2,308 matches
-
mai mare să te lași ajutat, decât să aduni cifre și să faci bilanțuri contabile opt ore pe zi, tu care arzi de dorința de a avea iarăși în față studenți, și să le vorbești despre ceea ce te pasionează? Lasă vanitatea deoparte, fă o separație între trecut și viitor și raționează: de fapt cine m-a dat pe mine afară din Universitate? În ultima instanță factorul politic, reprezentat printr-un anume Mircea, care din lașitate, așa și pe dincolo, poți să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și o despică în două. În fața Nastasiei Filippovna își făcu apariția capul familiei, generalul Ivolghin în persoană. Era în frac, cu un plastron curat; mustățile îi erau proaspăt cănite... Ganea n-o mai putea suporta și pe asta. Cu o vanitate și un amor propriu împinse până la exacerbare, până la ipohondrie, căutând în decursul acestor două luni măcar un punct pe care ar fi putut să se sprijine mai onorabil și să se prezinte într-o lumină mai favorabilă, simțind că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sărit cu avansarea! A vrut să iasă în evidență și să-și arate tot disprețul pentru ei... și pentru mine; ăsta-i adevărul și nu-l neg... Însă se va mărita cu mine. Nici nu bănuiți de ce subterfugii e capabilă vanitatea omenească; pe mine mă consideră ticălos pentru că, amanta altuia fiind, o iau de soție pentru bani, și o fac pe față, netăinuindu-mi câtuși de puțin interesul; nu știe că, în locul meu, altul ar înșela-o și mai josnic; s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fata are de suferit din cauza societății. Și dacă are de suferit, cum de o încondeiezi la gazetă în fața aceleiași societăți și pretinzi să nu mai aibă de suferit? Nebunie! Sunt vanitoși! În Dumnezeu nu cred, în Hristos nu cred! Păi vanitatea și trufia v-au mâncat pe dinăuntru într-atâta, încât veți sfârși prin a vă înghiți unul pe altul, asta v-o prezic. Și asta nu-i babilonie, nu-i haos, nu-i nerușinare? Și după asta, el, neobrăzatul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi achitată cu siguranță în decursul timpului.“ — Ce brambureală! conchise Lizaveta Prokofievna, aruncându-i scrisoarea înapoi. Nici nu merita s-o citesc. De ce râzi? — Recunoașteți și singură că v-a făcut plăcere s-o citiți. — Cum! Acest galimatias înțesat de vanitate! Păi nu vezi că s-au smintit cu toții de trufie și vanitate? — Da, însă cel puțin și-a recunoscut greșeala, s-a dezis de Doktorenko și cu cât este mai vanitos, cu atât mai mult a fost atins în vanitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aruncându-i scrisoarea înapoi. Nici nu merita s-o citesc. De ce râzi? — Recunoașteți și singură că v-a făcut plăcere s-o citiți. — Cum! Acest galimatias înțesat de vanitate! Păi nu vezi că s-au smintit cu toții de trufie și vanitate? — Da, însă cel puțin și-a recunoscut greșeala, s-a dezis de Doktorenko și cu cât este mai vanitos, cu atât mai mult a fost atins în vanitatea lui. O, ce copil sunteți, Lizaveta Prokofievna! — Ce? Vrei să-ți trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vanitate! Păi nu vezi că s-au smintit cu toții de trufie și vanitate? — Da, însă cel puțin și-a recunoscut greșeala, s-a dezis de Doktorenko și cu cât este mai vanitos, cu atât mai mult a fost atins în vanitatea lui. O, ce copil sunteți, Lizaveta Prokofievna! — Ce? Vrei să-ți trag o scatoalcă până la urmă? — Nu. Nu vreau deloc. Zic așa pentru că vă bucurați de scrisoare, însă nu vreți să recunoașteți. De ce vă jenați de sentimentele dumneavoastră? Așa vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
naștere. Luați-mă și acum drept bolnav. Plec imediat, pe loc, puteți fi sigură de asta. Nu roșesc, căci ar fi ciudat să roșesc din pricina asta, nu-i așa? Însă în societatea domniilor voastre sunt de prisos... N-o spun din vanitate... În răstimpul acestor trei zile am chibzuit și mi-am zis că trebuie să vă aduc acest lucru la cunoștință, în mod sincer și elegant, la prima ocazie. Există idei, există idei superioare despre care nu trebuie să încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
este un ins genial și original, totuși păstrează în inima lui viermele îndoielii, care sfârșește uneori prin a-l împinge pe omul inteligent la disperarea absolută; dacă se împacă cu soarta, o face după ce s-a intoxicat cu totul de vanitatea pe care a înmormântat-o în sinea lui. La drept vorbind, noi am luat în discuție cazul extrem: în marea lor majoritate, oamenii acestei categorii inteligente nu o iau chiar așa de în tragic; spre sfârșitul vieții, începe să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în timp ce era clar că restituirea unei sume atât de mari era o faptă pe care „nu oricine ar fi fost în stare s-o facă“. Însă avea noblețea să recunoască în sinea lui că toată deprimarea lui nu era decât vanitatea reprimată neîncetat, ceea ce-l făcea să sufere cumplit. De-abia la mult timp după aceea își dăduse seama și se convinsese cât de serioasă fusese întorsătura pe care o puteau lua lucrurile cu o ființă atât de inocentă și ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se temea s-o scruteze și nu-și reproșa nimic, ceea ce o făcea să fie puternică. Numai un singur lucru și-l recunoștea uneori: faptul că și ea își iese din sărite, că și ea este foarte orgolioasă, că și vanitatea ei parcă ar fi reprimată; așa ceva observa uneori, aproape de fiecare dată, când ieșea de la Epancini. Și iată că acum se întorcea tot de la ei, fiind cuprinsă, așa cum am spus, de o îngândurare îndurerată. În această îndurerare licărea și ceva amar-ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vorbește. A tăcut, dar mult timp ochii lui încă au mai aruncat scântei. Ei, dacă aș descrie toate aceste fapte (și doar am fost martorul celor mai mărețe fapte), dacă le-aș edita acum, și toți acești critici, toate aceste vanități literare, toate aceste invidii, partide și... nu, nu sunt eu omul acela! — Cu privire la partide, observația dumneavoastră este îndreptățită și eu sunt de acord cu ea, îi răspunse prințul încet, după ce tăcu un pic. Și eu am citit de curând cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
De ce, de ce atâta frenezie deodată? Se poate să nu știți? Pentru că și-a găsit patria, pe care aici nu a întrezărit-o, și e fericit; a găsit limanul, pământul și s-a repezit să-l sărute! Doar nu numai din vanitate, nu doar din infame sentimente vanitoase provin ateii ruși și iezuiții ruși, ci din durere spirituală, din sete spirituală, din aspirația spre o cauză superioară, spre un liman solid, spre patria în care au încetat să creadă pentru că niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l părăsesc. De-abia mai târziu am înțeles despre ce-i vorba: pur și simplu vi s-a năzărit că prin aceste fandoseli faceți o faptă măreață... Ei bine, cum puteați să-l iubiți, dacă vă iubiți atât de mult vanitatea? De ce n-ați plecat pur și simplu de-aici decât să-mi fi scris niște scrisori ridicole? De ce nu vă măritați cu omul acesta cumsecade, care vă iubește atât de mult și v-a făcut o onoare, cerându-vă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vă mai rămâne? Ați căpăta chiar prea multă onoare! Despre dumneavoastră Evgheni Pavlovici a spus că ați citit prea multe poeme și „sunteți prea cultivată pentru... situația dumneavoastră“, că sunteți o femeie livrescă și trăită-n huzur; adăugați la asta vanitatea și veți descoperi toate motivele... Dar dumneavoastră nu sunteți trăită-n huzur? Prea în pripă, prea fățiș ajunsese istoria în acest punct neașteptat, neașteptat pentru că, plecând spre Pavlovsk, Nastasia Filippovna își mai făcea încă unele iluzii, deși, desigur, punea înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i-e permis de-a se îndoi despre fertilitatea intențiunilor contelui Andrassy? Un lucru e esclus din capul locului, acela că faimosul nostru om de stat ar fi fost împins la o asemenea ostentațiune, peste voia lui desigur, de motivul vanității și că vanitatea și-a dezvoltat în juru-i coada de păun, de-a pierdut perspectiva. Nimic din toate astea! Mulțumită Domnului, contele Andrassy nu mai are nevoie de-a fi deșert și, daca - ceea ce e neimaginabil - el ar fi totuși
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de-a se îndoi despre fertilitatea intențiunilor contelui Andrassy? Un lucru e esclus din capul locului, acela că faimosul nostru om de stat ar fi fost împins la o asemenea ostentațiune, peste voia lui desigur, de motivul vanității și că vanitatea și-a dezvoltat în juru-i coada de păun, de-a pierdut perspectiva. Nimic din toate astea! Mulțumită Domnului, contele Andrassy nu mai are nevoie de-a fi deșert și, daca - ceea ce e neimaginabil - el ar fi totuși accesibil unei asemenea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din toate astea! Mulțumită Domnului, contele Andrassy nu mai are nevoie de-a fi deșert și, daca - ceea ce e neimaginabil - el ar fi totuși accesibil unei asemenea înclinări, și-ar fi adus desigur aminte de cuvântul amicului său Bismarck că "vanitatea e o ipotecă, care îngreuie foarte mult mintea". Tot atât de esclusă e ideea că ar voi să se impuie vederii "sferelor determinante". Oricine și oriunde e cineva "determinant" acolo e determinant și contele Andrassy, căci nepieritoare sunt în amintirea tuturor faptelor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
trup care pârțâie și elimină fecale, ci și suflet. Dacă vechea metafizică elimina total "murdăria" trupului; antimetafizica postmodernistă îl extirpă de suflet. Dar Tereza îi redescoperă o transparență prin care zărește sufletul pitit, ascuns. Acesta este, pentru ea, eul: "Nu vanitatea o atrăgea spre oglindă, ci uimirea de a-și descoperi propriul eu", când tânăra uită că nasul "nu-i decât capătul unui tub ce conduce aerul din plămâni"422. Transparența, am constata-o de mai multe ori în capitolele anterioare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
rilor de r]u, care întunec] mintea, precum și st]rile mentale s]n]toase, care lumineaz] mintea. Sutta menționeaz] mai multe vicii: pofta, l]comia, r]utatea, ura, ranchiuna, ipocrizia, disprețul, invidia, zgârcenia, tr]darea, inc]p]tanarea, mândria, aroganță, vanitatea și impetuozitatea. Cea mai cunoscut] și mai relevant] analiz] în acest sens o constituie ierarhia celor zece acțiuni negative, strâns legate de cele trei surse ale r]ului: uciderea, furtul, pl]cerile necuviincioase ale simțurilor, vorbirea mincinoas], calomnia, bârfa, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Carol și Elisabeta staționa „o mulțime imensă”, iar „după aspect și toalete te puteai convinge că acea mulțime făcea parte din negustorimea din centrul Iașului” . Același ziar nota, nu fără unele accente critice sau tragi-comice, că „balcoanele oferă spectacolul unei vanități omenești demne de Înregistrat: membre ale sexului slab, femei, fete și fetițe stau pe balcoane Înghemuite și Îmbrobodite așteptând trecerea cortegiului. Iașul apare În toată splendoarea provinciei: steagurile care fâlfâie pe case te-ar face să crezi că Iașul găzduiește
CAROL I ŞI INAUGURAREA PALATULUI UNIVERSITAR DIN IAŞI (1897). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
sobranii, după tipicul din imperiu, - În realitate fără nicio atribuție de real interes obștesc. În aceste condiții sobraniile dvorenilor se degradau cu timpul tot mai mult, reducîndu-se la un simplu prilej de intrigi urîte, de ceartă meschină, de dezlănțuire de vanități mărunte și apetituri grosiere. La petrecerile boierimii băștinașe, particulare sau oficiale, reprezentanții noii administrații erau totdeauna prezenți. La Boroseni, În casele mareșalului nobilimii județene, conu Petrache BÎrsianu, coana Rosalia insista de mult, mulțumită situației ei oficiale, să fie invitate și
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
drepturile și protestează, dorind o altfel de relație cu ceilalți, care să corespundă mai bine intereselor sale, mai mult sau mai puțin egoiste. Pentru copil a se opune înseamnă a se face văzut, a se face remarcat, dar nu din vanitate ci din dorința de a avea dovada că însemni ceva pentru o anumită persoană. Opoziția poate îmbrăca diferite forme: a nu mânca, atunci când părinții sunt îngrijorați din cauza lipsei poftei de mâncare, a nu dormi când părinții sunt neliniștiți, dacă neliniștea
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
acțiunea: . ) Descartes leagă înțelepciunea de știință. Este adevărat că în această primă parte a Discursului, el vorbește despre formația sa intelectuală și despre călătoriile sale, dar este frapant să-l vezi pe Descartes cum cade, în maniera lui Montaigne, în vanitatea speculației și cum face elogiul “bunului simț” sau al simțului comun. Aceasta cu atât mai mult cu cât el se va scuza mai târziu pentru faptul că primele lui meditații “sunt atât de metafizice și de puțin comune, încât poate
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
din iminența sfârșitului se pot trage concluzii contradictorii și egal întemeiate. Dacă finitudinea vieții este resimțită ca deșertăciune a timpului, ea poate fi folosită ca argument pentru faptul că nimic nu are sens și că orice act se absoarbe în vanitatea lumii. Dacă este resimțită ca provocare, șansă și prilej, atunci ea poate fi folosită ca argument pentru faptul că fiecare clipă este importantă și că ea se înscrie și durează în coerența unui destin. Aceeași conștiință acută a finitudinii poate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]