4,445 matches
-
orice exprimare a spiritului - teatru, arta plastică, poezie -, se dezvăluie de la o carte la alta. Tema surghiunului domină El tiempo de Ulises (1963), iar Utopía y plenitud histórica (1963) relevă preocuparea pentru sensul istoriei. Abordată original, de la ultima ei manifestare - utopia științelor biologice -, vârsta utopiei este cercetată de la Platon până în zilele noastre. Puterea de sinteză, marea capacitate de investigare a fenomenelor în esență lor caracterizează această analiză al carei țel este instructiv totodată, căci, după U., „criză noastră filosofica și spirituală
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
teatru, arta plastică, poezie -, se dezvăluie de la o carte la alta. Tema surghiunului domină El tiempo de Ulises (1963), iar Utopía y plenitud histórica (1963) relevă preocuparea pentru sensul istoriei. Abordată original, de la ultima ei manifestare - utopia științelor biologice -, vârsta utopiei este cercetată de la Platon până în zilele noastre. Puterea de sinteză, marea capacitate de investigare a fenomenelor în esență lor caracterizează această analiză al carei țel este instructiv totodată, căci, după U., „criză noastră filosofica și spirituală e la temelia crizei
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
la temelia crizei noastre politice și sociale. Niciodată mai mult că acum lumea noastră nu a avut nevoie, pentru ca sa-si explice crizele, de o reîntoarcere la origini, parcurgându-și curentele agitate ale metafizicii”. Capitolul consacrat nihilismului și cel despre „esență utopiei” au prilejuit considerații „care explică multe din anomaliile istorice pe care le străbatem” (Virgil Ierunca). Aventură de la libertad (1966) dezvolta ideea libertății că aventură și „soarta” libertății în perioada contemporană. S-a remarcat că, „deși exprimată aici în limba spaniolă
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
ed altre guide, îngr. Mircea Popescu și Vittorio Vettori, Pisa, 1962; El tiempo de Ulises, Madrid, 1963; Utopía y plenitud histórica, Madrid, 1963; Séneca, nuestro contemporáneo, Madrid, 1965; Aventură de la libertad, Madrid, 1966; Fronteras del silencio, Madrid, 1967; Tempo di utopia, Pisa, 1967; Némesis y libertad, Madrid, 1968; Nou itinerar, Madrid, 1968; Proceso al humanismo, Madrid, 1968; Îl teatro e le sue ombre. Intorno al teatro occidentale contemporaneo, pref. Ettore Paratore, Bari, 1968; Teatro occidental contemporáneo, Madrid, 1968; Erasmo, Madrid, 1969
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
sintetice a istoriei românilor, „Destin”, 1951, 2; V.I. [Virgil Ierunca], „Utopía y plenitud histórica”, „Ființă românească”, 1964, 2; V.H. [Vintilă Horia], Carte la o aniversare, „Ființă românească”, 1966, 4; F.R., O activitate prodigioasa, „Ființă românească”, 1968, 7; Nicu Caranica, „Vârstă utopiei”, „Destin”, 1968, 16; Horia Stamatu, Soarta libertății în veacul necesității, „Destin”, 1968, 16; Vintilă Horia, „Fronteras del silencio”, „Destin”, 1968, 16; Mihai Cismărescu, „Nou itinerar”, „Destin”, 1968, 17-18; Horia Stamatu, Chestiunea „umanismului” în actualitate, „Destin”, 1968, 17-18; Nicu Caranica, „Nemesis
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
lor istoric. V. pornește de la ideea (Prolegomene sociologice la satul românesc) că există două Românii, una profundă, eternă, creatoare, stabilizatoare (România rurală), alta impură, tranzacțională, instabilă (România orășenească). E o teorie veche în publicistica românească. Sămănătoriștii făcuseră din ea o utopie și un criteriu de judecată morală și estetică. El dă altă justificare acestei compartimentări: „Țărănimea nu e reacționară. Ea e conservatoare și pasivă [...] E satul forma politică ideală? Nu. Principial, nu există formă politică ideală. Satul e însă forma de
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
Viața omenească are sens transmundan, nu social, ci metafizic. Nu cred în politică. Nu vreau libertate politică, ci spirituală. Nu vreau fericirea lumii cu de-a sila. Nu vreau omul abstract, nici «umanitatea», ci OMENIA!” Ce e curios în această utopie a satului răsăritean este că sociologul refuză să accepte ideea că orașul poate să facă parte din România bună, profundă prin valorile pe care le creează. În privința experienței (ideea cu care operează filosofii și o bună parte din prozatorii generației
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
Petre Țuțea), alții vor evolua spre stânga (Petre Pandrea) și aproape toți vor suferi rigorile istoriei și injustițiile politicii. V. nu include politicul printre rosturile generației sale. Ironie a soartei, dintre toți criterioniștii el va plăti cel mai greu pentru utopiile sale ideologice. În tot ceea ce scrie ia în serios ideea reformării societății românești și a construirii unui stat cultural, moral, religios. Pentru el, „noua spiritualitate” nu e o simplă temă de speculație filosofică, ci un proiect de fundamentare a unui
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
oglindă, oglindă plină de lumina înșelătoare/ a ferestrei din față! Până va obosi. Și/ va mai trece o zi...” (Va mai trece o zi). Deși cinismul se prelungește în poemele din Post-ospicii (1997), unde partea secundă a cărții e o utopie negativă livrată într-un limbaj arhaic și regional, primul ciclu anunță deja o nouă etapă. Temele obsedante sunt nebunia, animalitatea și moartea, iar poezia îmbracă un veșmânt funebru. Explorarea zonelor liminare ale umanului continuă în Poemul animal (crepuscular) (2000), unde
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
Dimitrie Stelaru, ST, 1997, 2-3; Cristea, Teleorman, 656-660; Lucian Teodosiu, Dimitrie Stelaru, așa cum l-am cunoscut, Iași, 1998; Dumitru Vasile Delceanu, Dimitrie Stelaru, un înger căzut, Alexandria, 1998; Cărtărescu, Postmodernismul, 304; Dicț. esențial, 797-799; Emil Manu, Dimitrie Stelaru în căutarea utopiei erotice, ALA, 2001, 553; Manolescu, Lista, I, 42-43; Dicț. analitic, III, 139-143, 225-229; Popa, Ist. lit., I, 232-236; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 67-70; Cornelia Ștefănescu, Prozatorul-poet, RL, 2003, 1. D. Mc.
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
în doctrinele socialiste. Studiu asupra evoluției tacticei revoluționare, Casa Școalelor, București.s Rădulescu-Motru, Constantin, 1904, Cultura română și politicianismul, Editura Socec, București. Rădulescu-Motru, Constantin, 1932, Vocația. Factor hotărâtor în cultura popoarelor, Editura Casei Școalelor, București. Rostas, Zoltan, 2000, Monografia ca utopie. Interviuri cu H.H. Stahl, Editura Paideia, București. Rostas, Zoltan, 2001, O istorie orală a Școlii sociologice de la București, Editura Printech, București. Tănase, Stelian, 1995, „Trei culturi”, Sfera Politicii, anul IV, nr. 28, iunie. Sandu, D., 2003, Sociabilitatea în spațiul dezvoltării
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
întrucât ea reprezintă criteriul de evaluare al tulburărilor clinice, considerate ca „abatere de la normalitate” (D. Canguilhelm, F. Duyckaerts, G. Deshais). M. Sabshin distinge o anumită paletă de varietăți în sfera normalului, după cum urmează: a) normalitatea ca sănătate; b) normalitatea ca utopie; c) normalitatea ca medie; d) normalitatea ca proces. Noțiunile de normal și anormal pot fi considerate ca noțiuni opuse la fel ca binele și răul, având la bază o dialectică a contrariilor. Noțiunea de normal este însă echivocă. Ea poate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tradiționale, pe care le combate dorind să le suprime. Utopiștii sunt cei care construiesc proiecte himerice. Ei imaginează planuri de guvernare bazate pe egalitatea și bunăstarea tuturor membrilor societății, dar care transpuse în practică conduc la rezultate contrarii celor sperate. Utopia este o tendință latentă a ființei umane care își are originea în dorința de a transcende realitatea istorică și socială obiectivă, înlocuind-o cu una de factură „ideală”. Ea stă la baza multor doctrine religioase (A. Augustin), sociale (T. Morus
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dispoziția către bine, conduite și acțiuni pozitive care asigură progresul, și dispoziția către rău, conduite și acțiuni care generează dezechilibrul, produc stagnarea, regresul, crizele anemice și psihozele colective. Orice tendință de a crea o societate perfectă sau perfectibilă este o utopie sortită de la început eșecului. Societatea trebuie controlată și sprijinită de stat prin cultivarea valorilor moral-spirituale și culturale, a conduitelor pozitive, menținerea unui stil de viață normal, echilibrat; stimularea membrilor societății prin educație, cultură, instrucție; formarea de personalități normale, de caractere
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
McCarthy și imposibilitatea curriculumului multicultural 313 15.3.4. Soteriologia curriculară a Satanei postmoderne 317 15.3.5. Max van Manen și cercetarea curriculară fenomenologică 319 15.3.6. Elaborarea hermeneutică a curriculumului fenomenologic 325 15.3.7. Cherryholmes și utopia curriculumului poststructuralist 330 15.3.8. Doll jr. și postmodernizarea modernismului 334 15.3.9. Hiperraționalizarea curriculumului 341 15.3.10. Curriculumul global 345 15.4. Evoluții și devoluții recente 350 15.4.1. Sensul confruntării paradigmelor 350 15.4
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
modul de viață pitagoreic” și aspirau la athanasia și metempsihoză; se mulțumeau să mănânce doar fasole și nu beau decât apă, își fortificau sănătatea prin gimnastică și trăiau într-o comunitate fraternă care excludea agresivitatea și violența față de semenii necomunitari. Utopia pitagoreică, similară comunismului primitiv, avea un singur cusur: nu putea fi practicată decât de persoane de elită, capabile de performanțe umane înalte dictate de aspirații supraomenești. Nu încape însă îndoială că școala pitagoreică se baza pe o autentică doctrină curriculară
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Restaurației, îndrăznețul astrolog și alchimist a scris The Voyage to the Land of Rozicrucians (Călătoria în țara rozicrucienilor), în care dezvăluia similitudinile majore dintre „casa lui Solomon” - descrisă de Bacon în Noua Atlantidă - și „Societatea rozicrucienilor” - descrisă în Fama fraternitas, utopia „invizibililor”. Când academicienii s-au burzuluit din nou, John Heydon le-a râs în nas: „Francis Bacon al vostru era rozicrucian!”18. În 1668, a fost publicată la Amsterdam cartea lui Comenius Via Lucis. O scrisese în Anglia, în plin
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
treia va fi alcătuită din tehnicieni, personalul din domeniul serviciilor și personalul auxiliar. De fapt, societatea postindustrială nu se mai bazează pe clase, ci pe categorii profesionale și se autoorganizează ca o tehnocrație. În anii ’70, „societatea tehnocratică” părea o utopie; dar, în secolul XXI, „visul lui Bell” se conturează din ce în ce mai clar ca o realitate. La fel ca și cealaltă previziune a sa, meritocrația. Un anumit romantism paseist, alimentat și de o ideologie stângistă, a continuat însă să alimenteze viziuni catastrofice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și emanciparea culturală (cultural emancipation)87. Pentru a defini aceste concepte, McCarthy nu a propus enunțuri proprii. El a preluat sensurile cu care au fost folosite în documente oficiale și le-a analizat critic, ajungând la concluzia că ele desemnează utopii. Cultural understandig, de exemplu, este o expresie folosită în documentele curriculare publicate, de-a lungul timpului, de Departament of Education al University of Wisconsin. În 1990, acesta definea cultural understanding drept o modalitate de orientare spre „îmbogățire culturală” (cultural enrichment
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fenomenologice în câmpul curriculumului educațional: Robert K. Brown (1991)153; Tetsuo Aoki (1986, 1990, 1991, 1992, 1993)154; Max van Manen (1990, 1991)155; Margaret Hunsberger (1989, 1992)156; Dennis Sumara (1992, 1994)157 ș.a. 15.3.7. Cherryholmes și utopia curriculumului poststructuralisttc "15.3.7. Cherryholmes și utopia curriculumului poststructuralist" Cine și-ar mai fi închipuit că, într-o vreme când eșecul celei mai bine teoretizate utopii a lumii - cea marxistă - devenise evident, se vor mai găsi visători care să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1991)153; Tetsuo Aoki (1986, 1990, 1991, 1992, 1993)154; Max van Manen (1990, 1991)155; Margaret Hunsberger (1989, 1992)156; Dennis Sumara (1992, 1994)157 ș.a. 15.3.7. Cherryholmes și utopia curriculumului poststructuralisttc "15.3.7. Cherryholmes și utopia curriculumului poststructuralist" Cine și-ar mai fi închipuit că, într-o vreme când eșecul celei mai bine teoretizate utopii a lumii - cea marxistă - devenise evident, se vor mai găsi visători care să creadă că în omenire s-ar putea edifica
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1992)156; Dennis Sumara (1992, 1994)157 ș.a. 15.3.7. Cherryholmes și utopia curriculumului poststructuralisttc "15.3.7. Cherryholmes și utopia curriculumului poststructuralist" Cine și-ar mai fi închipuit că, într-o vreme când eșecul celei mai bine teoretizate utopii a lumii - cea marxistă - devenise evident, se vor mai găsi visători care să creadă că în omenire s-ar putea edifica o nouă Civitas solis cu ajutorul educației? Și totuși, în preajma anilor ’90, Cleo Cherryholmes a supus „curriculumul tradițional” (citește „modern
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Evaluation: Sources for New Methods, Sage Publications, Beverly Hills. Spears, H. (1951), The Teacher and Curriculum Planning, Prentice-Hall, New York. Spivak, G. (1990), The Postcolonial Critic: Interviews, Strategies, Dialogs, ediție îngrijită de S. Harasym, Routledge, New York. Stanley, W. (1992), Curriculum for Utopia: Social Reconstructionism and Critical Pedagogy in the Postmodern Era, State University of New York Press, Albany. Starratt, R. (1990), The Drama of Schooling/The Schooling of Drama, The Falmer Press, Londra. Stenhouse, L. (1971), „The Humanities Project: The Rationale”, Theory into
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Arendt”, Commentaire, 21 (81), primăvara, pp. 215-216. Revel, J.-F. (1998), „L’essentielle identité du fascisme rouge et du fascisme noir”, Commentaire, 21 (81), primăvara, pp. 231-233. Revel, J.-F. (2000), La Grande Parade. Essai sur la survie de l’utopie socialiste, Plon, Paris. Ricœr, P. (1998), „La marque du passé”, Revue de métaphysique et de morale, nr. 1, ianuarie-martie, pp. 7-31. Talaban, I. (2000), Terreur communiste et résistance culturelle. Les arracheurs de masques, Paris, PUF. Todorov, T. (1995), Les Abus
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Ei se ocupau cu paza și alcătuirea unor liste, pe care se înscriau, în ordine, cei așezați la rând (aveau și avantaje - era, de obicei, convenit ca, în schimbul asigurării „ordinii”, paznicii să-și umple sarsanalele). Desigur, totul era o naivă utopie raționalistă. De la un punct încolo, își făceau apariția țiganii. Veneau în haită și se băgau înjurând prin față, unii - înarmați cu cuțite. Țigăncile, baragladine sau pirande, foloseau puradeii de țâță ca arme. (Le-am văzut de multe ori lovind cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]