1,883 matches
-
timp. Pentru a captura prada scutigera sare asupra ei sau utilizează picioarele într-o tehnica specială. Un studiu, a demonstrat capacitatea scutigerii de a distinge prada de dușman, evitând insecte periculoase. Când întâlnește o viespe, ea se retrage după injectarea veninului pentru a aștepta când acesta o va omorî. Dacă un picior este prins de inamic, atunci ea îl desprinde. "Scutigera coleoptrata" preferă să trăiască în locurile umede și răcoroase din case. Sistemul respirator nu are niciun mecanism pentru închiderea stgimelor
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
părărsește pânza sa pe timp de noapte pentru a vâna. Masculul cea mai mare parte a timpului și-o petrece la vânătoare pe când femela pe pânză sau în apropierea ei. Se hrănesc cu diferite insecte. Păianjenul pustnic injectează în victimă venin cu acțiune hemolitică și necritică. Această specie este rareori agresivă. Atacurile asupra oamenilor sunt, relativ, rare. Păianjenul mușcă, de obicei, doar atunci când este amenințat, presat pe piele când se găsește în haine, ștergar sau lenjeria de pat. Multe victime umane
Păianjen pustnic maro () [Corola-website/Science/319791_a_321120]
-
oamenilor de știință englezi și germani. Activitatea lui Feldberg este umbrită de critica adusă lui pentru cercetările efectuate pe animale, cercetări care ar fi încălcat legile de protecție a animalelor. Printre cercetările sale se numără acțiunea histaminei, acetilcolinei conținută de veninul de șarpe și de albină, care pot cauza șocul anafilactic. Feldberg, pentru activitatea sa, a fost distins cu titlul onorific de doctor de Freie Universität Berlin, universitățile din Bradford, Freiburg im Breisgau, Heidelberg, Köln, Londra, Lüttich și Würzburg. A fost
Wilhelm Siegmund Feldberg () [Corola-website/Science/319808_a_321137]
-
păianjenul stă ascuns în vizuina sa. Când victima este prinsă în pânză, firul oscilează, informând păianjenul. De aceea, receptorii tactili sunt foarte sensibili. Imediat, păianjenul se repede spre pradă și o acoperă cu un strat de mătase și îi injectează veninul și fermenții. Apoi, își ia masa. După aceasta el aruncă resturile (exp. cuticulă) fostei insecte, menținându-și pânză în curățenie. Ei trăiesc pretutindeni, în grădini și în tufișuri, unde își construiesc pânza Principala hrană o constituie muștele și țânțarii. Dacă
Araneus diadematus () [Corola-website/Science/319179_a_320508]
-
în structura pânzei. "Leucauge" tinde să construiască o pânză orizontală, care este un cerc perfect, în timp ce "Nephila" construiesc pânze verticale, eliptice și asimetrice. La apropierea prădătorilor, tinerii produc vibrația pânzei și în cele din urmă sar pe obiectele din jur. Veninul țesătorilor aurii este foarte puternic, dar neletal pentru om. Aceasta are un efect neurotoxic similară cu cea a Văduvii negre. Mușcătura produce durere locală, roșeață, vezicule care în mod normal dispar într-un interval de 24 de ore. În cazuri
Păianjeni țesători sferici aurii () [Corola-website/Science/319337_a_320666]
-
este posibil, sau ve lua postura amenințare - deschizând larg pedipalpii și ridicând telsonul deasupra corpului. În cazul în care hărțuirea continuă el preferă să atace cu cleștele, rareori își utilizează telsonul. Cleștele sunt foarte puternice, putând să rupă un creion. Veninul scorpionul imperial conține o toxină numită imperatoxin. Toxinele afectează diferit oamenii, unii nu simt nimic deosebit, pe când alții suportă dureri severe. Scorpionul imperial este consumat de un număr foarte mare de animale, inclusiv alți scorpioni, păianjeni, viespe parazite, păsări, reptile
Scorpion imperial () [Corola-website/Science/319349_a_320678]
-
spinarea mamei lor. Atunci ei cercetează lumea și fac primele îmcercări de a vâna. Pentru câteva luni tinerii vor reveni la mama lor, atunci când sunt speriați, apoi ei își sapă propriile vizuini și devin independenți. Din cauza naturii sale docile și veninului cu o toxicitate redusă ușoară, imaginea acestui scorpion a fost folosită în filmele Mumia (1999) și Regele Scorpion (2002). Așa cum nu există în prezent nici o lege în Statele Unite care ar proteja nevertebrate de abuz sau de deces, utilizarea lor în
Scorpion imperial () [Corola-website/Science/319349_a_320678]
-
deschisă pe părțile laterale ale corpului. Așteptă prada la marginea unui bazin sau râu cu apă lină sau slab curgătoare. Când vor detecta undele pe suprafața apei, produse de victimă, ei vor traversa bazinul plutind cu ajutorul picioarelor și vor injecta veninul în pradă. După aceasta, păianjenii își iau masa. Ei vânează diverse insecte, dar se întâlnesc și specii care sunt capabile să prindă pești mici. De asemenea, acești păianjeni se pot scufunda în apă, iar corpul lor dobândește o nuanță argintie
Dolomedes () [Corola-website/Science/319366_a_320695]
-
negricioasă,/ cu picioare solide, de statură medie,/ cu fața tristă, cu un aer trist,/ cu nas coroiat și mare;/ Incapabil de a sta locului,/ mai înclinat spre furie decât spre blândețe;/ Bând din albe mâini ce țin o cupă neagră,/Venin mortal de chinuri infernale;/Pios, aduc jertfă miilor de zeități/ (Vreau să spun, miilor de fete) deodată, / Iubind preoții doar când aceștia sunt la altar,/ Iată-l pe Bocage, în care strălucește ceva talent;/ El însuși a spus aceste adevăruri
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
să vină și să vorbească cu el, asigurându-l că nu are de ce să-i fie teamă. Ajuns la mănăstire el este foarte bine îngrijit de călugării de acolo, și cu ajutorul unor ceaiuri și poțiuni reușește să scoată din el veninul pe care îl băuse. Odată ce i-au revenit puterile, îngerii îi spun că el ar putea fi salvatorul, deoarece este singurul om care știe unde sunt vampirii și dacă are voință și crede cu adevărat îi va învinge. În acest
Vampirul Vittorio () [Corola-website/Science/315018_a_316347]
-
o protejeze pe Bella. După aproximativ o lună de sarcină, copilul ajunge la maturitate și Jacob hotărăște să îl ucidă imediat ce se va naște. Bella aproape că moare în timpul nașterii, insă Edward reușește să o salveze injectându-i propriul său venin în inimă. Pe parcursul transformării lente și dureroase a Bellei în vampir, Jacob formează o legatura în mod involuntar în cu fiica Bellei, Reneesme. Cartea a treia e povestita din nou din perspectiva Bellei, primele capitole fiind consacrate descrierii noilor abilități
Zori de zi (roman) () [Corola-website/Science/315037_a_316366]
-
între 96.660 și 128.843 specii de nevertebrate. Tot aici se găsesc și cei mai mari prădători precum jaguarul și anaconda. Aici se găsesc și anghile care produc șocuri electrice, piranha, și diverse specii de broaște periculoase care secretă venin. Pericolul nu vine doar de la prădători, ci și de la numeroși paraziți sau lilieci vampir care răspândesc rabia. Pădurea s-a miscșorat de-a lungul timpului datorită așezărilor umane. Până în anii 60, accesul în pădure era interzis, iar aceasta a rămas
Pădurea Amazoniană () [Corola-website/Science/315118_a_316447]
-
și 7 din 10 șopârle au fost paralizate. Acest studiu nu a fost niciodată confirmat, și alți cercetători n-au fost în stare să localizeze aceste glande la alte specii. Și nu se știe dacă există un mecanism pentru injectarea veninului în pradă (cercetători au injectat-o manual în șopârle). Solifugele au fost recunoscute ca animale (taxoni) distincte din timpuri străvechi. Grecii au observat caracteristicile distincte de păianjeni; păianjeni au fost numiți ἀράχνη (arachne), în timp ce au fost solifugele - φάλαγξ (falanga). Eronat
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
scorpioni Solifugele sunt subiectul a multor legende urbane care exagerează dimensiunea, viteza, comportamentul, pofta de mâncare și moartea acestora. Ele nu sunt deosebit de mari, cea mai mare având 12 cm (inclusiv lungimea picioarelor). Membrii acestui ordin de arahnide nu au venin, cu o posibilă excepție (vezi mai jos) și nu produc mătase. În Orientul Mijlociu, este larg răspândit mitul printre soldații americani și a coaliției forțelor militare staționate acolo, că solifugele se hrănesc cu corpul uman de viu. Legenda spune că animalul
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
posibilă excepție (vezi mai jos) și nu produc mătase. În Orientul Mijlociu, este larg răspândit mitul printre soldații americani și a coaliției forțelor militare staționate acolo, că solifugele se hrănesc cu corpul uman de viu. Legenda spune că animalul va injecta venin, cu efect anestezic, în pielea victimei și acesta va adormi. Apoi, solifuga se alimentează cu unele părți a corpului. Și când se trezește omul descoperă răni mari deschise. Solifugele nu produc substanțe anestezice și nu atacă prăzi mai mari decât
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
opistosomei și vârfurile picioarelor în nuanțe mai deschise. Numărul pieptenilor, organe senzitive, la mascul este de 25 - 30, la femelă 24 - 30. Acesta este un scorpion foarte rapid și agresiv dacă este deranjat. Nu va ezita să înțepe inamicul. Toxicitatea veninului este înaltă, deseori letală pentru om. "Androctonus mauritanicus" este o specie de scorpioni solitari, se împerechează doar în perioada reproducerii. Perioada de gestație durează 5 - 7 luni. Femela naște 50 - 80 de pui. Juvenilii ajung la maturitate după 7 - 8
Androctonus mauretanicus () [Corola-website/Science/318721_a_320050]
-
prada. În schimb, acești păianjeni își vânează prada. Își folosesc vederea superioară să deosebească și să urmărească țintele, de multe ori chiar de la 10-15 cm. Apoi, atacă, dându-i insectei extrem de puțin timp pentru a reacționa înainte de a cadea pradă veninului păianjenului. Păianjenii săritori își folosesc vederea la curtări complexe. Masculii sunt deseori diferiți în înfățișare față de femele și pot avea fire de păr agățatoare, păr colorat sau iridiscent, ciucuri la picioarele frontale, structuri pe alte picioare, și alte modificări uneori
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
Ei duc o viață arboricolă, sau trăiesc ascunși în vizuini părăsite ori sub grămezi de pietre. Acești șerpi sunt activi ziua, și vânează mamifere mici, păsări, broaște arboricole și șopârle. Șerpii mamba mușcă de obicei de mai multe ori prada. Veninul inoculat este puternic, el face parte din categoria neurotoxinelor. Un om mușcat de mamba, moare dacă nu i se administrează la timp antidotul. Mușcătura șarpelui este deosebit de periculoasă, dacă veninul este injectat direct într-un vas de sânge, caz în
Mamba () [Corola-website/Science/318858_a_320187]
-
Șerpii mamba mușcă de obicei de mai multe ori prada. Veninul inoculat este puternic, el face parte din categoria neurotoxinelor. Un om mușcat de mamba, moare dacă nu i se administrează la timp antidotul. Mușcătura șarpelui este deosebit de periculoasă, dacă veninul este injectat direct într-un vas de sânge, caz în care moartea survine la câteva minute.
Mamba () [Corola-website/Science/318858_a_320187]
-
șarpe din lume. , este o specie de taipan care a fost descoperit și descris în anul 1879 de Sir Frederick McCoy, și care era denumit "Small Scaled Snake", "Western Taipan" sau "Fierce Snake" (șarpe sălbatic). Gradul mare de toxicitate al veninului său a fost descoperit pe mijlocul anilor 1980. Lungimea corpului este între 1,5 - 2,5 m, capul continuându-se direct cu corpul care aceași grosime ca și capul. Șarpele are o culoare cu nuanțe de la brun închis până la galben
Oxyuranus microlepidotus () [Corola-website/Science/318851_a_320180]
-
este între 1,5 - 2,5 m, capul continuându-se direct cu corpul care aceași grosime ca și capul. Șarpele are o culoare cu nuanțe de la brun închis până la galben măsliniu, iarna având nuanțe de culoare mai închisă. Datorită toxicități veninului s-a răspândit idea, că el ar fi foarte agresiv, adevărul este că este un șarpe sperios, care se retrage în găuri, în caz de pericol. Atacă agresorul, numai în cazul în care nu se poate retrage și se simte
Oxyuranus microlepidotus () [Corola-website/Science/318851_a_320180]
-
Rattus villosissimus), șoarecele comun (Mus musculus) și șoarecele marsupial (Antechinomys laniger). Taipanul trăiește în regiunile de deșert departe de așezările omului, mai ales în vestul statului Queensland și mai rar în sudul statului New South Wales din Australia. Colții cu venin au o lungime între 3,5 și 6,2 mm, cantitatea de venin inoculată la o mușcătură este între 44,2 mg - 110 mg. Doza LD la inoculare subcutană este de 0,025 mg/kg. Veninul taipanului este 50 de
Oxyuranus microlepidotus () [Corola-website/Science/318851_a_320180]
-
în regiunile de deșert departe de așezările omului, mai ales în vestul statului Queensland și mai rar în sudul statului New South Wales din Australia. Colții cu venin au o lungime între 3,5 și 6,2 mm, cantitatea de venin inoculată la o mușcătură este între 44,2 mg - 110 mg. Doza LD la inoculare subcutană este de 0,025 mg/kg. Veninul taipanului este 50 de ori mai otrăvitoare ca a cobrei din India (Naja naja) și de 650-850
Oxyuranus microlepidotus () [Corola-website/Science/318851_a_320180]
-
din Australia. Colții cu venin au o lungime între 3,5 și 6,2 mm, cantitatea de venin inoculată la o mușcătură este între 44,2 mg - 110 mg. Doza LD la inoculare subcutană este de 0,025 mg/kg. Veninul taipanului este 50 de ori mai otrăvitoare ca a cobrei din India (Naja naja) și de 650-850 de ori mai toxică ca a șarpelui cu clopoței (Crotalus). Doza de la o mușcătură a șarpelui ar ajunge să omoare între 100 - 250
Oxyuranus microlepidotus () [Corola-website/Science/318851_a_320180]
-
le (Elapidae) este o familie de șerpi care fac parte din ordinul Squamata, subordinul Serpentes (șerpi). Familia cuprinde ca. 250 de specii, care sunt la fel ca și familia Viperidae (viperelor), o famile de șerpi veninoși. Veninul lor este compus dintr-o neurotoxină cu acțiune puternică, ca în cazul taipanului, cobrelor, șerpilor mamba, sau din genurile Notechis și Pseudonaja. Șerpii din această familie, colții au un canal cu venin, diferit de vipere, cea ce permite unor specii
Elapide () [Corola-website/Science/318863_a_320192]