2,208 matches
-
să vorbești cu voce tare la lucruri sau la pereți. Ceea ce încerc să fac nu e prea diferit. M-am întrebat adesea ce alesese procurorul. Cum își petrecea timpul, cui îi dedica gândurile, conversațiile lăuntrice? Un văduv înțelege un alt văduv, în fine, așa mi se pare. Multe lucruri ar fi putut să ne apropie. XXII Pe 27 septembrie ’21, când traversam strada Pressoirs, nu văzui venind un automobil care mă lovi. Fruntea mi se izbi de colțul trotuarului. Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
reședințe. Oamenii de aici o numesc Castelul. Exagerează un pic, nu e chiar un castel, dar clădirea e totuși cuceritoare. Primarul a fost cu ideea. Am mers împreună să-l vedem pe proprietarul Castelului, care este un domn în vârstă, văduv, procuror la V. Primarul i-a prezentat afacerea în timp ce eu așteptam afară. Apoi am fost invitată înăuntru. Procurorul nu mi-a adresat nici un cuvânt. I-am zâmbit și l-am salutat. A rămas cu mâna mea într-a lui mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care antifeminiștii români, în preștiința lor revelată, firește că nu le citesc și nu le citează. Sunt femei afirmate în spațiul public și universitar românesc din ultimii 14 ani. Cele mai multe sunt căsătorite și au unul sau doi copii, câteva sunt văduve sau divorțate și au copii, două nu sunt căsătorite, unele deja bunici. Iată câteva nume: Anca Manolache, Ștefania Mihăilescu, Livia Deac, Ana Maria Sandi, Doina Ștefănescu, Daniela Rovența Frumușani, Mădălina Nicolaescu, Laura Grünberg, Renate Weber, Monica Macovei, subsemnata; Roxana Teșiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
serios legat de copiii acestora, deși sunt mari contributoare la produsul intern brut. Este nedrept. Ele aduc bani și bărbatului, și statului, și ce primesc în schimb? Este o problemă de sensibilitate socială. 80% dintre vârstnici sunt femei. 80% dintre văduvi sunt văduve. Când vorbim despre tarele mari ale vârstei a treia, vorbim, de fapt, mai ales despre femei. Și credeți că dacă ar fi fost 80% dintre pensionari bărbați ar fi dus-o mai bine pensionarii în ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de copiii acestora, deși sunt mari contributoare la produsul intern brut. Este nedrept. Ele aduc bani și bărbatului, și statului, și ce primesc în schimb? Este o problemă de sensibilitate socială. 80% dintre vârstnici sunt femei. 80% dintre văduvi sunt văduve. Când vorbim despre tarele mari ale vârstei a treia, vorbim, de fapt, mai ales despre femei. Și credeți că dacă ar fi fost 80% dintre pensionari bărbați ar fi dus-o mai bine pensionarii în ziua de azi? N-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
să-mi fie operat piciorul. Alte mii de femei ca și noi (după statisticile oficiale, peste șapte mii) nu-și mai amintesc însă nimic. Au murit de septicemii sau de hemoragii. Memoria lor este întrupată în copiii orfani, în soții văduvi și în părinții încă în viață. Noi am învățat că istoria este eroică, plină de lupte „adevărate” pentru idei. Suferința morală și biologică derivate din sarcini nedorite, la fel ca și moartea din aceste cauze nu sunt „eroice”, deci nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
nu le-a fost violată la scară mare intimitatea fizică, nu au făcut septicemii din avorturi, nu au zăcut anemiați de hemoragii și nu au făcut pușcărie fiindcă au „scăpat” de o sarcină nedorită. Mai mult, unii dintre ei, rămași văduvi și-au abandonat copiii la orfelinate și și-au refăcut viața cu altă potențială victimă a politicii pronataliste. Nu ne convine să citim în cartea lui Gail Kligman faptul că în afară de nomenclaturiști și securiști au mai dat o mână de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
nu voia să mă trezească, Îi zicea În șoaptă și dădea În el din toate puterile - dar acela nu se sinchisea, pesemne că Întindea mereu mâinile spre mama, Îi zicea de mironosiță, că să nu mai facă pe, că-i văduvă și tânără - iar mama: - Se-ntoarce el, bărbatu-meu, Îți arată el, c-ai Îndrăznit să-ntinzi mâna la mine! Acela se hlizea - e-he, pân’ se-ntoarce domțători’ din Siberia, dacă s-a mai Întoarce... - și Întindea iar mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dòmnă, nu ca ’mnetale, de umbli numa-n negru, de-ai zâce că ești săsòică de pe la noi. Io-s tinără, nu ca ’mnetale, de faci pe tinăra, că te porți numa-n negru... - Mă port cum mă port, fiindcă-s văduvă, mi-a murit bărbatul! - Ce știu io, io simț nețesitatea de să-mi trăiesc viața, nu ca‘mnetale, de ț-ai trăit-o... Ș-apăi io vin din Ardial, dòmnă, pi la noi òmenii-s țivilizaț’, nu ca pe-aci... Mama tușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și să umblu, țanțoș, prin sat, cu coatele Îndepărtate - ca să se vadă bine de tot cămașa de parașută... Dar de unde? Cine să-i aducă mamei mătasea - să zicem că ar accepta-o? Noi n-avem bărbat În casă, mama-i văduvă, eu orfan: pe tata l-au ridicat Rușii acum aproape trei ani de zile, am și uitat cum miroase tata. Adevărat, de prin primăvară, știu că nu sunt orfănel chiar cu totul; că tata e În viață, trăiește. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
anemice În căutarea unei melodii de mult uitate. Chipul Asyei s-a luminat a Înțelegere pe când șoptea ca pentru sine: — Petite-Ma! Petite-Ma se născuse În Thessalonike. Era doar o copilă când a emigrat Împreună cu mama ei, care era văduvă, la Istanbul. Era În anul 1923. Momentul În care Petite-Ma a ajuns În orașul acesta nu poate fi confundat, pentru că a coincis cu proclamarea Republicii Turce moderne. — Tu și Republica ați sosit În același timp În orașul ăsta. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să vă răpesc timpul cu detaliile. Când tatăl ei a murit, bunica mea Shushan avea trei ani. Erau patru frați, iar ea era cea mai mică și singura fată. Familia fusese lăsată fără patriarhul ei. Mama bunicii mele era acum văduvă. Fiindcă Îi era greu să rămână În Istanbul Împreună cu copiii, a căutat refugiu În casa tatălui ei care se afla În Sivas. Însă, de Îndată ce au ajuns acolo, au Început deportările. Întregii familii i s-a ordonat să-și părăsească bunurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să-ți fie rușine de tine, Zeliha! Mătușa Zeliha a ridicat capul din perna pe care o luase În brațe. — Mamă, ca să fiu divorțată trebuia să mă mărit mai Întâi. Nu denatura lucrurile. Nu mă pot numi femeie divorțată sau văduvă sau mai știu eu ce termen critic pe care-l ții de rezervă În glosarul tău pentru femeile nenorocite. Fiică-ta e o păcătoasă care poartă fuste scurte, căreia Îi place inelul ei din nară și care Își iubeste copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cat, două balconașe dă imitație și poartă cu ciocan. Pă când măsuram șandramaua aia cu vizualu, ca s-o jicnesc bine, a dășchis poarta o insă respetabilă, sex femenin și umblători papuci, care am indentificat-o, cu toată vârsta, că iera văduva lu salvatoru meu și mama lu pretenaru meu. Am Întrebat-o dacă așa, dân Întâmplare, Julito făcea act de prezență. Făcea, și m-am băgat năuntru. Doamna m-a făcut să trec În revistă patru hârdaie nebune și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prin tresăriri, gesturi spontane și grotești, reluări bruște de conversație după momente de depresiune pe care le alunga cu un râs disprețuitor adresat soartei. Cum? Noi? Eram tineri! Soarta ducă-se dracului! Să bem! Era singurul fecior al mamei sale văduve care avea grijă de el și trăiau într-un cartier sărac, dar cu o căsuță a lor cu grădiniță idilică. În '44, după 23 August, m-am dus la el. "Dă-mi, i-am spus, ceea ce ți-am încredințat... Hainele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
că și-a pierdut mințile! Așa, îndărătnic și rău, a fost câteodată tatu-său - Dumnezeu să-l odihnească; și nu-l puteam nicicum opri din mâniile pe care le avea. M-am luptat cu dânsul opt ani și am rămas văduvă. Doamne, Maica Domnului! am rămas văduvă, săracă și năcăjită, cu acest singur fecior. L-am iubit și l-am crescut și am avut în el nădejde. Nu mi-l lăsați să se prăpădească, oamenilor și creștinilor! vai și iar vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îndărătnic și rău, a fost câteodată tatu-său - Dumnezeu să-l odihnească; și nu-l puteam nicicum opri din mâniile pe care le avea. M-am luptat cu dânsul opt ani și am rămas văduvă. Doamne, Maica Domnului! am rămas văduvă, săracă și năcăjită, cu acest singur fecior. L-am iubit și l-am crescut și am avut în el nădejde. Nu mi-l lăsați să se prăpădească, oamenilor și creștinilor! vai și iar vai, amar de mine! Badea Toma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
auzit. —Așa. Acuma, nene Tănase, scoate marfa pe care știu că ai adus-o astăzi. Dă-o soților mei. Pune-mi în palmă și șase mii de lei, ca să nu mă supăr. Să nu spui nu, că-ți rămâne muierea văduvă. Asta s-a întâmplat în jumătate de ceas. Gata. Miercuri seara, au trecut în cealaltă parte, la Ichimov, sat bulgăresc. Au intrat la preot. Ședea la cină, cu patru copii și preoteasa. —Sus! Să n-aud o vorbă; mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
om în puterea vârstei. Însurat de-a doua oară, tată a doi copii, rămași din prima căsnicie (doi băieți) și două fete, dăruite de Norica, nevasta lui de-acuma. Povestea vieții sale e simplă, obișniută. În aparență, numai. A rămas văduv la douăzeci și nouă de ani, după șase ani de conviețuire cu Săndica, cea pe care o iubea nebunește din copilărie, ori mai demult, dintotdeauna, cine mai știe? Precis, n-ar putea-o spune nici acuma. Cu Săndica a crescut
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Voia să-l atingă pe pilot Înainte ca japonezii să-l omoare, să-i pipăie casca și costumul de zbor, să-și treacă degetele prin praful și uleiul de pe ochelarii lui. — Jim...! Nu te mai gîndi...! Doamna Philips, una dintre văduvele misionare, Îl prinse cînd se aplecă Înainte, aproape leșinînd În fața imaginii acesteia de arhanghel căzut printre orezării. Jim stătu drepți, prefăcîndu-se slăbit de foame și Încercînd să evite privirea suspicioasă a santinelei japoneze de la ușa dispensarului. Așteptă să se termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
viață. Se clătină pe călcîie și auzi o femeie bătrînă plîngînd În salonul de alături. Prin fereastră, se vedea pagoda de pe aeroportul Lunghua. Deja turnul de antiaeriană apărea Într-o nouă lumină. Preț de Încă o oră, Jim rămase lîngă văduvele misionare, sub ochii santinelelor. Doctorul Ransome și doctorul Bowen plecaseră cu sergentul Nagata la biroul comandantului, poate ca să fie interogați. Paznicii se Învîrteau prin lagărul tăcut cu cataloagele lor, făcînd apeluri repetate. Războiul era pe sfîrșite și totuși japonezii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
recunoscuse, dar nu reușise să o astîmpere niciodată. 25 Grădina cimitirului CÎnd se termină apelul, Jim se odihni pe treptele spitalului. Doctorul Ransome și doctorul Bowen se Întoarseră din biroul comandantului și imediat se Închiseseră În dispensar cu cele patru văduve misionare. Doctorul Ransome părea la fel de nervos ca și japonezii. Vechea cicatrice de sub ochiul lui era roșie-sîngerie. Oare sergentul Nagata Îl lovise pentru că protestase Împotriva unei noi reduceri a rației de alimente? Cu mîinile În buzunare, Jim țopăi pe aleea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fier vechi scormoneau carcasele avioanelor distruse. — Tot te mai interesează avioanele, Jim? Întrebă doamna Philips, cînd ea și doamna Gilmour ieșiră din curtea spitalului. O să trebuiască să intri În Forțele Aeriene Regale. — O să intru În Forțele Aeriene Japoneze. — O! Japoneze...? Văduvele misionare chicotiră, neștiind dacă era o glumă sau nu, și Împinseră căruciorul. Roțile de fier răsunară pe aleea cu pietre, clătinînd cadavrul pe care cele două femei urmau să-l Îngroape. Jim lustrui cele trei roșii pe care le culesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să-l recompenseze. Săpă În pămîntul moale. Ca o măsură de precauție, cînd mai erau Încă În stare să facă așa ceva, prizonierii excavaseră parțial mormintele Înguste. Dar efortul de a mai da Încă o dată cu hîrlețul era acum prea mult pentru văduvele misionare. Morții erau Îngropați deasupra, pămîntul scos fiind adunat În jurul lor. Ploile abundente din lunile musonice netezeau mormanele, conturînd siluetele trupurilor de sub ele, de parcă micul cimitir de lîngă aeroportul militar voia cu tot dinadinsul să-i reînvie pe cîțiva dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mult superiori britanicilor Încruntați și complicați. De ce oare Basie era furios pe el? Jim străbătu coridorul Îngust dintre cearșafurile suspendate. Putea auzi o englezoaică din Baraca 5 plîngîndu-se de soțul ei, și două fete belgiene, care trăiau Împreună cu tatăl lor văduv În Blocul G, chicotind În legătură cu un obiect ce le era arătat. Cămăruța lui Basie se afla În colțul de nord-vest al camerei, cu două ferestre care Îi dădeau o vedere clară a Întregului lagăr. Ca de obicei, ședea pe priciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]