazzantini pune nefericirea personajelor și sfârșitul tragic al cărții pe seama păcatelor și promiscuității în care se complăcuseră. De la cauză la efect, moartea Italiei în urma avortului provocat aduce cu sine moartea copilului legitim
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de prim-plan și cel din background se întinde, invariabil, aceeași uriașă distanță, același gol istoric (să ne amintim, din aceeași perspectivă, și o cunoscută definiție a lui Sartre: "există de asemenea vidul, acea distanță universală de la tot la tot..."). Urletul actorului de primă mărime se sparge, invariabil, de pereții indestructibili ai unui spațiu scenic impermeabil. Neputința lui de a-și face auzit lamento-ul, conștiința frigului pătrunzător ce se insinuează, cu o lentoare otrăvită, în ființa zăbrelită îi determină, la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ivănescu este, categoric, ușor recognoscibil, ci și substanța lui de fond, îndatorată profund dialecticii Eros-Thanatos: "!frumoasă și perfectă ca Moartea-n care toate/ se-adună cu-nveliș, îți jinduim toți clipa/ când goală-n fața noastră vei apărea lucind:/ o, urletul cu care te despicarăm, Moarte,/ o, sângele pe buze al primului hymen!" (Prima fecioară a omului). Prezență dominatoare în teritoriul poetic circumscris între primul Rod și ultimul Jeu d'Amour, moartea, "cuvântul acesta atât de perfect", apare frecvent antropomorfizată: o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sa lucidă identifică, fără greș, spectacolul grotesc al unei lumi spoite, incapabile să își controleze isteriile și delirurile verbale, goale de sens: "țara păcatului/ la lumina isteriei/ animate de păpușarii diferit colorați/ o posibilă renaștere/ a spectacolului morții/ dominat de urletele interogării/ despre viață" (Țara păcatului...). Vocea concretului se aude, practic, în fiecare dintre cele mai recente cărți ale lui Doru Maximovici, pentru a reliefa o certitudine mai veche a autorului: aceea că trăiește într-un univers al inconsistenței și al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să curgă numai inima continuă să bată e seară/ dar nu e seară doar pe pământ e seară// crezusem în cuvinte crezusem în dumnezeu crezusem în patrie/ încercasem să fiu fericit/ apoi s-au cacarisit toate)". Abia un poem precum Urlet sfâșietor al singurătății (un imn) din Adio adio dragi poezii constituie un imn cu semnul schimbat, deviat în discreditare tandră și apostrofă pătimașă, adresat Vieții văzute ca o ibovnică neobrăzată și, în tot cazul, ațâțătoare: "Viață atotputernică viață de neoprit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
porii fixați ca niște ventuze// cu tine frumoaso nu e loc de tandrețe/ ești toată ritmul sălbatic al coitului/ ești gloria spermatozoidului învingător/ ești țipătul ascuțit al nou-născutului/ ești unduire vorace de viermi/ viață pură viață atotputernică viață de neoprit/ urlet sfâșietor al singurătății". Dacă Adio adio dragi poezii pare a marca dorința eliberării totale a autorului de Literatură ("dansul bufonului printre catacreze/ printre topoi prăfuiți ori alegorii lungi/ alunecate într-un peisaj suprarealist" (sunt permise toate licențele), cu scopul declarat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
adesea excesiv. Tiparul cel mai frecvent utilizat este concepția chinuită a poemului, fixată într-un decor similiamniotic fastuos, în care se amestecă elemente de recuzită avangardistă și postmodernă: "deci: steagurile mici rumegă bătrâni și ziare.../ complexele alimentare în vomă și urlet .../ tipii din vârfurile societății duhnind a femei / și lașitate.../ autorul între câmpie de cenușă/ citind din G. Bacovia și C. Vallejo..." (În roua atât de fierbinte). Sau: "(astăzi va fi așa de pustiu / astăzi aceste cărți ce-mi subvenționează/ existența
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
homme retient cachée en lui: Nana prend des proportions quasi mythiques, parce qu'elle est la Chair, le Désir, le Sexe, l'Indicible mais bien réel" [Becker, 2000, p.117]. Nana este cauza "animalizării" contelui Muffat, reducându-l la lătrat, urlete și grohăit când e vorba de a scoate în relief "la bête humaine". Și aristocrata Michèle de Burne are capacitatea de a scoate animalicul la suprafață din admiratorii săi: Îl avait envie de tomber à șes pieds, de s'y
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
trad. MB).515 Fragmentul descriptiv din Amurg de luna este, la rândul său, urmat imediat de meditația despre trecerea timpului și despre pierderea dureroasă a tinereții. Vântul și colina, apoi pădurile din versurile următoare: Vântul pădurilor / aleargă spre coline. Un urlet preastrăvechi doare neîncetat / milă pentru animalul tânăr / din iarbă, atins de moarte / în zori, pe câmpul ud de ploile de mai (Elegos pentru dansatoarea Cumani) sunt posibile ecouri leopardiene. Într-o situație similară se află grido antico strigatul antic, prezent
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
verbele la imperativ: "Nu-i asculta pe frații mei, ei dorm / Nu-i urî pe frații mei, ei dorm / (...) Nu-i judeca pe frații mei, ei dorm/ (...) Nu îi uita pe frații mei, ei dorm". Autocompatimirea reprezintă o formă de urlet, de strigăt înfricoșător. Într-o lume în care dreptul la cuvânt este cenzurat, nu mai rămâne decât zbuciumul teribil al unui trup înghețat de cât i-au fost tăiate aripile: "Mi-e atât de frig,/ Încât cred că/ Aș mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]