2,039 matches
-
Mi-au plăcut foarte mult costumele pe care le-ai făcut pentru Vis, zise Janey, din politețe. —Chiar așa? Sophie își ridică imediat capul, de parcă cineva tocmai i-ar fi tăiat codița și i-ar fi pus niște aspirină în vază. —Mulțumesc. Cred că au ieșit bine. Cu duhurile a fost mai greu... —Cu toate tumbele alea... își dădu Janey cu presupusul. —Exact, trebuia să aibă foarte mult spațiu, să se miște. Gata, discuția se închegase. M-am depărtat ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
priviri mânioase în direcția Alhambrei. Deși era unanim detestat, sultanul încă mai avea prin mulțime ochi și urechi care îi raportau tot ce se spunea, ceea ce îl făcea tot mai bănuitor, tot mai brutal și mai nedrept. — Câți oameni de vază, orășeni cinstiți, își amintea mama, au fost arestați în urma denunțului vreunui rival sau chiar al unui vecin gelos, acuzați că l-au insultat pe prinț și că au adus atingere onoarei sale, fiind mai apoi plimbați pe străzi așezați de-a-ndoaselea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în vreo carte. — În prima zi din acel an, urcasem devreme la Alhambra, nu pentru a mă duce, după obicei, în mica încăpere a diwan-ului unde întocmeam epistolele prințului, ci pentru a prezenta, laolaltă cu vreo câțiva dintre oamenii de vază din familie, urările pentru Râs-es-Sana. Curtea sultanului, majlis, care se întrunea cu acel prilej în sala Ambasadorilor, mișuna de cadii purtând turbane, de demnitari cu tichii înalte din pâslă, verzi sau roșii, de neguțători bogați cu părul vopsit cu hena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
două, la fel ca și al meu, de o cărare cu grijă desenată. După ce se înclinaseră în fața lui Boabdil, majoritatea vizitatorilor se retrăgeau spre curtea Mirților, unde dădeau câtăva vreme târcoale în jurul bazinului, pierzându-se în salamalecuri. Cei mai de vază dintre ei se așezau pe divanele acoperite cu covoare, rezemate de pereții imensei încăperi, făcându-și din greu loc cu mișcări din șolduri spre a se apropia pe cât posibil de sultan sau de viziri, pentru a le adresa vreo cerere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poftit cu un gest să ne așezăm, ceea ce am făcut abia atingând locul. Dar, chiar mai înainte ca discuția să înceapă, am văzut trecând prin fața noastră, spre marea mea uimire, un mare număr de demnitari, ofițeri, juriști - ulema -, oameni cu vază veniți cam de peste tot, printre care șeicul Astaghfirullah, vizirul al-Mulih, medicul Abu-Khamr, cu totul cam vreo sută de persoane, dintre care unii se ocoleau dintotdeauna. Boabdil a vorbit domol, cu glas scăzut, silindu-i astfel pe vizitatori să tacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
obțin acordul lui Ferdinand, punându-l să jure pe Evanghelie că îl va respecta până la moarte, la fel ca și urmașii lui. Am greșit oare?“ Al-Mulih nu s-a oprit ca să asculte răspunsurile, ci a continuat: „Demnitari și oameni de vază ai Granadei, nu vă vestesc o victorie, dar vreau să vă cruț de amara cupă a înfrângerii umilitoare, a masacrului, a violării femeilor și fetelor, a dezonorării, a sclaviei, a jafului, a distrugerii. Pentru asta, am nevoie de acordul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai întâi să nu se neliniștească și își ceru scuze că nu le dăduse explicații mai devreme. Era nevoie să ieșim din oraș spre a evita orice incident, orice reacție nechibzuită. Ferdinand a cerut ca cinci sute de oameni cu vază, aparținând marilor familii din Granada, să-i fie lăsați ostateci pentru ca el să-și poată introduce trupele în oraș fără a se teme de vreo capcană. Iar noi avem tot interesul ca această capitulare să se petreacă fără nici o violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu-și ascundea speranța de a căpăta pentru această expediție o parte din tezaurul Alhambrei. Se afla acolo de săptămâni întregi, stăruind să vadă pe rege sau pe regină, care îl evitau, deși el le fusese recomandat de personaje de vază. Așteptând să fie primit, le adresa necontenit mesaje și jalbe, lucru care, în acele vremuri de război, nu putea decât să-i sâcâie pe suverani. Mohamed nu l-a mai revăzut niciodată pe acel genovez, însă eu, unul, am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din familia ta. Punându-și deodată palmele pe pământul cald, se întoarse cu tot corpul spre tatăl meu, apoi spre bărbier, privindu-i fix: — Și tu, Mohamed? Și tu, Hamza? Și voi sunteți săraci și infirmi? Nu sunteți oameni de vază, persoane bine văzute de întreaga comunitate? Ce scuză aveți că să nu dați ascultare preceptelor islamului? Să nu vă așteptați la nici o iertare, la nici o înțelegere dacă veți urma drumul lui Yahya renegatul, căci Cel-de-Sus est pretențios față de cei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a chinurilor la care fusese supus de inchizitori. Refuzase până la capăt convertirea, mulțumindu-se să amintească de înțelegerea semnată de suveranii creștini. Când vestea morții sale s-a răspândit, pe străzi au răsunat chemări la luptă. Dintre toți oamenii de vază ai cartierului Albaicin, Hamed rămăsese singur pe loc, nu ca să se apropie de dușman, ci pentru a-și continua misiunea căreia îi închinase viața: dezrobirea musulmanilor captivi. Date fiind nobila sa activitate și vârsta sa, dată fiind ura ținută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru noi pe doctorii voștri în Legea Sfântă ce trebuie să facem, căci grija noastră este imensă. Înduioșați, pribegii granadini veniți la Fès au ținut în anul acela numeroase consfătuiri, unele în casa lui Khâli. Asistau la ele oameni de vază, oameni de rând, dar mai cu seamă numiții ulema, teologii, versați în cunoașterea Legii. Unii veneau de departe spre a face cunoscute roadele cercetărilor și cugetărilor lor. Îmi amintesc astfel că am văzut venind într-o zi pe muftiul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se petrecea la hammam când acesta rămânea domeniul femeilor. La început, încercam să ne convingem că nu era nimic altceva decât ce știam de la bărbați, aceleași masaje, fricționări, sporovăieli, mici petreceri, aceleași ștergare ca să le ascundă pe cele mai de vază. Cu toate astea, când trăgeam cu ochiul la ușa de intrare după-amiaza, vedeam cum vin nu doar un mare număr de negustorese cu coșuri, ci și tot soiul de personaje neliniștitoare, ghicitoare, doftoroaie, poate și vrăjitoare. Să fi fost adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se împlinească, și încă la o scară ce-i depășea cu mult așteptările. Se vedea deja bogat, lungit pe imense perne din mătase într-un palat cu pereții căptușiți cu majolică 1; avea să fie cel dintâi printre cetățenii de vază din Fès, mândria granadinilor, un apropiat al sultanului, un binefăcător al școlilor și al moscheilor... Ca să pecetluim înțelegerea, urmă Zeruali, ce poate fi mai bun decât o alianță de sânge? N-ai o fată de măritat? Pe loc, Mohamed îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Mohamed de familia mamei mele. În seara aceea, Khâli a venit în casa tatălui meu, căruia nu-i mai trecuse pragul de la sosirea noastră la Fès, cu zece ani în urmă. Warda l-a servit ca pe un oaspete de vază, i-a oferit sirop de migdale și a pus dinaintea lui un imens coș plin cu struguri, caise, pere și prune. În schimb, a căpătat zâmbete binevoitoare și cuvinte menite s-o îmbărbăteze. Apoi ea s-a retras îndărătul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
crimă împotriva Legii lui Dumnezeu? De la prima aruncătură de ochi, pricepuse că fusesem batjocorit și încerca să mă mângâie în felul lui. Am grăbit pasul fără să zic nimic. A stăruit: — L-am auzit de curând pe un șeic de vază susținând că majoritatea suveranilor din vremea noastră, dacă nu cumva chiar toți, își sporesc veniturile prin dări care-s interzise de Legea lui Dumnezeu, că toți sunt niște hoți și niște nelegiuiți și că, drept urmare, orice persoană care mănâncă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l lăsa să treacă. M-a salutat făcând un gest elegant cu capul și s-a prezentat în calitate de șef ales al orașului. Mi-a explicat că Tefza trăise până atunci ca republică, fiind cârmuită de un sfat al cetățenilor de vază, fără protecția nici unui sultan sau trib nomad, neplătind nici dări, nici răscumpărări, și asigurându-și prosperitatea datorită vânzării burnuzurilor din lână, prețuite în lumea întreagă. Însă, de când izbucnise un conflict sângeros între două clanuri rivale, luptele și răfuielile ucigașe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
distractiv. Încă de la prima întrevedere, ofițerul care comanda armata regală mi-a arătat prietenie. Era un om cu carte, rafinat, având totuși sarcina de a executa cea mai oribilă dintre misiuni: aceea de a preda orașul și pe oamenii de vază răzbunării clanului rival. Am încercat să-l conving să renunțe. — Proscrișii ăștia sunt niște trădători. Astăzi au dat orașul pe mâna sultanului, mâine îl vor da pe mâna dușmanilor lui. Mai bine să negociezi cu oameni curajoși, care știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să aflu mai târziu din gura sultanului că nici el, nici tatăl lui nu mai posedaseră încă o astfel de sumă în lăzile lor. Când am fost gata să plec din Tefza, am primit daruri de preț de la cetățenii de vază, fericiți că își salvaseră viața și orașul, precum și o sumă de bani de la ofițer, care mi-a făgăduit să povestească suveranului ce rol jucasem în această ciudată afacere; tot el mi-a mai dat și un detașament de doisprezece soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vorbe: — În loc să mă vândă vreunui negustor aflat în trecere, omul acesta a ținut să mă readucă în satul meu. I-am jurat că n-o să-i pară rău. Cu o insolență de nespus, se adresă unuia dintre acei oameni de vază ai tribului: — Tu, Abdallah, cât ai fi în stare să plătești ca să mă răscumperi? — Valoarea ta e mai presus de mijloacele mele, răspunse el rușinat. Pot totuși să contribui cu zece dinari. Își plimbă privirea peste cei de față, căutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de sirop întâlnit, ghicindu-mi neștiința și amuzându-se foarte, consideră că era de datoria lui să mă lămurească imediat, îndepărtându-și cu un gest disprețuitor clienții însetați. Povestea pe care mi-au spus-o mai târziu diverși cetățeni de vază și neguțători nu se deosebea cu nimic de cea relatată de omul acela. — Totul a început, îmi spuse el, printr-o întrevedere furtunoasă între sultanul Kansoh și calif. Califul ăsta era un bătrân fără cusur care trăia pașnic în haremul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
așezat ca pe tron, în mijlocul străzii, înconjurat de o sumedenie de vecini, ca să mă duc să urmăresc festivitățile. Simțeam că orașul îmi aparține și asta îmi dădea o imensă senzație de bine. În câteva luni devenisem un adevărat cetățean de vază din Cairo. Aveam slujitorul meu care se ocupa de măgar, negustorul meu de fructe, negustorul meu de parfumuri, argintarul meu, furnizorul meu de hârtie, aveam afaceri prospere, relații la palat și o casă așezată la malul Nilului. Credeam că ajunsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să nască, am fost nevoit s-o pun să jure că va rămâne nemișcată în pat. Eu însumi mă consolam cu făgăduiala că aveam să părăsesc această țară de îndată ce Nur se va fi refăcut. Pe strada mea, toți oamenii de vază își dosiseră în cavourile de familie obiectele de preț și așternuturile, de teama prădăciunilor. În ziua aceea, totuși, slujitorul meu înarmat se înfățișă cu măgarul în fața porții, ca de obicei, ca să mă ducă în oraș. Băiatul îmi povesti hlizindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Însoțindu-mi gândul, Maddalena începu un pasionat elogiu al sultanului: — De când e la putere, Soliman a pus capăt obiceiurilor sângeroase ale tatălui său. N-a pus să li se taie beregata nici fraților, nici fiilor, nici verilor lui. Oamenii de vază surghiuniți din Egipt au fost aduși acasă. Temnițele s-au golit. Constantinopolul îi înalță osanale tânărului suveran, comparându-i faptele cu o rouă binefăcătoare; iar orașul Cairo nu mai trăiește cu teamă și îndoliat. — Un sultan otoman care nu ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
protecția sa, iar el se achitase de această sarcină cu o sârguință paternă, nelăsând niciodată să treacă o săptămână fără să-mi trimită pe unul din pajii săi ca să mă întrebe de sănătate. Acest Salviati era personajul cel mai de vază din Bologna și trăia într-un lux demn de cei mai mari dintre Medici. E adevărat că soția sa nu era alta decât sora papei Leon, iar fiica sa, Maria, îl luase în căsătorie pe Giovanni al Cetelor Negre. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ghidul meu, dar Florența este ea toată o capodoperă, florentinilor datorându-li-se tot ce se face mai bun în toate domeniile. Parcă auzeam vorbind un fasiot! Când am ajuns în Piazza della Signoria și când unul dintre oamenii de vază, ceva mai în vârstă și îmbrăcat într-o robă lungă, s-a apropiat de Giovanni spre a schimba câteva vorbe cu el, un grup de persoane a început să scandeze: „Palle! Palle!“1, strigătul de adunare al celor din familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]