2,042 matches
-
1 iunie 1931, p. 162-163. Atragem atenția cititorului că este o piesă foarte rezistentă dar nu la „dosarul morții lui Eminescu”, ci la acela al cauzelor organice mai adânci ale bolii sale. Vom regăsi, în spatele acestor notații, imaginea unui Eminescu vagabond, artist famelic mâncând din gunoaie, cu incontinență urinară și de altă natură, cules de pe străzi de către „prieteni” și adus la „Institutul Caritatea” unde i s-a dat de mâncare, i s-a dat chiar vin după poftă și i s-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
78). Despre baia comunală deținem câteva informații suplimentare. Al. Catanchin, medic primar al județului Fălciu, care a luat în primire Serviciul Sanitar la 1 august 1939, reliefează lipsa apei potabile, băii comunale, serviciului de curățat closetele și a triajului pentru vagabonzi din orașul Huși, depistând în județul Fălciu șase localuri noi de băi și șase instalații de cazane și dușuri trimise de Ministerul Sănătății, dintre care sunt montate cinci instalații din fondul sanitar local în localitățile Bohotin, Scoposeni, Pâhnești, Călmățui și
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93470]
-
și Penel (N. A. Bogdan). Sunt prezenți cu versuri G. Topîrceanu (Sonet teatral, Vecina, În drum, Singuri), Demostene Botez (Sonet, Sonet pluvios, Pe lac), B. Nemțeanu, Enric Furtună, Mihail Sevastos ș.a., iar printre autorii de proză se află și G. Topîrceanu (Vagabondul ș.a.). Mihail Sadoveanu e inclus în sumar cu un scurt text dramatic parodic, Un mic incident. Câteva însemnări despre lumea teatrului dă Anicuța Cârje. Traducerile sunt semnate de A. Steuerman-Rodion (fragmente din Torquemada de Victor Hugo și din Romeo și
TEATRUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290111_a_291440]
-
de cămătărit. Codrescu exemplifica cu unele orașe din Moldova în care odată cu creșterea populației evreiești (la Iași aproape o jumătate dintre locuitori erau evrei) scăzuse drastic numărul întreprinzătorilor ro mâni. Singura soluție ar fi fost, după opinia sa, alungarea evreilor „vagabonzi“ peste hotare. Interpelarea acestuia a fost susținută și de Cezar Bolliac care, exagerând la rându-i, s-a referit la situația din București unde „artera principală a Capitalei, Ulița Franceză, Podul Mogoșoaiei, ulița Lipscanilor, toate colțurile, toate pozițiile frumoase sunt
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
patru copii între 10 și 2 ani, fără ca ulterior să mai încerce să ia legătura cu ei. Eșuase, îngroșînd rîndurile nenorociților veniți acolo din toată lumea, dar supraviețuise pînă la începutul anilor ’50. După unii ar fi devenit un fel de vagabond, după alții s-ar fi căsătorit și ar fi avut copii.) Comandantul a închis dosarul și mi-a spus că pot să plec. M-o fi crezut? Nu m-o fi crezut? în lunile următoare „cazul” a părut închis, nimeni
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
această privință, dezacordul nostru e net. *E aproape plină strada cu ei. Au ieșit „pe centru”. Poartă geci îmblănite, cumpărate de la polonezii aflați în trecere pe la noi. Merg, firește, cu mîinile vîrîte adînc în buzunare. Cei mai mulți sînt, nu încape îndoială, vagabonzi, bișnițari. Acești barbari iviți din socialismul nostru, inși crescuți în afara ideii de muncă („astă pleavă, ăst gunoi...”), vor fi, probabil, învingătorii lumii de mîine. Lucrul cel mai surprinzător aflat de la Matei Alexescu (cu care am stat de vorbă pentru a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s-a făcut chiar nimic. Pentru noi nu există decât ignoranță. De fapt, greșesc, semiignoranță, deoarece miliția populară, prietena devotată a oamenilor muncii, nu-i ignoră niciodată pe țigani. Au statistici speciale cu țiganii hoți, cu țiganii criminali, cu țiganii vagabonzi etc. Mă întreb însă dacă au și statistici cu membrii de partid care au făcut și fac abuz de putere, care au delapidat, care și-au abandonat familiile, care au comis tâlhării fără a fi pedepsiți, într-un cuvânt, care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
afla și despre situația noastră și ne vor ajuta să obținem viza de intrare în țara liberă și mult dorită. Noi suntem oameni cinstiți, care am muncit din greu aici și vom munci din răsputeri și acolo, nu suntem niște vagabonzi, cum se crede aici, în România, despre noi. Vă mulțumesc din suflet Un grup de intelectuali români, [iarnă] 1985, difuzată la 29 decembrie 1985 Imaginați-vă o țară în care orașele sunt distruse în mod sistematic, oraș după oraș, stradă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
foști ilegaliști comuniști și foști deținuți politici anticomuniști, bătrâni poeți proletcultiști și tineri scriitori „onirici”, respectabile cucoane de lume veche, lângă abia mascate cocote ale boemei culturale socialiste. Ziariști, actori, activiști de partid, muzicieni, bizari intruși cu identitate bizară, astrali vagabonzi ai subteranei artistice alcătuiau o adunătură „omagială”, pe măsura disponibilităților celui omagiat. Asta-i ciudat ar fi putut fi și titlul spectacolului din afara spectacolului, ca și salutul-parolă al participanților. Evenimentul marca Însă și ieșirea În lume a novicilor debutați la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
confuzie. Evadatul temporar din colonia penitenciară a României socialiste negocia, cu o crispată modestie, frustrarea și exaltarea, care Îl solicitau În aceeași măsură. Întârziat În toate, fracturat În toate, era bucuros totuși că se afla, fie și ca un biet vagabond sărac, fie și doar pentru o după-masă de prim contact și o altă dimineață a despărțirii, Într-un loc faimos până la a părea fictiv. Nimbul Întâmplării se revendica de la un personaj literar confratern, ieșit demult din ficțiune pentru a se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Liquidation (Lichidarea, Suhrkamp Verlag, Frankfurt am Main, 2003), Keseru, redactorul de editură, fascinat de biografia și opera lui B., privește, de la fereastra locuinței sale, În Budapesta anului 1999, spre acei Obdachlosen (homeless li se spune În engleză, „fără adăpost” sau „vagabonzi”, le-am spune În românește) pe care Îi contemplase adesea În ultima vreme. „Relația forțată care se dezvoltase recent, s-ar putea spune fără știrea și consimțirea sa, cu cei fără adăpost avea cea neliniștitor. El suferea, În fond, ca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și populațiile așezate acolo aveau să o declare explicit cei doi prim-miniștri de după ianuarie 1938. Octavian Goga, poetul național militant pentru Unirea de la 1918, se declara, odată ajuns șeful guvernului carlist, pentru expulzarea în Madagascar a 500.000 de „vagabonzi”, denumire pentru populația evreiască „imigrată la noi după 1914”. Iar patriarhul prim-ministru, care i-a succedat, aprecia legea revizuirii cetățeniei ca favorizând dezvoltarea „elementului românesc” în economie și societate: Reexaminarea încetățenirilor de după război și anularea tuturor celor făcute în
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
un prozator prolific. Nuvelist spornic, a început cu volumul Puterea farmecelor și alte nuvele (1913). Cântăreața (1916) este o carte care a obținut un premiu academic. Școala profesională „Arhiereul Gherasim” (1916), Dragoste neîmpărtășită (1919), Strigoiul (1920), Pentru părerea lumii (1921), Vagabondul (1922), Norocul cucoanei Frosa (1926) cuprind numeroase alte nuvele. Autorul lor este un povestitor înzestrat cu spirit de observație și cu abilitatea construcției epice. În genere condensate, nuvelele decupează, în buna tradiție naturalistă, „felii de viață” din lumea celor defavorizați
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
Motanul ucigaș, București, 1918; Dragoste neîmpărtășită, București, 1919; Păcatul rabinului, București, 1920; Orașul bucuriei, București, 1920; Strigoiul, București, 1920; Domnul colonel, București, 1920; Matei Dumbărău, București, 1921; Paradisul rușinos, București, 1921; Domnul deputat, București, 1921; Pentru părerea lumii, București, 1921; Vagabondul, București, 1922; Unchiul Năstase și nepotul său Petre Nicodim, București, 1923; Nuvele alese, Arad, 1925; Fecioarele, București, 1925; Norocul cucoanei Frosa, București, 1926; Vieți zdrobite, București, 1926; Monahul Damian, București, 1928, ed. îngr. și pref. Corneliu Popescu, București, 1991; Cocorii
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
bucurie. Primează ideea că definiția omului adevărat nu este dată de originea etnică, ci de calități valabile oriunde și oricând. Capacitatea de observare și înțelegere a existenței infantile stă la baza literaturii pentru copii a lui D.: „romanul pentru tineret” Vagabonzii (1935), Memoriile greierului (1937), broșurile Primăvară nouă (1948), Bună dimineața (1953), Familia de porțelan (1954). O preocupare constantă încă de la debut a fost traducerea de scrieri în versuri și proză din Heine, publicate, în principal, într-un cuprinzător volum, după
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
din vremuri de prigoană. SCRIERI: Cântece pentru Lelioara, București, 1923; În preajma serii..., București, 1924; De vorbă cu bălanul meu, București, 1925; Profeți și paiațe, București,1930; Ora sexuală, București, 1932; Bărbați fără femei, București, 1932; Femei și doctori, București, 1933; Vagabonzii, București, 1935; Memoriile greierului, București, 1937; Otrava, București, 1947; Primăvară nouă, București, 1948; Steagurile inimii, București, 1949; Bună dimineața, București, 1953; Familia de porțelan, București, 1954; The Quality of Witness, Philadelphia, 1982; ed. (Jurnal din vremuri de prigoană), București, 1996
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
mecanice și autenticitate unei literaturi prizoniere convenției. În romanele lui Jean Echenoz - dintre care Le Méridien de Greenwich, 1979, L’Equipée malaise, 1986, Nous trois, 1992 și Les Grandes blondes, 1995 rămîn probabil cele mai bune - protagoniștii sînt exilați sociali, vagabonzi sau foști dereglați psihic. Pentru ei nu există acasă. Cu toate acestea, ele nu Încetează să fie obligate la a locui, fie În apartamente de hotel, birouri, fie În mijloace de transport, fie În subteran sau În aeronave (ultimele două
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fără strălucire și incorectitudinile prozodice scad mult din valoarea liricii ei. Altfel, C.-P. versifică relativ ușor și într-o limbă lipsită de stridențe neologice. A scris și scurte povestiri cu subiecte inspirate din lumea cartierelor mărginașe, cu personaje caracteristice (vagabonzi, meseriași mărunți, mici negustori). Sentimentalismul este însă covârșitor, ca și tendința moralizatoare. Comedia Un tutor (1881) este una dintre cele mai reușite lucrări ale sale. Comicul de situație se desfășoară în scene vioaie, în care apar caractere îngrijit lucrate și
CUGLER-PONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286561_a_287890]
-
deficit volitiv, fiind dominată de bizar ca atribut generic. Celei de-a doua îi aparțin personalitățile egocentrice cu trăsături paranoice, explozive, iritabile. În cea de-a treia grupă sunt incluse - după criterii morale - personalitățile caracterizate prin comportament criminal - mincinoși, escroci, vagabonzi și perverși sexual. Și datorită acestei viziuni, autorii implicați în studiul tulburărilor de personalitate s-au împărțit în două tabere: cei care încercau o cât mai netă delimitare a domeniului și cei cu o viziune mai extinsă, ce apelau și
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sunt descrise ca forme de degenerare împreună cu obsesiile, impulsurile patologice și perversiunile sexuale. În ediția din 1904 sunt identificate patru tipuri de persoane ce se corelează cu actualul concept de psihopatie: mincinosul patologic și escroc, criminalul impulsiv, criminalul profesional și vagabondul morbid. Ediția din 1915 împarte psihopatia în 2 clase. Prima e cea a ciudățeniilor personalității - cu dispoziție morbidă, impulsuri, obsesii și devianță sexuală. Celălalt grup se caracterizează prin tulburări comportamentale incluzând: excitabilul, instabilul, impulsivul, excentricul, mincinosul și escrocul, antisocialul și
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mamei sale, personaj-model. Hârtie igienică (1999) este un volum provocator, trimițând la universul ionescian și, în același timp, conturând o paradigmă proprie. Prin trivial poetul caută purificarea, prin „fișele” sale „clinice” înregistrează sordidul și abjecțiile lumii, rămânând însă un inocent. „Vagabondul” ucide obscenul făcând dintr-un banal centru de panificație un fel de axis mundi. El este pe rând „haiduc”, sinucigaș privind „frânghia de la cer”, cerșetor așteptând în gări trenuri care nu vin, patetic neobacovian în anii ’90, „babuin turmentat” în
IANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
și țicniți ilar-înduioșători și mai sunt condamnații la pedeapsa capitală, despre care autorul scrie rânduri dense. În aceeași linie, de comentariu tăios, pătrunzător, străin de contrafaceri, se înscriu însemnările din ultima recluziune (Malmaison, Jilava, Văcărești), cuprinse în Rogojina (1945). Un vagabond famelic și încrâncenat este Marin Dogaru, picarescul erou al romanului de substanță autobiografică De-a curmezișul (1935). Cu pumnii încleștați și fălcile strânse, înjurând cu năduf și înfuriindu-se întruna, ambițiosul acesta inadaptabil nu e un rebel fără cauză. Nemulțumirile
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
o universitate din Occident ne plimbam printr-o frumoasă piață a orașului Timișoara. Deodată un urlet de moarte ne cutremură și toată lumea căuta cu ochii sursa. Hingherii își făceau liniștiți treaba, prinzând cu mijloace de o extremă violență un câine vagabond. Colegei mele i s-a făcut rău, am ieșit în grabă din piață, nu înainte de a remarca în apropierea scenei de chinuire a câinelui un grup de tineri de la școala din apropiere care priveau cu ochii mari scena. Am scris
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pe „Jidovi" și pe „Armeni". Apoi nu toți străinii erau tratați în una și aceiaș categorie în vremuri, căci erau străini sudiți, adică de acei ce aveau hârtii în regulă de supușie către o altă țară, și străini fără căpătăi, vagabonzi, pe care îi trata cârmuirea ca venetici, sau liuzi scutelnici, fiind cei mai mulți aduși de boeri ca lucrători, să le populeze moșiile sau satele, pustiite prin diferite întâmplări și de epidemii. Totalitatea străinilor aflători în Iași în diferite epoce întrunește toate
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
poziție exterioară trebuie să fie înconjurată. Integrarea străinului este realizată prin caracterul sacru al ospitalității, chiar dacă acesta ar fi pirat. Prima privire este aparența. Străinătatea străinului se manifestă pe chipul, veșmintele și înfățișarea sa. Ulise se prezintă deseori ca un vagabond, cu hainele rupte, cu chipul obosit și murdar din cauza călătoriei. În Rugătoarele de Eschil, regele din Argos căruia Danaos ce vine din Egipt împreună cu fiicele sale îi cere protecție, strigă la el: "De unde vine trupa asta îmbrăcată altfel decât grecii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]