3,381 matches
-
dedeau onorurile militare. Impozantul cortegiu a fost salutat pe tot parcursul său cu indescriptibil entuziasm de imensa mulțime care ocupa locul liber al stradelor, numeroasele tribune construite cu această ocazie, balcoanele și ferestrele de la toate etagele caselor împodobite cu flori, verdeață, covoare și pavoazate cu colorile naționale. O adevărată ploaie de buchete și de cununi acoperea în trecere pe Majestățile-Lor și pe Augustele Lor rude. La orele 12 cortegiul regal, ajungând la poalele dealului Mitropoliei, Majestățile-Lor au fost întâmpinate de II
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
tuciuriu care-mi strigase ar fi fost mai mare de 8-9 ani, mi-aș fi făcut griji. Plecasem la orele 8.00 dimineața, ajunsesem la Ruginoasa pe la 12,30. Cu entuziasmul firesc, doar mă apropiasem de castelul înconjurat de multă verdeață, îmi pregătem aparatele pentru fotografiere și filmare. Afișul galben nu-mi părea de bun augur. Oare nu cumva ar fi trebuit să țin cont de piedicile de dimineță? Se pare că da, fiindcă muzeul era în renovare, închis până-n octombrie
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
căutat-o în momentele mele de cumpănă pe zâna mea cea bună, Silvia? 15. VINE AMARADIA MARE! De la casa noastră până la marginea satului Romanești era ceva mai mult de un kilometru. Din spatele ultimei case începea izlazul comunal: o mare de verdeață care îți odihnea sufletul zbuciumat prin vastitatea și liniștea binefăcătoare. Albia pârâului era situată la vreo 3-4 metri mai jos decât cota izlazului. Așa se face că, pe vreme de ploaie, cireada, care, la amiază, era, de regulă, dusă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
canin, care se deosebea de al nostru, al oamenilor, doar prin formă: al său era rotund, pe câtă vreme al nostru este dreptunghiular. Nu? În rest, ambele gropi au menirea să-i "odihnească" pe cei așezați în "locuința" subterană, în "câmpul cu verdeață, unde nu este nici durere, nici întristare și nici suspin, ci viață fără de sfârșit". Nu? Nu-i așa? Cel puțin așa ni se spune mereu de către slujitorii Templului. Realitatea e că: "Din veac în slujbă viermii sunt Sub glie-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
reconstituit, mental, harta cu punctele de recoltare a plantei sus-amintite, apoi s-a intrat în dispozitiv cu traistele de gât pentru culegerea prețiosului elixir. S-a făcut o treabă pe cinste! După-amiază patul meu arăta ca o iesle umplută cu verdeață care-și aștepta, cu masa plină, pașnicele rumegătoare venite de la izlaz lihnite de foame. Toată lumea era în alertă, așteptând cu nerăbdare ora stingerii, pentru a vedea efectul letal al medicamentului împotriva lighioanelor intruse și imorale. Obosit de alergătura de peste zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lung. A.B.Nu vreau să ne îndepărtăm de vis! Povestiți-mi visul! Într-o noapte, cu câteva luni înainte de nașterea mea, mătușa Șerbana a avut un vis, povestit mie de mama: isihasta se afla într-o grădină cu multă verdeață, cu flori și păsări. De undeva din adâncul grădinii înainta spre dânsa o femeie îmbrăcată într-o giulgie albă, cu un prunc în brațe. Când s-a apropiat de ea, isihasta Șerbana a întrebat-o: ce porți în brațe? Femeia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pentru a câștiga timp. Mulți, cei mai mulți muncitori, fac la fel. Într-un an o singură dată am Întâlnit un legumicultor nebărbierit. Ziua următoare vizităm partea de răsărit a statului. Regiunea este pronunțat deluroasă, cu multă pădure și oaze mari de verdeață În care se disting de la distanță fermele vopsite În alb, bleu sau verde. Vizităm În cursul zilei 7 ferme. Una e specializată În cultura cepei. Aici Îmi dau seama de influența standardizării. Aceleași rezultate În cultura conopidei cum și În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Strada, care poartă numele marelui om de stat englez, nu are mai mult de 150 de metri lungime. E paralelă cu șoseaua națională și foarte apropiată de facultate. Are câteva case mici, cochete, fără Împrejurimi, cu mici garduri vii, cu verdeață peste tot, În partea de vest cu un mic parc și o grădină dendrologică. Noul nostru apartament, chirie 30 de dolari, are două Încăperi, sufragerie și dormitor. Sufrageria are mașină de gătit și frigider. Evident, avem și sală de baie
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
porumb se obține un litru de ulei, egal În gust și valoare alimentară, celui de măsline. Restul de porumb, fără embrion, e dat la porci. Fermierul are grijă să Întregească hrana porcilor cu alte cereale, sau cu porumb integral și verdețuri. O nepoată de a mea, Mariana Munteanu, studentă la politehnică, a avut ca teză de diplomă obținerea uleiului din porumb, cu rezultate destul de Încurajatoare. A fost, după câte știu, prima lucrare de acest fel. Față de floarea soarelui, porumbul dă producție
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pentru a vizita imensa instalație pentru obținerea sării din apa lacului. Prin Nevada. Reno, orașul divorțurilor Am intrat la amiază În statul Nevada. Toată după amiaza nu Întâlnim nici o așezare omenească. Păduri de conifere, coaste abrupte, multe golașe, ochiuri de verdeață pe care pasc vitele. Doar o baracă de scânduri, un fel de 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 114 mic bufet, În fața căruia doi cowboy și-au legat caii cu șeile pe ei. Sunt Încălțați cu cizme
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
acasă și eu, și soția, fiecare de la serviciul său, ne întâlneam cu toții undeva, pe faleză (Dunărea era un reper consacrat al întâlnirilor noastre), pentru o baie de picioare în apa bătrânului fluviu, urmat de un shoebeat discret prin insulele de verdeață identificate din timp. Apoi, ne plimbam în grupuri mici prin centru, pentru a vibra locurile. Ne reîntâlneam într-un punct dinainte stabilit, pentru a relua plimbarea pe alte străzi strategice... Ajungeam acasă tocmai seara, obosiți dar... fericiți. Soția mea își
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
un cuvânt pentru a scoate în evidență o anumită vechime în Sahaja Yoga sau dacă vorbim despre... experiență (?!), accept: avansat... Fie! Găsesc multă liniște în această oază. Fac o altă paranteză: cuvântul oază mă duce cu gândul la apă, hrană, verdeață și pace în deșert. Simțeam nevoia să vă descriu mai exact ce găsesc eu în casa surorilor Janina și Daniela Fluieraș: apa, hrana și liniștea deșertului... sufletului meu! În acest univers se decide soarta micii noastre lumi și se iau
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pătrundea delicat ființa și punea stăpânire pe comportamentul meu și mă întărea. Pe fragilitatea unui organism obosit fizic și supus degradării pământene, se puneau bazele construcției subtile ce avea să înflorească spre sfârșit. Tocmai voiam să scriu că insula de verdeață, ocrotită de cele patru laturi ale clădirii, reprezintă imaginea cea mai pregnantă din memorie, dar îmi dau seama că și sala de meditație colectivă este un punct puternic vibratoriu al conștiinței mele... asemenea camerei în care am locuit și am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și fost atrasă de verdele cald și mătăsos din centru; abia mai târziu mi-am dat seama că acel petic crud îmi liniștise instantaneu mica agitație interioară generată de călătorie, de bagaje și prime impresii. În acele clipe, marea de verdeață era dezmierdată de curgerea melodioasă a apei unei fântâni arteziane în formă de svastică și care se învârtea ca o morișcă (în sensul pozitiv, bineînțeles). Oaza aceasta, aveam să constat că era un important centru de purificări, shoebeat și/sau
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de borangic, curățirea cojoacelor etc. Revista din aprilie 1943 prezintă interes pentru că vorbește despre ouăle de Paști, alimentația săteanului, încondeierea ouălor, înrebuințarea plantelor medicinale, preparate în casă, rețete pentru prepararea cozonacilor, a plăcintelor, borșurilor, a preparatelor din urzici și alte verdețuri, din carne de miel, sfaturi pentru păstrarea și curățirea blănurilor, a hainelor de astrahan. Publicația are cuvinte de mulțumire pentru unii din sponsorii săi, exprimându-le recunoștință. * ... Pe lângă ceea ce e tipărit în condiții grafice fără cusur, această nouă solie a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să vă atrag atenția asupra corespondentului exact al expresiei latine «locus refrigerii» în biserica orientală și anume în «Rânduiala înmormântării mirenilor (și preoților)», unde așa-zisa «rugăciune de deslegare» cuprinde, în redacția greacă, următoarea frază: (...). Deci loc luminat, loc de verdeață și «locus refrigerii» pe care, după cât știu, textele românești îl redau greșit ca «loc de odihnă» (cel puțin prin părțile noastre așa l-am auzit)” - cf. Corespondență I, pp. 246-247. În Arhiva SW s-a păstrat o scrisoare „tehnică” trimisă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
le și scoteau și le pudrau cu zahăr vanilat. Apoi, de ce nu, puteai să-ți clătești gura cu o bragă, de la armeni sau turci, și să guști puțină halviță. Orașul-grădină, așa era numit Bucureștiul, un oraș curat și plin de verdeață, de curți cu grădini cu flori, nu doar în fața caselor, dar și lângă fiecare blochaus modern care răsărea în centru, cu bulevarde pline de trandafiri și copaci pe margini, cu artere luminate care duceau spre marile parcuri, unde toți oamenii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
A cazat-o acolo, într-unul dintre cele mai scumpe și luxoase apartamente, de la balconul căruia vedeai cea mai frumoasă parte a orașului, întregile bulevarde Victoriei și Elisabeta, amestecate în zare cu vârfurile celor mai moderne clădiri și colțuri de verdeață, cum se putea zări și o mică parte a Cișmigiului. Și a plătit-o chiar de atunci, deși el avea să plece acasă, să se odihnească, și să revină pe seară, înainte de spectacol. A plătit-o dublu față de cât ceruse
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la cele două localuri ale lui Vișoiu. În primul rând bine-cunoscutul La Bufet sau La Șosea, cum mai era numită grădina de vară imensă de pe Kiseleff, unde bucureștenii veneau să danseze până dincolo de miezul nopții. Un spațiu imens, plin de verdeață, în aer liber, unde stelele pulsau parcă pe ritmul tangourilor și romanțelor lui Cristian Vasile. Iar poate cele mai minunate erau răsăriturile soarelui, sub care se cânta și se dansa Zaraza, ca un ritual al dragostei. Mai era, desigur, și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
noul oraș suportă mult mai greu acest gen de climă decât cel vechi. Și astăzi, În zonele verzi, temperatura e vara cu câteva grade mai scăzută decât În zonele de blocuri și asfalt. Atunci când oamenii trăiau Într-o mare de verdeață și printre râuri, izvoare și lacuri, verile vor fi fost suportabile. Acum Însă, vara orașul se Încinge cumplit. Cele 40 de grade Înregistrate În condiții meteorologice standard devin, de fapt, 45 sau chiar 50. Iar micile apartamente din blocuri sunt
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să sporească confuzia. Dintr-odată, în modul în care emisese fraza și felul în care accentua anumite cuvinte, întreaga noastră relație era reconfigurată. Visul se destrăma. Nadine sorbea din pahar și se uita fix spre un punct invizibil din întuneric. Verdeața foșnea în jurul nostru. Am evitat să mă uit la ea și m-am ridicat în picioare. Nadine fusese tăcută atât de mult încât nu credeam că va observa, dar capul îi tresări în momentul în care m-am mișcat; m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Garonne, care se varsă în Oceanul Atlantic, vedem prin fereastra autobuzului Pont de Pierre și Pont Saint Jean, mărețe, și în scurt timp ieșim din Bordeaux. E duminică, pe ambele părți ale excelentei șosele - mai trebuie spus? - admir curțile înecate în verdeață, gazonul englezesc (ar trebui să-i spun „franțuzesc”), vilele cochete, ingenios construite, dar în ogrăzi - nici țipenie de om. Francezii își savurează în pat ceasurile dimineții de duminică și vor redeveni activi pe la vreo 11-12 ziua. Duminica aceasta este, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cordonul ombilical care mă leagă de colectiv, și în acest caz mărturisirea nu-mi face nici o plăcere: chiar dacă e un act de curaj, e despre lașitate ...). Château Smith Haut Lafitte - prima etapă a excursiei - este un adevărat castel-cramă îmbrăcat în verdeață, tronând peste podgorii întinse și pustii. E ciudat să constați că un asemenea latifundiu de mare valoare poate fi „uitat” între dealuri de ipoteticii săi stăpâni, chiar și într-o zi de duminică. Desigur, este o iluzie creată de priveliștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Mauriac. Poți urmări întreaga biografie de viață și de creație a scriitorului după exponatele expuse, vizionând casete video despre traiul lui la moșia Malagar, cu tot ce trebuie pentru asta: căști și monitoare. Casa, învelită de jos până sus cu verdeață, e cu parter, etaj și o mansardă. Ferestre multe și mari, obloane date de pereți. Livadă la nord, o pajiște netedă, asemenea unui covor persan, în partea de est. Alei pitorești de plopi și carpeni deschid o priveliște adâncă, învăluită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în capelă ne spun că am nimerit în zilele Festivalului Montmartre en Europe (9-23 iunie), cu participarea unor artiști plastici din 14 țări ale Europei. Zăbovim mai mult în Place de Tertre - un loc celebru, inima colinei Montmartre, cu multă verdeață și nenumărați pictori: vezi aici enorme expoziții sub cerul liber. Cu siguranță, nu este un profesionalism extrem de ridicat, dar cu asemenea tablouri se fac bani buni aici. Ceea ce le sporește valoarea este locul în care sunt pictate, majoritatea reprezentând chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]