3,613 matches
-
flăcări și bolovani fierbinți. - Văleleu! Aoleu! începu să se văicărească Norocel, tupilându-se, mai ales că, în unele părți, pana luase foc. Mărțișor zise repede: “Pană, penișoară, în slava cerului zboară!” Și pana se înălță ca o săgeată în hăurile văzduhului. - Ura, ura, am învins! Urlau căpcăunii paznici. Și erau acești căpcăuni niște arătări fălcoase, cu un singur ochi în frunte, mare, bulbucat, cu labe și picioare păroase, îmbrăcați în cămeșoaie cenușii-murdare. Pasă-mi-te, ei se hrăneau cu cărbuni încinși
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
să se dezmeticească Norocel, Mărțișor își aranjă cămașa înflorată, își pieptănă pletele, își lustrui cizmele, îl luă de mână pe băiat și porniră împreună spre palatul fermecat. Ajunseră în fața palatului, unde, pe treptele de marmură azurie, se revărsau continuu din văzduh uriașe coșuri cu flori în mii de nuanțe. Păsări, fluturi și albine zburau în stoluri agitate. Cântecele se întețiră, băieței și fetițe făceau tumbe și alergau printre pomii înfloriți, care începură să spulbere în jur petale, astfel că, în jur
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
făceau tumbe și alergau printre pomii înfloriți, care începură să spulbere în jur petale, astfel că, în jur, se așternu un covor uriaș de petale multicolore. Deodată, apărură din palat berze, rândunele, cocori și mii de alte păsări care umplură văzduhul cu țipetele lor. Apoi, apăru o trăsură de argint trasă de 12 porumbei albi, iar în trăsură un înger de fecioară îmbrăcată în rochie lungă, albastră, străvezie, având părul de aur-mătăsos, revărsat în plete lungi fluturând departe în urma trăsurii. Pe
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
ne despărțeam... Ardeam în flăcări---ce minune ! ...cum stam la geam de te-așteptam ... Odat' , demult, eu, la fereastră, ascunsă după finul voal, catandu-te în zarea-albastră, te așteptam de mers la bal... Dar n-ai venit și-ndepartare doar păsări, în văzduh zburau... Te căutau prin vânt, prin soare și țipat trist îmi trimeteau. Astfel, te-ai dus. Pustiu rămase. O lume-ntreag-a dispărut, lăsând tăcerile tăioase, să strice tot ce s-a-nceput. ...din Eminescu-ți recitam, ultima strofă ,,Floare albastră"... ...doar
DOAR AMINTIRI ... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377820_a_379149]
-
școala, biserica. În acest context se încadrează spectacolul aniversar închinat interpretului în al cărui repertoriu de cântece strălucesc reperele culturale tradiționale ale românilor în chipul unui zăcământ aurifer inepuizabil, Benone Sinulescu! Întins până la granița cu efluviul unor coloane de gheizere, văzduhul Lugojului a clocotit sub cântece și voie bună la acest spectacol care a pledat pentru apărarea cântecului și sărbătorii municipiului în uniformitate cu o ferventă convertire a tuturor la trăirea absolută a binelui în comun. Toți politicienii României n-ar
UN GLAS MAGNIFIC URSIT UNUI VODĂ AL CÂNTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377822_a_379151]
-
peste bietul pământ, Se presimte răsuflarea sumbră A aerului aruncat pe vânt. Mirat mai rotește pământul Un ornic cu acele-n soare, Iar vremea alunecă-n cântul Foilor de porumb șușotitoare. Razele soarelui se chircesc Printre genele-i blând alungite... Văzduhul, într-un fel copilăresc, Se-agață de clipe smucite. Prin guri nevăzute curge mușcătura, Câmpul se lasă locuit de-un gol, Căci iarna-și arată făptura Printre gratii, de abur, domol. Ceasul înlăcrimat aleargă Arătând cu brațu-i ceva de văzut
PRELUDIU de LIA RUSE în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377867_a_379196]
-
cu îngerii împreună Să potolească marea în furtună, S-aline vântul urii fără somn, Acelui Unic Dumnezeu și Domn Al tuturor plecaților de-afară Și-al celor care viețuiesc în țară; Nu-mi știe nimeni dorul de sub pleoape Și cât văzduh în ochii mei încape! Nu-mi știe nimeni din cuvânt înaltul, „Și voi să vă iubiți unul pe altul” Cum ne-a iubit Cel Înviat din moarte, Iubirea ne adună, nu desparte! Dacă vreți binele acestei țări Frați români, din
NU ȘTIE NIMENI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377898_a_379227]
-
previne că avem de-a face cu durerea genuină a celui rămas stingher, nepereche și pare că și-a pierdut partea de dinafară a ființei, “În ziua sumbră și vulgară”, punând pe seama visului o previziune a morții: “Murisem. Și-n văzduhul pur / Al celor care nu există, / Pluteam: un fluture de-azur, / Fără esență și contur. / Nici pomeneală să fiu tristă, / Să simt regret, teroare, vină, / Disarmonie, armonii... / Nimic din toate-acestea. Ci / O fericire genuină”. Însă toate aceste previziuni sumbre nu
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
poeți și aproximativ 50 de poezii. În următoarele luni vom prezenta câteva serii de poezii din acest volum, în ediție bilingva așa cum vor apărea în noul volum al ediției a II-a. (Rexlibris Media Group) ------------------------------------ (1) VASILE ALECSANDRI IARNĂ Din văzduh cumplită iarnă cerne norii de zăpadă Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă Fulgii zbor, plutesc în aer că un roi de fluturi albi Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
zare Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dizmiardă oceanul de ninsoare Iat-o sanie ușoară care trece printre vai... În văzduh voios răsună clinchete de zurgalăi. WINTER (translation Daniel Ioniță) From the sky the dreadful winter sifts and empties clouds of snow Of those cold and wand'ring snow drifts having gathered long ago Snowflakes fly, they float and quiver like
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
lui Valdescu lovi cu piciorul în poartă cu o forță diavolească încât aceasta sări din balamale. Pătrunse în ogradă chiuind și țopăind ca o dementă, deși nu cânta nimeni. Dar lăutarii nu întârziară și o muzică stranie o acompanie din văzduh. În pat Elena se întoarse cu fața la fereastră și zări prin perdea o lumină care se mișca în continuu prin curte. Instantaneu câinii schelălăiră, iar animalele mugiră a groază. - Pătrule! Pătrule, trezește-te! - zise în șoaptă. - Dormi, că acum se face
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
vieții Aici de pe pământ!” TOAMNA CA ÎNTÂLNIRE Toamna poate fi o întâlnire Dintre trecere și veșnicie. Dintre-o tristețe și o bucurie, Dintre două inimi îmbrățișate, Ce poartă biruința prin iubire. Toamna poate fi o întânire Dintre culorile eterne din văzduh Pictând sublim în suflet fericirea Unei trăiri sacre în Adevăr și Duh. Toamna poate fi o întânire Cu Marele Artist și galeria Lui Ce-și pune iar autograful, Să-ncânte omul cu grație și har, Făcând din toamna aceasta, O
POEZIILE TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376371_a_377700]
-
apuci ziua de mâine, Hai, scoate din chimir piștarii, M-așteapt' afară cămătarii...” Și bietul om cu fața suptă Ca un erou căzu în luptă Sub ochii mei- ce trist acord În ultimul atac de cord! Și-acum își ceartă din văzduh Copilul văduvit de duh; Cuvintele de-atunci sărate, „Să aibă fiul meu de toate!” Le-aud și astăzi când vă scriu, Dar prea târziu, vai, prea târziu... Referință Bibliografică: Copilul din puf... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
COPILUL DIN PUF... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376379_a_377708]
-
cu fiecare zi tot de mai departe, chihlimbarul fluid al soarele alb și lucitor ca o oglindă umbrită. Sub valuri de umbre erau înfrigurate frunzele, sub cerul deschis, un fir de vânt împingea poarta toamnei, forțînd să intre din cărările văzduhului, spre București. Se-oprea încet din topit aurul verii și se înroșea la sânul toamnei pădurea, căldura se risipea și începea a se răcori țara, ca un cuptor din care se scosese pâinea crescută peste tăvi și rumenită, rămânând cu
ANETA STAN, 50 DE ANI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376395_a_377724]
-
Sărbătorea artista Aneta Stan întoarcerea filelor unui calendar semicentenar în care presase florile spirituale ale muzicii și adunase tot ce izbutise lira glasului ei, tot ce-a cântat ea și a auzit întreaga țară a neamului ei, de la vatră, la văzduh și până la melozii cerești, sacri și diafani, cărora artista li s-a alăturat cu vocea și slova, formând un cor închinat în cântec de frumusețe, iubire, fericire, aspirației și bucuriei făgăduite de sus contra patimii de jos. Cincizeci de ani
ANETA STAN, 50 DE ANI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376395_a_377724]
-
Cum rătăcesc și pierd cărarea spre acum Lăsând voit să iasă miros de frunză udă Spre-a însemna cu iz de frunză ruginie dâra de drum. Sufletu-mi sfâșiat să stea ascuns sub frunze Cu clocotul durerii plutească-le-n văzduh, Iar liniștea din beznă le poarte și le-așeze Pe viața-mi și pe trupu-mi rănit, lipsit de duh. Din țărână și din frunze toamna-mi ridice casă, Cu crengi țesute-n corzi mi-o împrejmui ținutul, Din ceață neagră
SUFLET ÎN AGONIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376461_a_377790]
-
apleci urechea și țărmurile-ți vor spune despre orizonturi de vitejie, ca o fantomă cu toate pânzele sus. Pe-o mare nefiresc de albastră cu valuri te cheamă, îți cântă, șoptesc povești fermecătoare, incantații magice neînțelese. Departe, gene purpurii de văzduh, trombe de flăcări spre orizontul altor lumi, talgere cu nard, tămâie și mir, fumegau înmiresmat sub torțe de smoală. Chiparoși vechi și neclintiți umflau umbre măiastre, pe-un cer de ametiste cu țipete răgușite de păsări necunoscute. Vânturi cu mângâiere
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
Doar să-ți apleci urecheași țărmurile-ți vor spunedespre orizonturi de vitejie,ca o fantomă cu toate pânzele sus.Pe-o mare nefiresc de albastrăcu valuri te cheamă, îți cântă,șoptesc povești fermecătoare,incantații magice neînțelese.Departe,gene purpurii de văzduh,trombe de flăcărispre orizontul altor lumi,talgere cu nard, tămâie și mir,fumegau înmiresmatsub torțe de smoală.Chiparoși vechi și neclintiți umflau umbre măiastre,pe-un cer de ametistecu țipete răgușitede păsări necunoscute.Vânturi cu mângâiere de giulgiu-nspumatînvăluie o lume
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
lege Se-așează rubin pe coroana unui rege; Iese icoana din cerul unei rostiri- Fraza încheie clipa din sfințiri. Poetul-verbul unei abateri de la firesc Poartă sub aripi visul îngeresc, El este și ploaie, secetă și duh, Pasăre măiastră rătăcind prin văzduh. Adevărul din acrostih Această pagină de timp o scriu cu maci Elimin minciuna cu un verb curajos, Lumea se ascunde în păduri fără copaci, E vremea să iau poteca în spate și să pornesc pe jos S-au să mă
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
și-ncet vei recunoaște totul de când ai plecat de Acasă. Bucură-te de această călătorie prin timp! Ciudată senzație de liniște, un sentiment de pace interioară și încetinire a curgerii timpului! Ce ciudat, își aminti numele fetei, Shanti Ramya! Din văzduh se apropie, plutind inefabil, o pajură de o rară frumusețe. Pasărea Phoenix, cu aripi învăluite într-un cerc de azur, cu pene strălucitoare ca flacăra, cu pete de purpură și aur, iar în ochi o tainică lumină îi scânteia. Privindu
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
una după alta, norii se întorc după ploaie.] Ieșiră din templu scăldați de lumina blândă a apusului de soare. Totul căpătă un farmec aparte atunci când se lăsă seara. Porniră spre aleea de unde veniră, ca Pasărea de Foc să reapară din văzduh, ducându-i la capătul Porții Stelare. Cu lacrimi în ochi, Shanti Ramya îl îmbrățișă strâns, îi mângâie chipul și-l sărută, redându-i gustul tuturor primăverilor, acel dor nedeslușit după care tânjea. - Ne vom reîntâlni, nu plânge, nu te-ntrista
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
prin care trecuse, privi apoi absent arătarea albă din praful drumului și pleca posac și încruntat spre ușa casei, inca rămasă deschisă. Încet, cu grijă, îngerul se ridică și își scutură praful de pe aripi. Încet și trist, se ridică în văzduh și începu, ca în toate clipele de până atunci, de la nașterea acestui om, să se gândească la el, numai la el, să încerce să-l apere, să-l prevină, să-l ocrotească. În tăcere și fără să ceară ceva în
ÎNGERUL de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376565_a_377894]
-
ar fi interesat prea mult năroada aia de femeie. Ba chiar îl ... XXII. REVANȘĂ PIERDUTĂ, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017. Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către ... Citește mai mult Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
și îi dezlegase semnificația cu ajutorul dicționarului, iar acum își făcea și el un bilanț al năzbâtiilor ... XXXI. SUB SEMNUL LUPULUI, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2178 din 17 decembrie 2016. Seara cobora peste sat cu piruete amețitoare, biciuind văzduhul plin de fluturi albi și jucăuși cu cravașa de argint a vântului, ce își șuiera poveștile printre pletele pădurii. Iarna încă mai respecta tradițiile în acele vremuri aspre, dar deosebit de frumoase prin simplitatea lor. Prin anii '60, societatea plină de
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]