2,974 matches
-
gîndirii și realitate. Ambii poli cultural civilizaționali cunosc și manifestarea unui nou dualism, respectiv dominația succesivă a principiului masculin și a celui feminin (noi suntem androgini). După o lungă perioadă de lupte patriarhale, la putere pare că emerge principiul feminin, vălul lui Isis este din nou aruncat asupra lumii. De pildă, în Rusia speranța medie de viață la bărbați este de 55 de ani. Și așa se poate explica colapsul sistemului. Dacă a fost posibil colapsul URSS, de ce n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
stacojiu care dădea să apună, grăbindu-se să coboare peste zidurile fortificației. Nori purpurii și vineții își făceau hatârul, mușcând din seninul de altădată al Antichității. În cealaltă parte a bolții, dădea să răsară palid luna. Urca, dosită după un văl auriu care plutea pe deasupra orașului, pentru a se împlânta într-unul dintre vârfurile castelului. Din ceruri, lumina aștrilor scobora pentru a mângâia blând cetatea. Europa rămase singură, ostatică între cer și pământ. Scufundată în ore devenite ani și transformate în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
oferi o perspectivă sinoptică, multidimensională, asupra realității economice și a necesarei lor corelări cu "totul unitar". Căci, așa cum spunea Noah Sealth, " Totul se găsește în interconexiune, precum sîngele care unește membrii unei familii. Nu omul este cel care a țesut vălul vieții prin propriul său efort, ci el este doar un simplu fir al acestui văl, o iță. Ceea ce fa-ce omul cu țesătura aceasta a vieții reprezintă un mod de comportare față de el însuși" (preluat din Dokusho Villalba, Zen, Calea către
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
unitar". Căci, așa cum spunea Noah Sealth, " Totul se găsește în interconexiune, precum sîngele care unește membrii unei familii. Nu omul este cel care a țesut vălul vieții prin propriul său efort, ci el este doar un simplu fir al acestui văl, o iță. Ceea ce fa-ce omul cu țesătura aceasta a vieții reprezintă un mod de comportare față de el însuși" (preluat din Dokusho Villalba, Zen, Calea către A Fi în era globalizării, Editura Elena Francisc Publishing, București, 2009, p. 141). 2.9
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
politica lor este una a ficțiunii. Iată ce spunea într-o discuție televizată un important pastor evanghelic, Jerry Fallwel, referindu-se la atacurile de la 11 Septembrie: "Ceea ce am văzut este nimic da-că de fapt Dumnezeu va continua să ridice vălul și să permită dușmanilor Americii să ne dea ceea ce probabil merităm"... În aceste condiții, realitatea se revoltă, iar această femeie frumoasă și curajoasă, Benazir Butho, pe care am îndrăgit-o mulți dintre noi încă de la moartea tatălui ei, fostul premier
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
numeroase amăgiri în masă. Asistăm la accelerări ale sincronicităților, ale in-tuițiilor și manifestărilor parapsihice și psiho-fizice. Progresul tehnologic permite imaginației să-și realizeze proiecțiile cu mare acuratețe și vi-teză, atrăgînd psihicul și fizicul nostru într-o relație din ce în ce mai strînsă. Vălul lui Isis, vălul dintre materie și conștiință, dintre cer și pămînt, devine tot mai subțire și permeabil. Potrivit lui Edward Edinger, discipol al lui Jung, în prezent experimentăm "arhetipul Apocalipsei", care este tot o dezvăluire, o Revelație. Cerul și pămîntul se
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
masă. Asistăm la accelerări ale sincronicităților, ale in-tuițiilor și manifestărilor parapsihice și psiho-fizice. Progresul tehnologic permite imaginației să-și realizeze proiecțiile cu mare acuratețe și vi-teză, atrăgînd psihicul și fizicul nostru într-o relație din ce în ce mai strînsă. Vălul lui Isis, vălul dintre materie și conștiință, dintre cer și pămînt, devine tot mai subțire și permeabil. Potrivit lui Edward Edinger, discipol al lui Jung, în prezent experimentăm "arhetipul Apocalipsei", care este tot o dezvăluire, o Revelație. Cerul și pămîntul se întîlnesc în noi
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
urbea Piatra, cînd i s-a scris actul de moarte, a declarat-o de 75 de ani185. Din cauză că toate ale lumii sunt trecătoare, apar în această vreme și cîteva semne că cele mai scumpe amintiri ale poetului slăbiseră din intensitate. Vălul tot mai dens al uitării se întinsese, pe nesimțite, peste amintirea Casandrei și peste toată durerea pricinuită cîndva de moartea ei. O însemnare intimă, făcută de poet în acea vreme, arată că "Ziua de 4/16 fevr. 1876 a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Eminescu". "Botoșanii scrie în petiție -... are azi dreptul și datoria nemărginită de a păși în fața sa și cu lacrimile în ochi a-i zice: Copil al nostru! product din sîngele acestor locuri! Nu voim ca viitorul să arunce asupră-ne vălul rușinei și un oprobiu fără margeni. Ești fala noastră și nu te-om părăsi." Ajutoarele solicitate prin petiție se cereau aprobate fără întîrziere, după aprecierea și a medicilor amintiți mai sus, așa că "un ajutor tîrziu va fi numai un pretext
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sisteme ale sensului. Pe măsură ce puterea tehnicii și a pieței crește, domeniul etic este reactivat și i se redă demnitatea, după cum o arată dezbaterile asupra biotehnologiilor, avortului și eutanasiei, asupra căsătoriilor gay și a adoptării unor copii de către homosexuali, asupra portului vălului islamic și a hărțuirii morale. Nu asistăm la o dispariție catastrofică a valorilor, ci la avântul moralelor în conflict, la înmulțirea sistemelor de valori, la diversitatea concepțiilor asupra binelui, care trebuie interpretate ca o aprofundare a autonomiei sferei morale, ca
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
O astfel de dezumanizare intenționată face din spațiul politic un spațiu masculin, transformat într-o amenințare pentru femei. În Afganistan, talibanii au emis legi prin care li se interzice femeilor să iasă în public altfel decât acoperite complet de un văl și însoțite de un bărbat și, de asemenea, le-au interzis fetelor și femeilor să frecventeze școlile și să practice o meserie. Această izolare forțată se făcea prin administrarea publică de pedepse pline de cruzime, inclusiv execuții, celor care refuzau
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
lui nocturne. Statuia nu va fi însă sculptată, iar Alcesta, readusă de Heracles din lumea morților, va reveni la viață nu datorită unei statui care se însuflețește. Ea își va face apariția sub înfățișarea unei femei cu chipul acoperit de văluri, pe care Heracles i-o va prezenta lui Admet ca pe o străină. Admet încearcă mai întâi să nu-și facă speranțe deșarte (deși nu îi vede fața, străina seamănă mult la trup cu Alcesta). Ca și statuia plănuită, femeia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care Heracles i-o va prezenta lui Admet ca pe o străină. Admet încearcă mai întâi să nu-și facă speranțe deșarte (deși nu îi vede fața, străina seamănă mult la trup cu Alcesta). Ca și statuia plănuită, femeia cu văluri îi amintește de soția lui, dar „Morții nu se pot întoarce la lumină”, își va spune Admet, un Admet care vrea să se convingă pe sine că nu are dinaintea ochilor fantoma Alcestei. Scena se va desfășura totuși ca și cum, într-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pot întoarce la lumină”, își va spune Admet, un Admet care vrea să se convingă pe sine că nu are dinaintea ochilor fantoma Alcestei. Scena se va desfășura totuși ca și cum, într-un anume fel, fantoma defunctei s-ar ascunde sub vălurile străinei. Nu-i spune oare Heracles lui Admet: „Fă-ți curaj, întinde mâna și atinge-o” (adică îndrăznește să atingi această alteritate misterioasă ce seamănă atât de mult cu soția ta cea moartă)? Aidoma unui nou Perseu, Admet va întinde
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
alteritate misterioasă ce seamănă atât de mult cu soția ta cea moartă)? Aidoma unui nou Perseu, Admet va întinde mâna, întorcând totodată capul, căci Heracles se grăbise să adauge: „ca și cum i-ai reteza capul Gorgonei”. Abia atunci Heracles va ridica vălul și îi va cere lui Admet să o privească în ochi pe femeia care nu e alta decât Alcesta. Uluirea și nesiguranța lui Admet în fața indeterminabilei imagini care i se arată se traduc printr-o întrebare mută: e adevărată sau
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
despre neprevăzut. Dar nu s-ar putea desprinde oare de aici și alte învățăminte? Această nouă Alcesta, care a cunoscut experiența tenebrelor, va fi pentru totdeauna „diferită” de cea care fusese odinioară. Căci această nouă Alcesta, cu chipul ascuns sub văluri, va păstra pururi în ea ceva dintr-o fantomă, ceva din tăcerea pietrei, tăcere legată de întâlnirea cu Gorgo. Admet, care nu este nici pe departe un erou tragic, nu va avea decât o mică bănuială, repede uitată, o rapidă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dezvelirii statuii, în fața acestei „imagini inerte” care întrece, ca realism, orice închipuire, Paulina își previne asistența: ...fiți gata S-o vedeți, atât de-asemeni vieții Ca somnu-asemeni morții 1. Paulina regizează realmente această adevărată/falsă întoarcere a fantomei, de la ridicarea vălului ce acoperă statuia și până la „însuflețirea” treptată a Hermionei. Deznodământul Poveștii de iarnă se va baza, în întregime, pe îmbinarea temei „minunii” cu tema înfruntării fantomelor: frumusețea „fără pereche” a statuii ca imagine moartă („her dead likeness”), comparabilă cu frumusețea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
existenței noastre în spațiul îngust ce desparte viața de moarte. Oare nu ne avertizează Cerimon că un nimic ar putea-o azvârli din nou în brațele morții? De altfel, la sfârșitul actului, Thaisa se va refugia în templul Dianei-Artemis, luând vălul vestalei și marcând astfel ea însăși apartenența dorită la un tărâm al marginilor, al alterității sălbatice, acea alteritate aflată și ea la jumătatea drumului dintre viață și moarte. Așadar, atât în Pericle, cât și în Poveste de iarnă, magicianul își
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
la ființele apărate de „dușmanul nevăzut” doar de niște biete ferestre. În partea mai întunecoasă a grădinii, unde cei ai casei nu calcă niciodată și unde umbra marilor copaci îi ascunde privirilor, Bătrânul și Străinul contemplă viața celor dinăuntru prin „vălul opac al tenebrelor”; altfel spus, de pe un teritoriu marcat de experiența morții. La sfârșitul piesei, când Marie sosește aducând îngrozitoarea veste, ea declară, uluită să constate cât de liniștiți au rămas cu toții: „Parcă i-aș vedea în vis”. Căci în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
întâlnire cu fantomele. Didascaliile lui Strindberg introduc limpede referirea la fantomal în zugrăvirea personajelor: „Au obrajii galbeni ca ceara și de o paloare cadaverică; întreaga lor înfățișare, ca și gesturile lor au ceva spectral”. Sunt îmbrăcate în alb și poartă văluri de diverse culori. Dialogul cu stareța mănăstirii (care se îngrijea și de azil) se învârte în jurul statutului realității respectivelor personaje. „Chiar există cu adevărat?”, o întreabă Necunoscutul. „Dacă prin adevărat înțelegi efectiv, adică în realitate, află că sunt cum nu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ziduri, teatrul sfârșește prin a cădea el însuși în această capcană. Corpurile, densitatea materialelor împiedică, prin realismul lor prea evident, reprezentarea plauzibilă a fantomei, iar omul îmbrăcat în zale din cap până-n picioare sau cel cu fața ascunsă sub un văl sunt doar niște imagini decepționante ale spectrului. Ne aflăm aici în fața problemei centrale ridicate de Craig: imensa dificultate a trecerii de la închipuire la real. Să recunoaștem totuși că teatrul se hrănește tocmai din această tensiune dintre nemărginirea imaginarului și forța
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a manifestat în toate domeniile, starea lacunară a suporturilor, incertitudinile privitoare la amestecul său într-o lovitură de stat în favoarea oligarhiei, aparenta contradicție cu tezele din fragmentele politice asupra concordiei, totul contribuie mai curând la adâncirea misterului decât la ridicarea vălului... Să reținem, pentru ceea ce ne interesează, un Antiphon net opus lui Socrate și luând o atitudine exact contrară celei a faunului, contestat chiar pe locurile unde își desfășura activitatea. Aceasta pentru a-i corupe pe câțiva discipoli ai magistrului, spun
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
incapacitate de a trăi într-un trup fericit în resentiment generalizat machiat cu pretextele universalului. 3 Ura față de luciditate. Lucrețiu plătește pentru extrema lui luciditate cu un delir pe seama numelui său. Ceva obișnuit... Nu-s deloc îndrăgiți cei care sfâșie vălul, risipind iluziile pe care cea mai mare parte a oamenilor își construiesc măruntele lor existențe. Lucrețiu asasinează ficțiunile, condamnă la moarte, calm, prin rațiune raționantă și rezonabilă, construcțiile strâmbe: cerul locuit, zeii răzbunători, religiile castratoare, speranțele legate de viața de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
bombardate Împrejurimile; exploziile luminaseră de nenumărate ori acoperișurile sparte ale clădirilor din apropiere, dar apoi urmaseră trei ore de liniște. Cei doi fotografi se ridicaseră În capul oaselor În zori, la prima lumină care lăsase să cadă peste toate un văl cenușiu, și atunci Olvido privise În jur, la fațadele caselor pustii, la cioburile de cărămizi și sticlă răspândite În țărână, și vorbise, fără să i se adreseze lui Faulques, ca și cum ar fi recitat cu glas tare gândurile În care fusese
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
salvate. Această supraveghere cu rezultate nule atestă voința proprie unei clase și reprezentanților ei de a salva întotdeauna aparențele, fără a ignora totuși ceea ce se petrece pe ascuns. În teatrul de bulevard, supravegherea nu are consecințe pe termen lung, căci vălul, ridicat pentru o clipă și pe neașteptate, cade din nou peste o lume care, din nepăsare sau din teama de a tulbura o liniște de suprafață, preferă să oculteze informațiile primite și să evite consecințele ce ar putea decurge din
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]