3,233 matches
-
cf. Jacques Derogy și Jean-Marie Pontant, "Terorism: Ciuma șiită", L'Express, 7-13 februarie 1986, pag. 50-51). În aprilie 1986, un iordanian avînd un pașaport sirian pe numele Nazar Hindawi îi dă însoțitoarei sale care așteaptă un copil de la el o valiză capcană de care nu știe. Ea trebuia să ia avionul companiei israeliene El-Al. Valiza este examinată și dezamorsată; trebuia să explodeze în avionul care transporta 375 de pasageri. Nazar Hindawi este condamnat în Anglia la 45 de ani de
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
50-51). În aprilie 1986, un iordanian avînd un pașaport sirian pe numele Nazar Hindawi îi dă însoțitoarei sale care așteaptă un copil de la el o valiză capcană de care nu știe. Ea trebuia să ia avionul companiei israeliene El-Al. Valiza este examinată și dezamorsată; trebuia să explodeze în avionul care transporta 375 de pasageri. Nazar Hindawi este condamnat în Anglia la 45 de ani de închisoare, joi 23 octombrie 1986. Centrele de interceptare a convorbirilor ale guvernului britanic GCHQ de la
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Chapour Bakhtiar, fost prim-ministru iranian, refugiat în Franța din 1980, și Varodjan Garbidjan, de origine armeană unul dintre cei trei membri ai ASALA (Armata Secretă pentru Eliberarea Armeniei), autorii atentatului comis la Orly, la 15 iulie 1983 (plasarea unei valize capcană în fața ghișeelor de la Turkish Airlines) bilanț: 8 morți și 50 de răniți. Doi indivizi par a se afla la originea acestui val de atentate comise la Paris: Bassam, pseudonimul unui libanez, "artificier itinerant", și Fuad Ali Saleh, zis și
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
și cam jumătate din ei erau chiar analfabeți și că toți erau fii de muncitori sau de țărani colectiviști. Niște gradați cu automatele cu țeavă scurtă atârnate de după gât, se plimbau printre noi și, deocamdată, ne lăsau mai ușor. Deschideam valizele pline de găini fripte și cu sticle de vin, îi îmbiam sincer, fără niciun gând rău, știam că odată ajunși la regiment nu vom mai putea beneficia de aceste bunătăți și doream să împărțim cu ei ce aveam, dar nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
zdravăn din găina lui, a băut ultimul rest din sticlă și a aruncat-o la picioarele lui, apoi mi-a râs gros. Cred că avea o voce de bariton. Apoi nu m-am mai uitat la el, mi-am închis valiza, pentru că ne chema la încolonare. Rudele și prietenii au fost duși, mai cu vorbe blajine, când mai aspre dincolo de grilaj. Valizele rămăseseră acolo unde ni s-a spus să le lăsăm și cu chiu cu vai ne-am încolonat. Nu știu cum
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
gros. Cred că avea o voce de bariton. Apoi nu m-am mai uitat la el, mi-am închis valiza, pentru că ne chema la încolonare. Rudele și prietenii au fost duși, mai cu vorbe blajine, când mai aspre dincolo de grilaj. Valizele rămăseseră acolo unde ni s-a spus să le lăsăm și cu chiu cu vai ne-am încolonat. Nu știu cum se nimerise, dar în spatele meu era băiatul acela de la care am învățat să mușc direct din găină. Avea pe cap o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fără etichetă, de metal alb și o pâine rotundă, neagră și caldă; am trecut spre dreapta, apoi a primit hrana și următorul. Cu aceste bucate în brațe, parcă neștiind unde leaș fi putut arunca, gândindu-mă la bunătățile mele din valiză, m-am uitat la Rică, acela din urma mea. Făcusem cunoștință, era tot ieșean. Cu un glas gros, mi-a spus: - Hai totuși să le băgăm în valiză. A răsunat apoi un glas aspru, pătrunzător și parcă poruncitor: - Încolonarea!! Naiba
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
neștiind unde leaș fi putut arunca, gândindu-mă la bunătățile mele din valiză, m-am uitat la Rică, acela din urma mea. Făcusem cunoștință, era tot ieșean. Cu un glas gros, mi-a spus: - Hai totuși să le băgăm în valiză. A răsunat apoi un glas aspru, pătrunzător și parcă poruncitor: - Încolonarea!! Naiba s-o ia, pe atunci nu știam că aceasta însemna o poruncă de la patria-mumă. Ce să-i faci, pe atunci eram niște cai tineri, nepuși încă la hamul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în suflet acea tristețe și melancolie, căci fiecare dintre noi lăsase în urmă vreo prietenă sau o logodnică dragă; cădea de sus o ploaie măruntă, deasă și dușmănoasă, din cea mocănească, iar noi, câte opt sau zece în rând, cu valizele pe umeri, mergeam spre gară, cât ți-i strada de lată, încât se opreau și tramvaiele și puținele mașini, iar pe trotuarele ude se strecurau printre trecători gradații cu automatele cu țeavă scurtă. Pe strada Gării, în fața casei noastre, i-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
scurtă. Pe strada Gării, în fața casei noastre, i-am văzut pe ai mei: tata, parcă mai mic, dar cu ochii vii, plini de fericire (el știa unde merg, eu nu) și mama plângând, de parcă mergeam la moarte. Puteam să las valiza lui Rică, căci era lângă mine, dar n-am vrut, îi făceam mamei mai rău; i-am strigat voios, m-au văzut, mama mi-a strigat ceva, tata a ridicat ambele mâini sus, îmbinându-le și... am pășit oftând înainte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
opreliște. Rică era lângă mine, apucase un loc la geam. - Ia ascultă, băi, i-am spus, de unde ești? - Din Păcurari nr. 18, dar tu? - De pe strada Gării numărul 14, e bine? Mi-a râs din noi gros, a scos din valiză o sticlă cu vin, a destupat-o cu dinții și, cu ocii la mine, mi-a oferit-o. Am luat-o și m-am uitat în ochii lui. Și atunci am înțeles că vom fi prieteni buni. Am băut din
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
când vedem luminile Bucureștiului. Nu mai era nimic serios de semnalat, vestea noastră sa dus, nu știu cum, în toată garnitura compusă din vreo cincisprezece vagoane și bineînțeles, bucuria tuturor recruților nu a fost mică. Când am văzut luminile capitalei, când în valize mai rămăseseră doar niște capete de salam, bucățele de pastramă și ghiudem, ici, colo câte un pui fript pricăjit, alături de ciorapi și vreun pulover de lână, căci știam că în unitate se confiscă aceste alimente și obiectele de îmbrăcăminte civile
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu el ultimile trei sticle de vin, am înfulecat hoțește ultima găină friptă - pâinea, oricât de bună era atunci, și acesta era adevărul, nu avea nicio căutare la noi în acele momente - crojdind și oasele, am tras o raită prin valizele unor “țărăniști” care mai păstrau bunătăți pentru “înăuntru”, crezând naiv că cu ele vor mai îndulci primele câteva zile grele de armată, i-am lămurit, am halit tot ce se mai afla, am dat gradaților ce nu mai puteam noi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
camioanele cazone ce ne aștepta. Până la Băneasa nu știu cât am făcut căci era noaptea. Am intrat pe poarta regimentului, intrau mereu camioane încărcate cu de-alde noi. Era acolo și un platou mare, din beton.. Cert este faptul că așa, cu valizele lângă noi, obosiți de băutură, mâncare bună și nesomn, ne-am aliniat pentru controlul valizelor. S-au confiscate pe ici, pe colo câte un salam, pulover, boandă sau vreun fular, apoi am fost mânați în niște saloane cu paturi de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe poarta regimentului, intrau mereu camioane încărcate cu de-alde noi. Era acolo și un platou mare, din beton.. Cert este faptul că așa, cu valizele lângă noi, obosiți de băutură, mâncare bună și nesomn, ne-am aliniat pentru controlul valizelor. S-au confiscate pe ici, pe colo câte un salam, pulover, boandă sau vreun fular, apoi am fost mânați în niște saloane cu paturi de fier supraetajate, dispuse pe ambele laturi ale pereților, care lăsau în mijloc un culoare lat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că trebuie să fie calm, să nu Înceapă scandalul. Își Încălzi mâncarea, luă cina de unul singur și căută În dulap două cămăși curate și un costum. În acest timp se termină și serialul iar nevasta Îl surprinse făcându-și valiza. - Ce faci Stănică, unde pleci? - La un congres, la județ, mami, mâine dimineață, Împreună cu Marin și Dumitrică. - Ce fel de congres, Stănică? De ce nu mi-ai spus de zilele trecute și Îmi spui abia acum? - Păi, astăzi am aflat și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
la loto, o să vezi, În satul nostru o să curgă lapte și miere... - Offf, dacă m-aș fi luat eu după tine, nu aș fi avut nici după ce bea apă! - Haide, mai bine, pune-mi să mănânc și apoi sămi pregătești valiza, că mâine dimineață plec la județ. Lipsesc două zile. - Apăi, sunt obișnuită cu “excursiile” tale, nici nu trebuie să-mi mai spui! Noaptea, toți trei avuseseră vise: Dumitrică visă că zâna lui, care cunoștea engleza ajunsese translator În tabăra americanilor
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ÎN LABORATOR. ...CORPUL LUI ERA ÎNCĂ ÎNTINS PE JOS, FĂRĂ VLAGĂ, FĂRĂ CUNOȘTINȚĂ. RESPIRA. 7 SE ÎNTOARSE ÎN PAT ȘI ADORMI. SE TREZI CÂND AUZI UȘA DORMITORULUI DESCHIZÂNDU-SE. INTRĂ RIVA ALLEN. ERA ÎN ȚINUTĂ DE ORAȘ ȘI DUCEA DOUĂ VALIZE, CARE DĂDEAU O EXPLICAȚIE LOGICĂ ABSENȚEI SALE. ARĂTA FOARTE BINE ÎN TAIORUL EI ELEGANT, DE CULOARE ALBASTRĂ. \ AH, TE-AM TREZIT, SPUSE EA PE UN TON DE REMUȘCARE, CLĂTINÂNDU-ȘI CAPUL. \ Nu e nimic, era timpul. UITÂNDU-SE LA CEAS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
TON DE REMUȘCARE, CLĂTINÂNDU-ȘI CAPUL. \ Nu e nimic, era timpul. UITÂNDU-SE LA CEAS, MARIN OFTĂ. NOUĂ FĂRĂ DOUĂZECI. ÎNTR-ADEVĂR, ERA TIMPUL SĂ SE SCOALE. SE TRASE SPRE MARGINEA PATULUI, IAR RIVA TRECU PE LÂNGĂ EL ȘI LĂSĂ JOS VALIZELE. \ MI-AM LUAT LUCRURILE, SPUSE EA DEȘI NU ERA NEVOIE. MARIN ȘI-O IMAGINĂ RECUPERÂNDU-ȘI AVEREA DE LA AEROGARĂ, SE ÎNFIORA ȘI MURMURĂ: SIMTE-TE CA ACASĂ. Fata îl privea cu un zâmbet stânjenit. \ M-AM GÂNDIT CĂ NU ARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
privire fixă, din nou inertă, absentă. Dar mâinile lui mari și fără fir de păr, parcă și mai scurte din pricina pulovărului cenușiu care-i trecea de mânecile cămășii, acoperindu-i încheieturile, nu-și găseau astâmpăr. Strângeau cu atâta putere o valiză mică de pânză pe care o ținea între genunchi, încât păreau să nu simtă mersul șovăitor al muștei. Pe neașteptate, se auzi deslușit urletul vântului, și ceața minerală care învăluia autobuzul se făcu și mai deasă. Pumni întregi de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care pătrundea în mașină. - Janine! Tresări la chemarea bărbatului ei. Îi trecu și de data asta prin minte cât de ridicol era acest nume pentru o femeie ca ea, puternică și înaltă. Marcel voia să știe unde se află mica valiză cu eșantioane. Ea pipăi cu piciorul locul gol de sub bancă și, dând peste ceva, socoti că trebuie să fie acolo. Nu putea să se aplece fără să i se taie răsuflarea. În liceu, totuși, fusese prima la gimnastică, și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
orice măsură. Toată piața din jur era goală, dar el înainta drept înspre geamantan, fără să-l vadă, fără să-i vadă. Distanța care-i despărțea scădea treptat și arabul aproape ajunsese lângă ei, când Marcel apucă brusc de mânerul valizei, trăgând-o la o parte. Arabul trecu ca și cum n-ar fi băgat de seamă nimic și se îndreptă cu pas neschimbat către zidul din fundul pieței. Janine își privi bărbatul. Avea înfățișarea aceea nenorocită pe care o lua ori de câte ori îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Nu, la mine rămâi doar până mâine. - De ce mănânci cu mine? - Mi-e foame. Prizonierul tăcu. Daru se ridică și ieși. Aduse din magazie un pat de campanie, îl întinse între masă și sobă, perpendicular pe patul lui. Dintr-o valiză mare, care, sprijinită în picioare, într-un colț, îi slujea drept raft pentru dosare, scoase două pături și le așternu pe patul de campanie. Apoi se opri în mijlocul camerei, rămase așa o clipă și, în sfârșit, se așeză pe patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Da, tema secolului... încearcă bâlbâitul. Sus pi ciunea !... Dusă, dusă până la crimă. Chiar din partea celor mai apropiați. Trădarea iubitei... denunțarea părin ților, neînțelegerea camarazilor. S-a oprit, stânjenit de mișcarea din compartiment. Fata de la fereastră se ridică să-și ia valiza, impermeabilul, eleva lunecă și ea de pe banchetă. Trenul și-a înfipt colții în năluca serii. Înțepenește, izbindu-și inelele trupului lung și greu. Pe culoar trece iar pelerina cu borurile largi. Doamna este în picioare. Mâna stângă se sprijină într-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un baston. Ne lasă un circular și îngroșat „bună seara“. Mulți invitați nici nu știu unii de alții. Se recunosc abia pe peron, câțiva se și îmbrățișează. Cucoanele prelungesc plăcerea sosirii : cadrilul vioi alătură și regrupează. Aglome rație, trupuri și valize se tot apropie, concentric. Vor să avanseze, se îndeasă unii în alții, zăpăciți, aferați. Un soi de generoasă vitalitate de mahala, stilizată de manierele mondene, animă brambureala. Rămân deoparte câțiva bătrânei lângă consoartele țepene, câțiva tineri, greu de identificat. Amfitrionul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]